† Învierea Domnului (Paștele): Acea fugă până la mormântul gol [27.03.2016]

Acea fugă până la mormântul gol...

Evanghelia Ioan 20,1-9: În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut; pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi.

Omilie

Pentru a înţelege marea meditaţie a lui Ioan asupra învierii ar fi bine să citim întreg  capitolul al 20-lea al evanghelia sa. Liturgia Paştelui propune doar episodul introductiv, aproape pregătitor. Maria Magdalena merge la mormânt, îl vede deschis şi imediat crede că a fost furat cadavru. De acesta este sigură şi aleargă să spună vestea ucenicilor.

 

Petru şi discipolul pe „care-l iubea Isus” alergă la mormânt. Petru intră primul în mormânt şi notează că ștergarul şi giulgiu cu care a fost înfăşurat trupul lui Isus, nu erau aruncate la pământ de-a valma, dar îndoite în ordine: un indiciu care contrazice părerea că a fost furat în grabă cadavru. La rândul său intră în mormânt și ucenicul iubit, şi „a văzut şi a crezut”. E clar că evanghelistul atribuie acestui discipol iubit un rol important. Pune accentul pe încredere nestrămutată, pe intuiţia şi disponibilitatea de a discerne urmele învierii Domnului. Numai el a înţeles tot sensul conţinutului mormântului gol şi a  giulgiurilor împăturite. Concluzia episodului, cel puţin, este surprinzătoare: „pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi” (In 20,9). Nu numai lipsa de înțelegere a Mariei și a lui Petru, dar și credința discipolului iubit este oarecum reproşat, ca și în cazul în care nu sunt încă insuficiente. Acesta pentru că chiar şi un ucenic iubit ai nevoie să vadă pentru a crede.

 

Dacă au înţeles Scripturile, nu ar fi nevoie pentru a vedea, având în vedere că Scriptura este în ea însăși o mărturie suficientă a învierii. În acest moment îmi vine în minte concluzia la întreg capitolul al 20-lea după Ioan, când Isus se adresează lui Toma, zicându-i: «ai crezut pentru că m-ai văzut. Fericiți cei care nu au văzut și au crezut”. Toma ar fi trebuit  să creadă încrezându-se mărturiei celorlalţi apostoli, fără a pretinde o viziune personală. Adevărată fericire este rezervată acelora care cred fără a pretinde să vadă. Iar acesta este în cazul nostru. Trebuie să trecem de la viziune la mărturie. Credincios este acela care a depăşit îndoială şi pretinsă vedere, acceptând mărturia autoritară a celui care a văzut. În timpul Bisericii, viziunea nu ar trebui să fie pretinsă: ajunge mărturia apostolică. Nu înseamnă că acum credinciosului să-i fie exclusă orice experienţă personală a lui Cristos cel înviat. Dimpotrivă. Credinciosului îi este oferită o experienţă de bucuriei, a păcii, a iertării de păcate, prezenţă Duhului.

(pr. Bruno Maggioni [08.04.2007]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă:

http://www.qumran2.net/parolenuove/commenti.php?mostra_id=9704).

Cristos – speranţa noastră – a înviat, aleluia!



Icoană ucraineană a Învierii
de Alexander Ohapkyna



Cristos – speranţa noastră – a înviat, aleluia!
Sărbători fericite tuturor!

Happy Easter!

Buona Pasqua nel Signore Risorto a tutti!

Joyeuse Pâques!

Frohe Ostern!

Feliz Pascua!

Felices Pascuas!

 

Cristos a-nviat!

Paște fericit tuturor!

 

Vinerea Sfântă: O cruce, tu ne vei salva! [25.03.2016]

The Way to Calvary (1749) – by Tiepolo

Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan (In 18,1-19,42).

https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2016/03/vinerea-sfanta-patimirea-domnului-nostru-isus-cristos-dupa-sfantul-ioan.pdf


Reflecție

În această Vinere Sfântă totul ne aduce aminte de crucea lui Isus. Această cruce noi ne întâlnim la răscrucea drumurilor. Multe dintre ele s-au obișnuit că nu le spune  nimic. În această zi evocăm ceea ce atârnă pe pereții bucătăriei noastre sau în camera noastră. Și, desigur, nu vom uita nici pe cele din aurul sau argintul, obiecte de valoare.

Această cruce este materializarea dureroasă a existenței noastre atunci când ea este după o lungă boală ori suferință fizică și morală. Această cruce pe care o privesc în biserică evocă mai ales prima dintre toate: aceea pe care Isus a purtat-o pe umerii săi, aceea unde el s-a rugat Tatălui pentru noi, aceea unde el a murit în cele din urmă. El s-a dăruit fără nici o limită pentru fiecare dintre noi.

 

Această cruce deranjează mult; ea este din ce în ce eliminat din locurile publice (după cum ieslea de la Crăciun). Această Vinere Sfântă ne amintește că nu trebuie să avem frică de cruce, dar de călăii lor. Nu este puterea care salvează, ci iubirea. Papa Benedict al XVI-lea ne amintește în felul său: „Dumnezeu care a devenit miel – ne spune – că lumea va fi salvata prin cruce și nu de tirani. Lumea este răscumpărată prin răbdarea lui Dumnezeu și distrusă de nerăbdarea omului”.

 

Această cruce o venerăm, Doamne! Prin ea bucuria a venit în lume. Ea a devenit pentru noi o trecere spre libertatea radicală. Ajutați-ne să devenim creștini care nu le este rușine să arate crucea lumii întregi.

 

„Victorie, tu domnești! O cruce, tu ne vei salva!”

 

(pr. Jean Compazieu [25.03.2016]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă: http://dimancheprochain.org/wp-content/uploads/2016/03/Vendredi-Saint.pdf).

Victoire, tu régneras

 

R. Victoire, tu règneras ! 

Ô Croix tu nous sauveras ! 

 

1. Rayonne sur le monde 

Qui cherche la Vérité 

Ô croix source féconde 

D'Amour et de Liberté. 

 

2. Redonne la vaillance 

Aux pauvres et aux malheureux 

C'est toi, notre Espérance, 

Qui nous mèneras vers Dieu.  

 

3. Rassemble tous nos frères 

À l’ombre de tes grands bras. 

Par toi, Dieu notre Père 

Au Ciel nous accueillera.

 

 

Triduum-ul Pascal în Jubileul Milostivirii (24-27 martie 2016)

 

Papa Francisc a vorbit despre Triduumul Pascal în Jubileul Milostivirii: „Vom trăi Joia, Vinerea și Sâmbăta Sfântă ca momente forte care ne permit să intrăm tot mai mult în marele mister al credinței noastre: Învierea Domnului nostru Isus Cristos. Totul în aceste trei zile vorbește despre milostivire, pentru că face vizibil până unde poate să ajungă iubirea lui Dumnezeu”.

 

„Iubirea lui Dumnezeu nu are limite. Cum repeta adesea Sfântul Augustin, este o iubire care merge ‘până la sfârșit fără sfârșit’. Dumnezeu se oferă cu adevărat în întregime pentru fiecare dintre noi și nu se cruță în nimic. Misterul pe care îl adorăm în această Săptămână Sfântă este o mare istorie de iubire care nu cunoaște obstacole. Pătimirea lui Isus durează până la sfârșitul lumii, pentru că este o istorie de împărtășire cu suferințele întregii omeniri și o prezență permanentă în evenimentele vieții personale a fiecăruia dintre noi. Așadar, Triduumul Pascal este memorialul unei drame de iubire care ne dăruiește certitudinea că nu vom fi abandonați niciodată în încercările vieții”.

 

„În Joia Sfântă Isus instituie Euharistia, anticipând în ospățul pascal jertfa Sa de pe Golgota. Pentru a-i face pe discipoli să înțeleagă iubirea care îl însuflețește, le spală picioarele, oferind încă o dată exemplul personal al modului în care vor trebui să acționeze ei înșiși. Euharistia este iubirea care se face slujire… Vinerea Sfântă este momentul culminat al iubirii. Moartea lui Isus, care pe cruce se abandonează Tatălui pentru a oferi lumii întregi mântuirea, exprimă iubirea dăruită până la sfârșit, până la sfârșitul fără sfârșit. O iubire care vrea să îi îmbrățișeze pe toți, nimeni nu este exclus… Dacă Dumnezeu ne-a demonstrat iubirea Sa supremă în moartea lui Isus, atunci și noi, renăscuți din Duhul Sfânt, putem și trebuie să ne iubim unii pe alții”.

 

Papa Francisc s-a oprit în particular asupra Sâmbetei Sfinte, „ziua tăcerii lui Dumnezeu”. „Trebuie să fie o zi de tăcere și noi trebuie să facem totul pentru ca să fie pentru noi chiar o zi de tăcere, așa cum a fost în acel timp… Este o tăcere care vorbește și exprimă iubirea ca solidaritate cu abandonații dintotdeauna, la care Fiul lui Dumnezeu ajunge umplând golul pe care numai milostivirea infinită a lui Dumnezeu Tatăl îl poate umple. Dumnezeu tace, dar din iubire… Preasfânta Fecioară Maria va trebui să fie, pentru noi, icoana acelei Sâmbete Sfinte. Să ne gândim mult cum a trăit Preasfânta Fecioară Maria acea Sâmbătă Sfântă; în așteptare. Este iubirea care nu se îndoiește, ci speră în cuvântul Domnului”.

 

Pontiful a citat din scrierile unei tinere mistice, Iuliana de Norwich, care a avut viziuni ale pătimirii lui Isus și care apoi, „devenind călugăriță de clauzură, a descris, cu limbaj simplu, dar profund și intens, sensul iubirii milostive”. Conform relatării Iulianei, Isus i-a spus: „Faptul de a fi suferit pătimirea pentru tine este pentru Mine o bucurie, o fericire, o bucurie veșnică; și dacă aș putea suferi mai mult aș face-o”. Papa a exclamat: „Cât sunt de frumoase aceste cuvinte! Ne permit să înțelegem cu adevărat iubirea imensă și fără margini pe care Domnul o are față de fiecare dintre noi. Să ne lăsăm învăluiți de această milostivire care ne vine în întâmpinare”.

 

 

(Sursa: http://www.catholica.ro/2016/03/23/papa-francisc-totul-in-triduumul-pascal-vorbeste-despre-milostivire/).

 

Joia Sfântă – Cina Domnului: Stăpânul și sclavul [24 martie 2016]

Ultima Cină - de Sieger Koder

Spălarea picioarelor - de Sieger Köder

Evanghelia Ioan 13,1-15: Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit. În timpul cinei – când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon –, ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi că la Dumnezeu merge, s-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a încins. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?” Isus a răspuns şi i-a zis: „Ceea ce fac eu, tu nu înţelegi acum, dar vei cunoaşte după aceasta”. Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. Simon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul”. Isus i-a zis: „Cine a făcut baie nu are nevoie să-şi spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”. Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi”. După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: „Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt. Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu”.

Omilie

Ierusalim. Aprilie a anului 30. 

De câteva zile, un zvon susţine că Isus a readus la viață pe prietenul său Lazăr, care a murit. Or ştim cu toţii că un zvon – adevătat sau fals – este o viaţa dură şi nu-l poți opri doar cu un pocnet de deget! Acest zvon urcă la urechile fariseilor, care îi raportează Sinedriului: „Ce să facem – spun ei – pentru că acest om face multe semne? Dacă-l lăsăm așa, toți vor crede în el; vor veni romanii, ne vor lua pe noi și vor distruge și sanctuarul nostru și neamul” (In 11,47-48). Apoi marele preot declară:

„Voi nu știți nimic, nici nu înțelegeți că este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor și să nu piară întregul neam” (In 11,48-50).

I-a fost relatat lui Isus această declaraţie a marelui preot. Şi Isus a decis să nu mai apară pentru un timp. Dar, spune Ioan: „Îl căutau pe Isus și spuneau unii către alții, în timp ce stăteau în templu: «Ce credeți, oare să nu vină la sărbătoare?» De fapt, arhiereii și fariseii dăduseră ordin ca, dacă știe cineva unde este, să-l denunțe, ca să-l aresteze” (In 11,56-57).

Aproape din întâmplare, oameni au venit la el şi au organizat la Ierusalim un fel de manifestare de masă pentru a lăsa să se înțeleagă capul unei revoluţii. Şi, în acea zi, Isus a acceptat – pe acea vreme și până în prezent – el a refuzat întotdeauna. Este acea manifestare pe care o amintim de ziua de Florii. Au fost prezenţi un număr așa mare de oameni încât paza evreiască nu au îndrăznit să-i oprească. Şi apostolul Ioan scrie: „Fariseii au zis unii către alții: «Vedeți că nu reușiți nimic! Iată, lumea s-a dus după el!»” (In 12,19). Şi au arestat pe Isus, pe Baraba şi alți doi complici de mai mică importanţă, găsindu-se câteva zile mai târziu răstigniți la dreapta și la stânga Isus.

Isus ştie că libertatea sa este amenințată. Chiar el a descoperit că Iuda a fost contactat de către membrii Sinedriului ca să-l trădeze. Prin urmare Isus decide să se predea în mod voluntar. Dar mai întâi vrea să ia o ultimă masă cu ucenicii săi. În taină, conectează un prieten sigur care îi împrumută o sală. Această este o ultimă masa luată cu ei. Ei nu ştiu nimic. Dar el ştie. În acest moment va spune în timpul mesei: „Luați această pâine: este trupul meu predat pentru voi. Luați acest vin: este sângele meu vărsat pentru voi”.

Este aceasta masa pascală anticipată sau o masă simplă? Specialiștii discută întotdeauna. Dar este o masă rituală, ca masa pascală. Şi la începutul mesei, el făce un gest neobişnuit, un gest care destabilizează pe toți. Apoi, de obicei, este o îndatorire a unui sclav să spele picioarele plin de noroi sau praf a celui care este primit în casă; în acea seară, Isus ia locul sclavului şi spală picioarele ucenicilor săi. „Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu” (In 13,14-15).

Astfel ei înțeleg – fără a înțelege bine – că în lumea lui Dumnezeu, în Împărăția lui Domnului, cei mici sunt mari, cei săraci sunt bogați, ultimii sunt primii, cei morți sunt vii, sclavii sunt stăpânii. Și eu am înțeles că, în Împărăția lui Dumnezeu, orice candidat cu responsabilitate fără valoare se prezintă pentru serviciul tuturor, în special de cei mici, cei săraci și sclavi.

Numai trebuie spus, de sus în jos, pe scara socială!

(pr. Jean Paul Bouland [24.03.2016]; traducător pr. Isidor Chinez;

http://www.jeanpaulbouland.com/homelies-2016/).

 

Vinerea Sfântă – Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan

Isus Cristos și tâlharul răstigniți.

 

 

https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2016/03/vinerea-sfanta-patimirea-domnului-nostru-isus-cristos-dupa-sfantul-ioan.pdf

 



În patima lui Cristos s-a dezlănțuit întreaga noastră ură...

Isus Cristos poatră crucea ajutat de Simon din Cirene - 
de Harry Anderson

 

În patima lui Cristos, ura s-a dezlănţuit,
ura noastră, ura întregii umanităţi (Ier 12,1).
În patima lui Cristos,
răutatea noastră s-a ridicat împotriva bunătăţii,
orgoliul nostru s-a aprins cu violenţă
contra umilinţei,
corupţia noastră s-a răsculat
împotriva strălucitoarei transparenţe a lui Dumnezeu!

Şi astfel... am devenit crucea lui Dumnezeu!
Noi, cei stupid de rebeli,
noi, prin păcatele noastre absurde,
am ridicat crucea neliniştii şi a nenorocirii noastre:
ne-am înălţat pedeapsa.

Dar Domnul ia crucea pe umerii săi,
crucea noastră,
şi ne provoacă prin puterea iubirii sale.

Dumnezeu ia crucea!
Mister de bunătate de nepătruns!
Mister de umilinţă care ne face să ne fie ruşine
că suntem încă orgolioşi.

(Comastri Angelo, Calea sfintei Cruci. Meditații și rugăciuni [2006]; sursa: http://www.vatican.va/news_services/liturgy/2006/via-crucis_fr.html).

Adorație (Joia Sfântă) - copii, tineri și adulți

 

Copii:



https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2016/03/adoratie-joia-mare-copii-izvoarele-is.pdf

 

Tineri:

https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2016/03/adoratie-joia-mare-tineri-izvoarele-is.pdf

 

Adulți:

https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2016/03/adoratie-joia-mare-adulti-izvoarele-is.pdf

 

 

Duminica Floriilor - muzică gregoriană

Par les Moniales Bénédictines de l'Abbaye sainte-Marie des Deux-Montagnes au Canada.
(Site: www.sm2m.ca et http://srlouiseosb.wifeo.com).