† Duminica a 28-a de peste an (A): Suntem invitați la banchetul euharistic [15 octombrie 2017]

Nunta din Cana Galileii - la mănăstirea din Bose (Biella).

Suntem invitați la banchetul euharistic 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (15 octombrie 2017)

Lecturi: Isaia 25,6-10a; Filipeni 4,12-14.19-20; Evanghelia Matei 22,1-14.

Omilie

Textele biblice din această duminică ne vorbesc despre un ospăț. Suntem toți cerșetori, lipsiți de ocupație până când Domnul ne invită la banchetul euharistic unde ne îmbracă în haina de nuntă cu harul său. Să nu neglijăm acest dar al bucuriei și al prieteniei cu Domnul.

Prima lectură luată din Cartea lui Isaia (Is 25,6-10a) descrie un banchet care celebrează întronarea Domnului ca „rege” al universului. Sunt invitate toate popoarele lumii inclusiv poporul evreilor. Acest ospăț simbolizează salvarea universală adică eliberarea totală, promovarea tuturor popoarelor și a fiecăruia dintre noi până la fericirea deplină. Domnul prepară ospățul „cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese […] şi rafinate” (v. 6). Imaginea profetică a unui Dumnezeu care mângâie cu un banchet pentru toate popoarele reînvie iubirea Domnului pentru omenire. A pregăti mâncarea unuia înseamnă a-l iubi, a-i spune: „eu vreau ca tu să trăiești”, „eu nu vreau ca tu să mori”. Se celebrează dispariţia definitivă a umilirii, suferinței şi morții: „Va înlătura moartea pentru totdeauna” (v. 8). Isaia adaugă în mod literal: „va devora moartea”, „va înghiți moartea”. Iar aceste pagini au fost scrise de fapt într-un timp de disperare: era complet speriat de situaţia dezastroasă din ţară. Profetul întrezărește sfârșitul morții. Dumnezeu care pregătește masă la toate popoarele face promisiune de viață pentru întreaga umanitate. Să avem încredere fără limite în bunătatea Domnului care dă forță și ne eliberează.

„Fericiți cei invitați la masa Domnului” [XXVIII TPA (A) - duminica, 15.10.2017]

Evanghelia Matei 22,1-14: În acel timp, Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit arhiereilor şi fariseilor în parabole, zicând: „Împărăţia cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său. Şi i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă. Însă ei nu au voit să vină. A trimis din nou alţi servitori, zicându-le: «Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!» Dar ei nu au luat în seamă şi s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui; iar ceilalţi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis. Atunci regele a fost cuprins de mânie şi, trimiţând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o. Apoi a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemaţi nu au fost vrednici. Mergeţi, aşadar, la intersecţiile drumurilor şi, oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă”. Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i-au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut. Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă şi i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haina de nuntă?» El a amuţit. Atunci regele a zis slujitorilor: «Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»”.

Omilie

Textele din această duminică vorbesc despre un ospăț. În prima lectură Isaia evocă o sărbătoare pentru toate popoarele lumii. Această veste bună este anunțată la popoarele care sunt complet speriate de situaţia dezastroasă din ţara lor. Va fi o viaţă complet nouă în comuniune cu Dumnezeu. Ospățul va celebra dispariţia definitivă a umilirii, suferinței şi morții. În comuniune unul cu altul, vom celebra măreţia lui Dumnezeu.

Sfântului Paul a anunţat această veste bună la lumea păgână din timpul său. Viaţa sa era departe de o înșiruire de ospețe. Marea sa preocupare era ca invitaţia lui Cristos să fie proclamată în întreaga lume. A trăit momente grele; a cunoscut privări; a suferit persecuţie. Dar găseşte puterea în Dumnezeu. Numai el ne poate umple complet. Harul său este suficient pentru noi.

Evanghelia ne vorbește despre răspunsul nostru dat la invitația lui Dumnezeu. Această invitație are trei caracteristici: este gratuită, generoasă şi universală. Invitații sunt numeroși, dar se întâmplă ceva surprinzător: unii dintre aleși n-acceptă să ia parte la sărbătoare. Ei au ceva de a face. S-a dus care la ogorul său, care la negustoria sa. Unii merg chiar să-i maltrateze şi să-i ucidă pe servitori.

Cred în iubirea ta

Isuse, tu ești în inima mea.

Cred în iubirea ta față de mine
și te iubesc. Amin.

Sfânta Tereza de Calcutta

Veghează, Doamne

Veghează, Doamne,
împreună cu cei care veghează
sau plâng în această noapte.
Păzește-i pe bolnavii.
Ajută-i pe cei obosiți să se odihnească.
Binecuvântează-i pe cei muribunzi.
Mângâie-i pe cei aflați în suferință.
Îndură-te de cei întristați 
și fii alături de cei fericiți
și de noi toți
pentru a dori iubirea ta fără sfârșit. 

Sfântul Augustin

Dorința după adevăr

Praying Monk (1864) -

by Jacobus Hendricus Maris.

Te laud, Tatăl meu,

pentru dorința după adevăr
pe care ai sădit-o adânc în mine.
Ea nu se mulțumește cu promisiuni goale,
Cu soluții simple sau cu expresii vagi.

Te rog, Tatăl meu,
să privești împreună cu mine
la adevărul vieții mele,
la ceea ce este adevărat și fals,
la ceea ce prisosește
și la ceea ce lipsește.

Am încredere în tine, Tatăl meu,
că vii în viața mea,
luminezi întunericul meu cu lumina ta
și ești pentru mine Adevărul,
de care întreaga mea dorință va fi liniștită. 
Amin.

Dörte Schrömges

(traducere în limba română de pr. Liviu-Narcis Matieș;

sursă: Youcat, Carte de rugăciuni pentru tineri, Sapienta, Iași 2016).

Parabola unui „bolnav terminal”

Bunul sameritean (1838) – de William Etty.

Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon… din leagăn spre mormânt… Era ajuns la ultima fază a vieții sale. Zăcea în spital, cu o inimă nenorocită sau cu un cancer în metastază sau cu rinichii blocați: în parabolă era un „bolnav terminal”. Trece pe lângă el un medic: vede un „caz interesant” din care se poate învăța multe, cu o contribuție remarcabilă la progresul științei. Și-a pus la punct cu grijă un program de cercetare și nu a uitat nimic nici un detaliu al bolii, după cum rezultă dintr-un articol publicat într-o revistă științifică din specialitatea sa. Și a trecut mai departe liniștit în conștiința sa.

După aceea se apropie capelanul spitalului. După ce i-a făcut un discurs drăguț despre voința lui Dumnezeu, despre resemnarea și despre ispășirea păcatelor, îi ascultă spovada și îi dădu și împărtășania, în așteptarea ultimul sacrament, „ungerea bolnavului” – in-extremis –, când nu și-a pierdut conștiința.