O Biserică în lume: cuvinte celebre

„Binecuvântat să fie Dumnezeu care ne-a permis să vedem o sfântă pe care o putem imita cu toții; mănâncă, doarme și vorbește ca noi, și trăiește cu multă simplitate” (Bibliotheca Santorum, XII, Citta Nuova, Roma 1990, 402).

Iată o trăsătură caracteristică a personalității Terezei a lui Isus, așa cum este surprinsă de franciscanele „reales” din Madrid, care au găzduit-o un timp în casa lor. Tereza, femeie în atâtea aspecte extraordinară, niciodată nu a pierdut contactul cu normalitatea vieții, știind să conjuge cea mai înaltă contemplație cu acțiunea prudentă și eficientă.

Creștinii în lume, din 'Scrisoarea către Diognet'

Creștinii nu se diferențiază de ceilalți oameni nici prin teritoriu, nici prin limbă, nici prin obiceiuri de viață. Într-adevăr, ei nu locuiesc în orașe proprii, nici nu folosesc vreun limbaj neobișnuit, nici nu duc un tip special de viață. Învățătura lor nu a fost inventată prin reflecția și cercetarea oamenilor iubitori de noutate, nici nu se bazează pe un sistem filozofic uman, așa cum fac unii.

Să crești îți ia o viață...

Ignazio Silone (1900-1978).

„Să crești îți ia o viață, dar pentru a îmbătrâni ajunge o noapte”. (Ignazio Silone).

Ignazio Silone este un pseudonim a lui Secondo Tranquilli. A fost scriitor, ziarist, politician, eseist și dramaturg italian. S-a numărat printre intelectualii italieni mai cunoscuți și citiți în Europa și în lume. Romanul său celebru este Fontamara, emblematic pentru denunțarea condiției sărăciei, a nedreptății și opresiunii sociale.

miercuri, 10 iulie 2019

Credința, caritatea fără speranță e un cimitir

„Credința este o catedrală ridicată pe pământul unei țări.

Caritatea este un spital care adună toate mizeriile lumii.

Dar fără speranța, toate acestea nu ar fi decât un cimitir”.

Charles Péguy

(sursă: https://twitter.com/EroStraniero; trad. I.C.).

marți, 9 iulie 2019

Prin însăși tandrețea iubirii: o caritate milostivă

„Vă implorăm, așadar, fraților; prin însăși tandrețea iubirii, cu laptele căreia ne hrănim, cu a cărei pâine ne întărim, prin Cristos, Domnul nostru, prin blândețea lui, vă implorăm! (De fapt, a venit timpul să le arătăm o mare iubire, o milostivire infinită, implorându-l pe Dumnezeu pentru ei, ca să le dea într-o zi o judecată clară pentru a-și veni în fire și a înțelege că atacurile lor împotriva adevărului nu au nici un fundament. Lor le-a rămas numai slăbiciunea animozității, care este cu atât mai neputincioasă, cu cât crede că are mai multe forțe). Vă implorăm, spuneam, pentru acești bolnavi, așa-ziși înțelepți, dar cu o înțelepciune naturală și trupească; ei sunt totuși frații noștri. Ei celebrează aceleași sacramente și, chiar dacă nu le celebrează împreună cu noi, totuși sunt aceleași. Ei răspund același Amin și, chiar dacă nu cu noi, este același. Arătați-i lui Dumnezeu iubirea voastră profundă față de ei”.

(sursă: Breviar III; sfântul Augustin, Comentariu asupra Psalmilor [Ps 32, 29: CCL 38, 272-273]).

joi, 6 iunie 2019

Dumnezeu ne-a trimis în întunericul suferinţei ca să...

Episcopul Iuliu Hossu a scris în timpul detenţiei:

„Dumnezeu ne-a trimis în acest întuneric al suferinţei

pentru a da iertarea şi pentru a ne ruga pentru convertirea tuturor".

(fericitul ep. Iuliu Hossu [1885-1970]).

miercuri, 22 mai 2019

Creștinii în lume [din Scrisoarea către Diognet]

Locuiesc în orașe atât grecești, cât și barbare, așa cum se nimerește, și, deși în ceea ce privește îmbrăcămintea, hrana și restul vieții, urmează obiceiurile locului, își propun o formă de viață, recunoscută de toți, minunată și de necrezut. Fiecare locuiește în patria sa, dar ca străin; participă la toate activitățile cetățenilor buni și acceptă toate îndatoririle ca oaspeți în trecere. Orice pământ străin este patrie pentru ei și orice patrie este pentru ei un pământ străin. Ca toți ceilalți, se căsătoresc și au copii, dar nu-și abandonează copiii. Au în comun masa, dar nu patul.

Trăiesc în trup, dar nu conform trupului. Își petrec viața pe pământ, dar cetățenia lor este cea din cer. Ascultă de legile stabilite, dar prin modul lor de a trăi sunt superiori legilor. Îi iubesc pe toți și sunt persecutați de toți. Sunt necunoscuți și totuși condamnați. Sunt trimiși la moarte, dar prin aceasta ei primesc viața. Le lipsesc toate, dar găsesc toate cu îmbelșugare. Sunt disprețuiți, dar în dispreț își găsesc gloria lor. Sunt loviți în numele lor bun și între timp se dă mărturie despre dreptatea lor. Sunt insultați și binecuvântează, sunt tratați cu mârșăvie și răspund cu cinste. Deși fac binele, sunt pedepsiți ca răufăcători; atunci când sunt pedepsiți, se bucură, ca și cum li s-ar da viața. Iudeii luptă împotriva lor, ca împotriva unui neam străin, iar păgânii îi persecută. Dar cei care îi urăsc nu știu să spună motivul dușmăniei lor.

Într-un cuvânt, creștinii sunt în lume ceea ce este sufletul în trup. Sufletul se află în toate mădularele trupului și creștinii sunt răspândiți în orașele lumii. Sufletul locuiește în trup, dar nu provine din trup. Și creștinii locuiesc în această lume, dar nu sunt din lume. Sufletul invizibil este închis într-un trup vizibil și creștinii sunt văzuți că locuiesc în lume, dar adevăratul lor cult adus lui Dumnezeu rămâne invizibil. Trupul, deși nu a primit nici o nedreptate, se năpustește cu ură și luptă împotriva sufletului, pentru că acesta îl împiedică să se bucure de plăcerile senzuale; tot așa, și lumea îi urăște pe creștini, deși nu a primit nici o insultă, numai pentru că aceștia se opun răului.

Chiar dacă este urât, sufletul iubește trupul și mădularele sale, tot așa, și creștinii îi iubesc pe cei care îi urăsc pe ei. Sufletul este închis în trup, dar, la rândul său, el susține trupul. Și creștinii sunt ținuți în lume ca într-o închisoare, dar ei sunt cei care sprijină lumea. Sufletul nemuritor locuiește într-un cort muritor, tot așa, și creștinii sunt ca niște pelerini în călătorie printre lucrurile supuse stricăciunii, dar așteaptă incoruptibilitatea cerească. Sufletul, privat de mâncăruri și băuturi, devine mai bun. Tot așa, și creștinii, expuși chinurilor, cresc zi de zi ca număr. Dumnezeu i-a așezat într-un loc așa de nobil, pe care nu au permisiunea să-l părăsească.

Din Scrisoarea către Diognet (nr. 5-6: Funk 1, 317-321).

miercuri, 15 mai 2019

Dumnezeu se propune...

„Dumnezeu se propune,

niciodată nu se impune;
El ne iluminează,

niciodată nu ne orbește”.

(sursă: papa Francisc, 14 mai 2019: https://twitter.com/Pontifex_it).

luni, 13 mai 2019

Maria, Fecioara de la Fatima (13 mai 2019)

„Maria, Fecioara de la Fatima, suntem încrezători că fiecare din noi este prețios în ochii tăi și că nimic nu-ți este străin din tot ce locuiește în inimile noastre. Păstrează-ne viața în brațele tale, condu-ne pe noi toți pe drumul sfințeniei”.

(sursă: papa Francisc @Pontifex_it).

miercuri, 8 mai 2019

Fericitul Ieremia Valahul (1556-1625) și devoţiunea faţă de Maria, mama lui Isus

Fratele Ieremia a avut o devoţiune deosebită faţă de Maica Domnului căreia îi spunea „Măicuţa”. Pentru el Preacurata Fecioară Maria era Corăscumpărătoarea neamului omenesc şi oriunde ar fi întâlnit icoana ei, chiar pe stradă, îngenunchea, se adâncea în rugăciune şi apoi împreună cu mulţi care-l înconjurau cântau „Salve Regina”.

Printre altele el spunea că nu trebuie doar s-o invocăm pe Maica Domnului ci şi să-i imităm virtuţile dintre care cele mai evidente erau: umilinţa, curăţia, generozitatea, prudenţa, spiritul de jertfă etc. Apoi îi descria chipul ei de mamă care se apropie de copiii ei de pe pământ şi îi ajută deoarece le cunoaşte fiecare ungher al sufletului. Marinarilor le spunea despre Născătoarea de Dumnezeu: „este steaua voastră”; bolnavilor: „este salvarea voastră”; păcătoşilor: „este avocata şi speranţa voastră”; tuturor: „Ea este Doamna şi Regina noastră”.

Atât călugărilor cât şi laicilor le recomanda să cinstească cele nouă luni de locuire a Cuvântului lui Dumnezeu în sânul Mamei sale, recitând nouă „Salve Regina”: dimineaţa – de trei ori, pentru întoarcerea păcătoşilor; la amiază – de trei ori, pentru cei aflaţi în agonie şi seara – de trei ori, pentru sufletele din purgator. În acelaşi timp, această devoţiune trebuia să le obţină celor ce o practicau curăţia inimii, umilinţă adâncă şi iubire aprinsă.

Într-o noapte, pe când fratele Ieremia se ruga profund i-a apărut Preacurata Fecioară Maria cu Fiul în braţe şi scăldată în lumină. Într-un târziu, deşi nu îndrăznea s-o privească, la încurajarea ei umilul călugăr a întrebat-o:
– Stăpâna mea, tu eşti Regină şi nu porţi coroană?
– Coroana mea este Fiul meu!

Deşi fratele Ieremia a încercat să ascundă această minune a arătării Maicii Domnului nu a reuşit şi până la urmă a trebuit să dezvăluie această taină. După ce a relatat totul mulţimii aflată în stare de euforie, după ce cu toţii au intonat cântecul Salve Regina şi aceştia s-au retras, rămânând singur cu confratele său, fratele Ieremia a constatat că nu mai avea nici cingătoare, nici Rozariul de la brâu, nici bastonul iar cineva îi smulse chiar şi peticele de la haina monahală, pe care o purta de peste treizeci de ani.

Prinţesa de Bisignano, Isabella della Rovere, aflând vestea aparţiei a adus la palatul ei pe fratele Ieremia şi pe un pictor care după descrierea minuţioasă a călugărului a încercat să redea într-o pictură imaginea Preacuratei cu Pruncul în braţe. Prinţesa porunci să se facă mai multe copii care se răspândiră în tot viceregatul. Devoţiune către Maica Domnului a luat o amploare deosebită în acele locuri.

La un moment dat fratele Ieremia fiind grav bolnav, iar medicul nemaidându-i şanse de supravieţuire, a trimis să-i aducă acea icoană a Preacuratei. I s-a încredinţat voinţei sale iar a doua zi era vindecat complet, fiind din nou capabil să se ocupe de cei săraci, bolnavi şi necăjiţi.

(sursă: Fericitul Ieremia Valahul; http://www.sfinticatolici.ro/ieremia-valahul/2/).

miercuri, 1 mai 2019

Sfântului Iosif, muncitorul (1 mai 2019)

Papa Francisc a aminiti că astăzi, 1 mai, este sărbătoarea lui sfântului Iosif muncitorul.

„Figura umilului muncitor din Nazaret ne orientează spre Cristos, susținătorul jertfei acelora care înfăptuiesc binele și mijlocesc pentru aceea care au pierdut propriul loc de muncă sau nu reușesc să-l găsească. Să ne rugăm pentru aceea care nu au de muncă: este o tragedie mondială în acest timp”.

(sursă: https://twitter.com/Pontifex_it).

sâmbătă, 20 aprilie 2019

La drepţii ce-n limb aşteptau mântuirea [Sâmbăta Sfântă]

Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu,

a coborât în adâncurile lăcaşului morţilor,

de unde s-a înălţat cu mărire.

La drepţii ce-n limb aşteptau mântuirea
Ai mers de îndată, ducându-le ştirea
Cea bună, că-s liberi să lase abisul,
Că tuturor iar s-a deschis paradisul.

Isuse Cristosase, tu ai coborât în împărăţia celor morţi, ca să-i eliberezi din temniţa morţii pe drepţii închişi acolo de la începutul lumii: fă ca toţi aceia care zac în mormântul fărădelegilor să audă glasul tău şi să fie vii!

marți, 26 martie 2019

Papa Francisc în vizită la Primăria Romei

Campidoglio - Papa Francisc în vizită la Primăria Romei (26 martie 2019) [sursa: vaticannews.it]

«De o importanță mai decisivă decât aceasta, însă, este faptul ca Roma să se mențină la înălțimea îndatoririi și a istoriei sale, care să știe, chiar și în noile circumstanțe actuale, să fie far de civilizație și învățătoare de primire, să nu piardă înțelepciunea care se manifestă în capacitatea de integrare și de a-l face pe fiecare să se simtă părtaș cu titlul deplin al unui destin comun» (papa Francisc în discursul său adresat primăriței Virginia Raggi).

Papa a mulțumit administrației romane pentru colaborarea oferită Sfântului Scaun: „martor al unei istorii plurimilenare care, primind creștinismul, a devenit în decursul secolelor centrul catolicismului”.

(sursă: https://www.vaticannews.va).

marți, 26 februarie 2019

Fericirile sociale

Fericiți cei care nu folosesc oamenii pentru a garanta un profit.
Fericiți cei care refuză competiția și consumismul.
Fericiți cei care nu trebuie să apere bogățiile.
Fericiți cei care strâng mâna celui bolnav.
Fericiți cei care primesc un copil așa-zis cu handicap.
Fericiți cei care asistă părinții în vârstă și infirmi.
Fericiți cei care în tăcere își dă seama de mângâierile lui Dumnezeu.
Fericiți cei care nu cred în idoli.
Fericiți cei care se opresc și întreabă dacă este nevoie de ajutor.
Fericiți cei care se pun de partea ultimilor.
Fericiți cei care cred în iubire.

Fericirile (Mt 5,3-12)

³ „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!
⁴ Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi!
⁵ Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul!
⁶ Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura!
⁷ Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor [afla] milostivire!
⁸ Fericiţi cei curaţi cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu!
⁹ Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu!
¹⁰ Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!
¹¹ Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea.
¹² Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri! Căci aşa i-au persecutat pe profeţii dinaintea voastră.

(sursă: https://www.altranarrazione.com/2016/11/beatitudini-sociali.html; trad. I.C.).

marți, 29 ianuarie 2019

Întâlnirea lui Ilie cu Dumnezeu

Profetul Ilie, aflat pe muntele Horeb sau Sinai, îl aude pe Dumnezeu trecând.

„Domnul i-a zis: «Ieși și stai pe munte în fața Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!» Atunci a fost un vânt mare și puternic, să rupă munții și să despice stâncile în fața Domnului; dar nu era în vânt Domnul. Dupăvânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul. După cutremur a fost un foc; dar nu era în foc Domnul; după foc a fost un sunet de liniște adâncă. Când l-a auzit Ilie, și-a acoperit cu mantaua, a ieșit și a stat la intrarea peșterii; și, iată, a fost o voce către el: «Ce faci aici, Ilie?»” (1Rg 19,11-13).

Nu în uragan, nici în cutremur, nici în foc, ci în „foșnetul unei dulci adieri de vânt.

Emmanuel Lévinas tradice astfel: „vocea tăcerii fine”, iar Olivier Clémant: „un cuvânt la extremitatea tăcerii”.

(Varillon F., Umilința lui Dumnezeu, Sapientia, Iași 2014, p. 25-26).

miercuri, 23 ianuarie 2019

Nu m-ai căuta dacă nu m-ai fi găsit deja


Christ in Perspective (1950) by Salvador Dali. (astăzi când a murit Salvador Dali [23 ianuarie 1989], Spania).

„Nu m-ai căuta / dacă nu m-ai fi găsit deja!”

(Pascal, Le Mysière de Jésus).

„Isus va fi în agonie până la sfârșitul lumii: el nu poate să doarmă până în momentul acela!”

(Pascal, Le Mysière de Jésus).

marți, 22 ianuarie 2019

Iubirea acoperă o mulţime de păcate

„Pieta” (1499) de Michelangelo Buonarroti.

Cine ar putea să explice legătura iubirii lui Dumnezeu? Cine ar fi în stare să exprime măreţia frumuseţii sale? Înălţimea la care ne duce iubirea nu poate fi exprimată prin cuvinte. Iubirea ne uneşte cu Dumnezeu, iubirea acoperă o mulţime de păcate (1Pt 4,8), iubirea pe toate le suportă, pe toate le îndură cu răbdare; în iubire nu este meschinărie, nu este mândrie; iubirea nu cunoaşte diviziunea, nu duce la revoltă; iubirea le face pe toate în armonie; prin iubire, toţi aleşii lui Dumnezeu au ajuns la desăvârşire; fără iubire, nimic nu-i este plăcut lui Dumnezeu. Prin iubire, Dumnezeu ne-a atras la sine: datorită iubirii pe care a avut-o faţă de noi, Domnul nostru Isus Cristos, din voinţa divină, şi-a vărsat sângele pentru noi, şi-a dat trupul pentru trupul nostru, viaţa sa pentru viaţa noastră. Iată, preaiubiţilor, ce lucru mare şi minunat este iubirea! Perfecţiunea ei nu poate fi exprimată! Cine ar fi vrednic să se afle în ea, în afară de cei pe care Dumnezeu a voit să-i facă vrednici? De aceea, să-l rugăm şi să cerem de la milostivirea lui să fim găsiţi în iubire liberi de orice înclinaţie omenească şi nevinovaţi.

(Din Scrisoarea către corinteni a sfântului Clement I, papă; nr. 49-50: Funk 1, 123-125).

joi, 17 ianuarie 2019

Să nu denaturăm „Tatăl nostru”

Fericitul Vladimir Ghika,
monsenior (1873-1954).

Tot ceea ce deformează viața nostră interioară se poate reduce la felul, mai mult sau mai puțin conștient, în care denaturăm în noi textul din „Tatăl nostru”. În loc să spunem „Tatăl nostru care ești în ceruri”, ceea ce spunem este potrivit calității noastre sufletești: „Judecătorul nostru care ești la tribunal”, „Furnizorul nostru care ești la tejghea”, „Creditorul nostru care prea des ne bați la ușă”, „Cauza noastră primă al cărei efect pierdut în depărtări suntem”, „Stăpânul nostru suprem în fața căruia nu suntem decât pulbere”, „Camaradul nostru cu care tratăm liber” – și așa mai departe, într-o dezolantă varietate... Nu mai spunem în adevărul lor tocmai cuvintele pe care Dumnezeu ne-a învătat să le rostim când ne rugăm: Tatăl nostru care ești în ceruri.

(Vladimir Ghika, Gânduri pentru zilele care vin).

marți, 15 ianuarie 2019

La Eminescu găsești...

„La Eminescu găsești revoltă,
găsești încrâncenare,
găsești și ură,
dar tot ce găsești la el,
important e că în substrat
e o dragoste imensă față de viață,
față de om și față de Dumnezeirea din om”.

(actorul Marius Bodochi).

Pagini

joi, 15 octombrie 2020

miercuri, 13 mai 2020

luni, 4 mai 2020