„Vă implorăm, așadar, fraților; prin însăși tandrețea iubirii, cu laptele căreia ne hrănim, cu a cărei pâine ne întărim, prin Cristos, Domnul nostru, prin blândețea lui, vă implorăm! (De fapt, a venit timpul să le arătăm o mare iubire, o milostivire infinită, implorându-l pe Dumnezeu pentru ei, ca să le dea într-o zi o judecată clară pentru a-și veni în fire și a înțelege că atacurile lor împotriva adevărului nu au nici un fundament. Lor le-a rămas numai slăbiciunea animozității, care este cu atât mai neputincioasă, cu cât crede că are mai multe forțe). Vă implorăm, spuneam, pentru acești bolnavi, așa-ziși înțelepți, dar cu o înțelepciune naturală și trupească; ei sunt totuși frații noștri. Ei celebrează aceleași sacramente și, chiar dacă nu le celebrează împreună cu noi, totuși sunt aceleași. Ei răspund același Amin și, chiar dacă nu cu noi, este același. Arătați-i lui Dumnezeu iubirea voastră profundă față de ei”.
(sursă: Breviar III; sfântul Augustin, Comentariu asupra Psalmilor [Ps 32, 29: CCL 38, 272-273]).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu