† Duminica a 31-a de peste an (B): „Vom fi judecați despre iubire” [4 noiembrie 2018]

„Ascultă, Israele!” – cu cornul.

„Vom fi judecați despre iubire”

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (4 noiembrie 2018)

 

Lecturi: Deuteronom 6,2-6; Evrei 7,23-28; Evanghelia Marcu 12,28b-34; lecturi

Omilie

În lecturile duminicii de astăzi, iată esențialul credinței noastre: iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui. Una nu merge fără alta.

În prima lectură luată din Cartea Deuteronomului (Dt 6,2-6) se află meditația asupra sensului legii. Este textul cel mai important din Vechiul Testament pe care evreii evlavioși îl recită zilnic, dimineața și seara: Shemà, Israel! „Ascultă, Israele! […] Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta!” (v. 4). Este rugăciunea cea mai dragă și iubită de evrei și astăzi și din toate timpurile. Această rugăciune a devenit cea mai importantă pentru iudei ca „Tatăl nostru” pentru creștini. Este rugăciunea de dimineață și de seară, de pe la trei-patru ani! Este profesia lor de credință! În înțelesul biblic shemà înseamnă „ascultă”. Este o adeziune voioasă, filială, de ascultare entuziastă de Dumnezeu. Întreaga istorie a poporului evreu este o istorie a iubirii, pe drumul vieții, și al fericirii. Aceste cuvinte trebuie să rămână în inima fiecăruia dintre noi. Textul ne pune în faţă posibilitatea de a răspunde la darul lui Dumnezeu cu fidelitate faţă de alianţă, iubire, afecţiune şi credinţă.

Să murim împreună cu Cristos, ca să trăim împreună cu el

Cristos înviat apare la cei din limb 

 [locul unde stau sufletele drepților decedați înainte de Cristos].

 Din cartea Despre moartea fratelui Satir a sfântului Ambroziu, episcop  

(Cartea 2, 40.41.46.47.132.133: CSEL 73, 270-274.323-324)

Trebuie să recunoaștem că și moartea poate fi un câștig, iar viața, o pedeapsă. De aceea, și sfântul Paul spune: Pentru mine, a trăi este Cristos, iar a muri este un câștig (Fil 1,21). Ce este Cristos, dacă nu moartea trupului și duhul vieții? De aceea, să murim împreună cu el, ca să trăim împreună cu el. Să avem în noi, în fiecare zi, obiș­nuința și dispoziția de a muri așa încât sufletul nostru să învețe să se dezlipească de poftele trupului, și, ca și cum ar plana în înălțimi, departe de a se atinge de plăce­rile josnice ale lumii, care tind mereu să ademenească spiritul, să accepte imaginea morții, ca să nu îndure apoi moartea ca pe o pedeapsă. De fapt, legea trupului repugnă legii spiritului și încredințează sufletul legii păcatului. Dar care va fi remediul? Cine mă va elibera de acest trup al morții? Harul lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru (cf. Rom 7,24 ș.u.).

Avem medicul, să acceptăm medicamentul. Medica­mentul nostru este harul lui Cristos, iar trupul muritor este trupul nostru. Așadar, să ne exilăm din trup pentru a nu fi exilați din Cristos. Chiar dacă suntem în trup, să căutăm să nu urmăm dorințele trupului. Este adevărat, nu trebuie să renegăm drepturile legitime ale naturii, dar trebuie să dăm mereu preferință darurilor harului.

† Toți Sfinții: Suntem sfințiți prin harul Domnului [1 noiembrie 2018]

Fericirile....

Suntem sfințiți prin harul Domnului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (1 noiembrie 2018)

Lecturi: Apocalips 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi 

Omilie

Astăzi îi sărbătorim pe „Toți Sfinții”: sunt bărbați și femei, cunoscuți sau necunoscuți, de ieri și de astăzi, care trăiesc în prietenie cu Dumnezeu. Calea fericirilor le este încredințată lor. Fixarea zilei de 1 noiembrie pentru cinstirea „Tuturor Sfinţilor” a fost determinată probabil de motive simbolice şi practice. Octombrie este luna culesului roadelor. În noiembrie oamenii încep să se bucure de fructul muncii lor. Sărbătoarea este un prilej de a contempla roadele mântuirii produse de Cristos în Biserică de-a lungul istoriei. E rodul sfinţii din ceruri. Lecturile din această zi anunță vestea cea bună: toți suntem chemați să devenim sfinți. Unii ar putea spune: „acest lucru nu este pentru mine, un sărac păcătos!” Prin harul lui Dumnezeu sunt sfințiți… Pentru a ne ajuta să înțelegem această chemare să mergem la textele biblice liturgice.

Când voi recurge la alte limbaje...

Iertarea femeii păcătoase (Lc 7,36-50).

„Când cuvântul drept lipseşte şi nu ştiu cum să continui să vorbesc atunci voi  recurge la alte limbaje, cei al ochii, al mâinilor, al trupului şi chiar cel al tăcerii: de multe ori sunt limbaje mult mai eficiente decât cuvintele!”  

(sursă: Enzo Bianchi; https://twitter.com/enzobianchi7; trad. Isidor Chinez).

Ce siguranță ne oferă credința?

Buste de Christ en croix (1950) - de Eugène Leroy.

 „Un aspect ulterior al credinței nu se îndreaptă spre cunoaștere și interpretare, dar spre comportare. Cred în cineva. Credința este încrederea într-o persoană. Chiar dacă această încredere, în ultimă analiză, se consideră că este Dumnezeu, susținătorul adevărat și propriu al vieții, pentru mulți nu este posibil ați da încrederea lui Dumnezeu, care apare așa de departe. Și totuși, se simte într-un mod susținuți. Dietrich Bonhoeffer, în renumita poezie compusă înainte de a fi ucis într-un lagăr de concentrare, a vorbit despre puterile prietenoase ce ne sprijină: „Din forțele prietenoase în mod minunat înfășurate, așteptăm liniștiți pe cel care va veni. Dumnezeu este cu noi seara și dimineața, va fi cu noi în orice nouă zi”. În aceste cuvinte pot să recurgă și cei care au dificultate în a-l recunoaște pe Dumnezeu ca fundamentul încrederii lor”. 

(Anselm GRÜN, Il libro delle risposte, San Paolo, Cinisello Balsamo [MI] 2008, 84; trad. Isidor Chinez).