Naşterea sfintei Fecioare Maria [8 septembrie] - Imn către sfânta Maria

Nașterea Maicii Domnului de Jusepe Leonardo.

Crăiasă a lumii plăpândă, curată,

Fecioară și mamă tu ești totodată,

Regină în ceruri cu nimb de rubine

Și stea ce-arăți calea spre țărmuri senine.

 

Arată-te lumii suavă copilă,

Comoară preascumpă de har și de milă.

Răsai minunată, regească tulpină,

Menită să poarte o floare divină.

 

De ziua frumoasă a nașterii tale,

Răsună pământul de cânt și urale;

Ferice de mama ce azi te înfașă

Cu mâinile sale, făptură gingașă.

 

Pe lume când vii tu, copilă-minune,

Pământul se schimbă, o lume apune,

Păcatul dispare cu beznele-i hâde,

Iar soarele iarăși de sus ne surâde.

 

Treimii mărire și laudă fie-i

Și recunoștință de ziua Mariei,

Pe care regină în cer o proclamă,

Iar nouă ne-o dă tuturora de mamă. Amin.

 

(sursă: http://www.ercis.ro/liturgie/breviar.asp).

 

Crăciun în literatura italiană

Craciun - de Antrea Mantegna

Crăciun în literatura italiană [bibliotecă]

Magii

Pe urma stelei strălucite ce-a izvorât din infinit

Trei magi, sătui de contemplare, încălecară, şi-au pornit…

Ca trei lunateci prinşi de-un farmec, nici nu priviră înapoi,

Ci s’avântară ‘n largul lumii, naivii, gârbovii eroi.

Deşi din porţile cetăţii un pas afară n’au făcut,

Mergeau acum ca duşi de aripi pe-un drum deapururi cunoscut.

Străini, pe ţărmuri neumblate, pe mări, prin codri şi pustii

De-a-dreptul cale îşi croiră pe urma stelei argintii…

Înfriguraţi, nu se opriră nici chiar când steaua-i părăsi:

…Şi nu ştiau unde-au s’ajungă, ştiau atât, ce vor găsi!

În fundul lumii străbătură, apoi încet s’au înturnat

Prea fericiţi c’au dat prinoase şi că ’n sfârşit s’au închinat.

Şi cum li se vărsa din suflet prisosul sfintei bucurii,

Bătrânii magi de-odinioară păreau acuma trei copii.

Ce ’nsufleţiţi ca de-o izbândă, îşi cred tot visul împlinit

C’au mers pe urma unei stele... ce s’a pierdut în infinit!

de Vasile Voiculescu

 

Rugă pentru timp

Timpule, rebelă clipă,
Cetineşte zborul tău
Că mi se deşiră ghemul
Răscolind păreri de rău!
Tu nu oboseşti vreodată?
Vino, stai pe prispa mea,
Odihnește-te oleacă,
Vreau a te-ntreba ceva:
Ce să-ţi dau spre mulțumirea-ţi
Ce oare te-ar mângaia,
Să-ţi întorci o vreme roata,
În copilaria mea...?
Că-mi doream cu foc şi-ardoare
Mult prea repede să cresc,
Nu știam că dorul doare
Şi că oamenii rănesc...
Şi credeam c-orice iubire-i
Sincera ca cea de mamă
Şi tradarea-i doar o vorba,
Nu un fapt, de buna seama...
Du-mă, hai și mă ascunde
La capița cea de fân
Din casa copilariei,
Unde raiul e stăpân...
Şi-am să las de bucurie
Doar o lacrimă să cadă
Poate o veni și mama,
Lângă mine ca să șadă...
Timpule, hai, fie-ți milă,
Dacă vrei, te şi plătesc,
Du-mă în copilărie,
N-am să vreau mare să cresc...

de Licuţa Pântia (sursă: www.citatepedia.ro)

Drumul

...Drumul nu este lumină

e speranța clarității;

nu e flacăra dinainte,

e promisiunea adevărului.

E limita așteptării,

veșnica strădanie:

sfârșitul străzii care urcă,

este traversarea morții.

(Madeleine Delbrêl, Noi delle strade, Milano, Gribaudi, 2008, 16; trad. I.Chinez).

Inima râvneşte întâi plăcerea

Christ in perspective (1950) – de Salvador Dali.

Inima râvneşte întâi plăcerea –
Şi-apoi, viaţă scutită de griji şi de nevoi –
Şi-apoi, fel de fel de leacuri şi de creme moi
Care uşurează şi vindecă durerea.

Şi-apoi, somn liniştit şi dulce –

Şi-apoi, de va fi-ascultată ruga sa
De Cel care-o judecă de pe Cruce,
Libertatea de-a muri cum vrea.

de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte.

(sursă: http://subiecte.citatepedia.ro).

Măsor cu ochi pătrunzător

Emily Dickinson (1830-1886).

Măsor cu Ochi pătrunzător

Orice Durere-mi iese în cale –

Mă-ntreb de cântăreşte cât a Mea

Ori mai uşoară pare.

Mă-ntreb de e răbdată mai de mult

Ori tocmai a început –

De Când o am pe a Mea – nu ştiu –

A-mbătrânit de mult

Mă-ntreb – Acei loviţi în viaţă

De-ar fi să îndure a doua oară

Şi de-ar putea alege – ar mai încerca –

Ori poate ar vrea să moară –

Pe Unii-i văd – cum suferă îndelung –

Şi-ntr-un târziu, un zâmbet au pe chip –

O imitaţie a Luminii

O pâlpâire de Opaiţ sleit –

Mă-ntreb – când Anii se adună

Milenii – peste Răni amare –

Mai pot avea cumva puterea

Să le aducă Alinare –

Ori ei străbat Veacuri de Nervi

Răscolind tainiţele firii –

Să dea peste Dureri mai mari –

Ce-ntrec Durerile Iubirii

Cei care Suferă – sunt mulţi –

Şi pricini sunt – o mie –

Moarte e una – şi o dată vine –

Şi ochii-i bate în cuie

Există Durerea din Dor – şi cea a Nepăsării –

Durerea ce se cheamă „Disperare”

Există Despărţirea de cei dragi –

Despărţirea de Locuri Natale

Eu nu-mi pot defini Durerea –

Dar mă ajută Darul

Sfredelitoarea Mângâiere –

Să-mi pot răbda Calvarul

Să văd – ce fel de Cruci există –

Şi-n ce fel se pot duce –

Şi dacă seamănă – Vreuna –

Cu propria mea Cruce.

de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu.

(sursă: http://www.citatepedia.ro)

Mare este iubirea ta, o, Doamne!

Fața lui Cristos (1495) - de Leonardo da Vinci.

Mare este iubirea ta, o, Doamne!

Tu ai nevoie de oameni

pentru a te face cunoscut,

și îți lărgești acțiunea ta 

și cuvântul tău divin

încât să face și să vorbești ca persoană

nici perfectă nici mai bună decât alții.

Mare este iubirea ta, o, Doamne!

Nu ai teamă de fragilitatea noastră

și nici de păcatul nostru:

ți l-ai însușit,

pentru că dacă ar fi a noastră viața ta

ni-ai fi vindecat de orice rău.

Mare este iubirea ta, o, Doamne!

Încă reînnoiești alianța ta

datorită celui care între noi frânge Pâinea vieții,

celui care pronunță cuvintele iertării,

celui care face să răsune anunțul evangheliei,

celui care se face slujitorul fraților,

martorii iubirii tale infinite

care fac vizibilă Împărăția.

Te rugăm, o, Dumnezeule:

fă ca aceste persoane

să continuie mereu!

(sursă: www.catechistaduepuntozero.it; tradus din limba italiană pr. Isidor Chinez).

10 Mai - Ziua Regelui

Primul rege al României - Carol I

10 mai 1881 România devine regat, iar Carol I este încoronat cu Coroana de Oțel făcută di oțelul unui tun otoman cucerit în Războiul de Independență din 1877.

A venit din munţi un vultur

Şi ne-a zis: – „Români Eroi,
Ştiu un prinţ viteaz şi tânăr
Ce-ar veni cu drag la voi.
Dacă-l vreţi vi-l dau ca Vodă”.
Noi cu toţii: – „Să ni-l dai”.
Şi ne-a dat pe Vodă Carol,
Într-o zi de 10 Mai.

Şi-a venit vulturul iară,
Şi ne-a zis: – „Popor Român,
Eşti viteaz, de ce mai suferi
Jugul unui neam păgân?
Fă-te liber, dezrobeşte-ţi
Mândra ţară care-o ai”.
Şi noi liberi ne făcurăm
Într-o zi de 10 Mai.

Vulturul venit-a iarăşi
Şi ne-a spus: „Popor Român,
Aţi luptat cumplit la Plevna
Duşi în foc de-al vostru Domn.
Vrednic e să-l faceţi Rege,
Într-o ţară ca în rai”.
Şi noi rege îl făcurăm
Tot în zi de 10 Mai.

Zece Mai ne-a fi de-a pururi
Sfântă zi, căci ea ne-a dat
Domn puternic ţării noastre
Libertate şi Regat.
Ridicaţi cu toţii glasul
De prin şesuri, de prin plai,
Să trăiască România
Ura! pentru 10 Mai!

de Vasile Alecsandri

Emausul

Nu uita, Emausul poate fi pe orice cale,
Domnul e pururi tainicul călător.
Se alătură pe drum mâhnirilor tale
Și seara, la hanul sărac, ţi-e-nsoţitor.
Cunoaşte-l pe Cel ce binecuvântează,
Pâinea Duhului cu tine frângând.
El, surâzându-ţi, te ospătează
Și până la moarte nu vei fi flămând.

Vasile Voiculescu (1884-1963).

Să ne rugăm pentru femei [E Ziua Femeii – 8 martie]

Îți mulțumesc, bunule Dumnezeu,
pentru iubirea ce o ai pentru noi
fiindcă ne-ai creat după chipul și asemănarea ta;
ne-ai creat bărbat și femeie!
Spre a recunoaște diversitatea noastră
încercăm să ne completăm reciproc:
bărbatul să sprijine femeia
și femeia să-l susțină pe bărbat!
Îți mulțumesc pentru darul femeii,
prea bunule Tată,
și pentru misiunea sa în comunitatea umană. Amin.

Iubirea mamei de Traian Dorz

O singură iubire-i mare

aproape ca a lui Cristos...
Iubirea mamei,
care are același duh și chip frumos.

– Cinstiți iubirea-nlăcrimată

a mamei care v-a născut,
punând pe fața ei
curată cel mai duios
și drag sărut!

Mamă, mamă, mamă,

scump și drag cuvânt.
Binecuvântată, binecuvântată fii
– din cerul sfânt!...

 Traian Dorz

(lectura: poetul Traian Dorz [înregistrare de arhivă din anii 1970-1974])
muzica: Nigel Hess.

Mărțișorul

Chiar de-i mic, neînsemnat,

Și de șnur stă agățat,
El vestește-n toată țara
Că sosește primăvara.

Martie e, așadar,

Prima luna-n calendar
Care-anunță-n toată țara
C-a sosit iar primăvara!

Și din prima zi, se știe,

E-un motiv de bucurie.
Mărțișoarele apar:
– Mici minuni aduse-n dar,
Prinse-n șnurul împletit
Sunt gata de oferit.

Bucurie și noroc

Aduc tuturor, pe loc!

(sursă: http://www.utilecopii.ro). 

 

„Cred” [To believe] de Jackie Evancho

Jackie Evancho – o fată cu o voce extraordinară cu un minunat mesaj: „cred”. Este o piesă scrisă de unchiul său Matthew Evancho şi intitulată „To believe” [„Cred”]. Mesajul melodiei este unul de rugăciune, pentru cei care sunt mai puţin fericiţi în această lume. Bucuraţi-vă de un spectacol frumos şi captivant, oferit de această fetiţă talentată, cu părul blond şi cu o voce specială în care inimile vi se vor inunda de căldură şi candoare. O voce și un mesaj de speranță...

To Believe

by Matthew Evancho

Before I lay me down to rest

I ask the Lord one small request

I know I have all I could need

But this prayer is not for me

Too many people on this day

Don't have a peaceful place to stay

Let all fighting cease that your children may see peace

Wipe their tears of sorrow away

To believe in a day

When hunger and war will pass away

To have the hope amidst despair

That every sparrow's counted

That you hear each cry and listen to each prayer

Let me try always to believe

That we can hear the hearts that grieve

Please help us not ignore

The anguished cries of the poor

Or their pain will never leave

To believe in a day

When hunger and war will pass away

To have the hope amidst despair

That every sparrow's counted

That you hear their cries and listen to each prayer

[spoken prayer:]

Father, as you see, I'm just a child

And there's so much to understand
But if Your Grace should surround me
Then I'll do the best I can
I promise, I'll do the very best I can

[chorus plus]

To believe in a day
When hunger and war will pass away
To have the hope amidst despair
That every sparrow's counted
That you hear each cry and listen to each

Prayer [Hear each cry and listen to each prayer]

Help us do Your will oh Father
In the name of all that's true
And we'll see in one another
The loving image of You

Numele său este Jackie Evancho din Pittsburgh, Pennsylvania (Statele Unite ale Americii). 

Rugăciunea săracului de Mariei Noël

Mariei Noël (1883-1967).

(În seara unei perioade din viaţă unde făcea experienţa mizeriei, a sărăciei sale…).

Comuniunea săracului

Dumnezeul meu, eu nu te iubesc,

chiar nu te doresc, sunt plictisit cu tine
poate chiar că nu cred în tine.
Dar uită-te la mine în treacăt.
Fii tu într-un moment refugiul sufletului meu,
pune-l în ordine dintr-o suflare,
fără a părea, fără să-mi spui nimic.
Dacă vei considera că eu cred în tine, atunci poartă-mi credința.
Dacă vei considera că eu te iubesc, poartă-mi iubirea.
Eu nu am și nu pot face nimic.
Mă dăruiesc ție cu tot ce am: slăbiciunea, durerea mea.

Și această sensibilitate care mă chinui și pe care o vezi atât de bine…

Și această disperare… Și această rușine îngrozitoare…
Răul meu, greșeala mea…
E tot!
Și speranța mea!

Uneori mă prezint lui Dumnezeu ca un purtător încărcat

de toată povoara vecinătății și îi spun:
„Nu-ți fă griji cu mine. Eu nu pot să-ți plac.
Uită-te doar la suferința pe care ți-o aduc
ca pe o sărmană intermediară care vine din partea altora:
Iată răul tatălui meu, iată pe cel al prietenului meu,
a aceluia sau a altuia…”

Comuniunea

Iată, Dumnezeul meu. Mă cauți?

Ce vrei de la mine? Nu am nimic să-ți dau.
De când ne-am întâlnit ultima dată,
eu nu am pus deoparte nimic pentru tine.
Nimic… nu fapte bune. Eram prea obosită.
Nimic… nu un cuvânt bun. Eram prea tristă.
Nimic decât dezgustul de a trăi, plictiseala, sterilitatea.
– Dă-mi-le!  
– Graba, în fiecare zi, de a vedea terminată ziua, fără să servească la nimic;     
dorința de repaus departe de datorii și de fapte,
detașarea de binele făcut, dezgustul după tine, o, Dumnezeul meu!
– Dă-mi-le! 
– Toropeala sufletului, remușcările slăbiciunii mele
și slăbiciunea care este mai puternică decât remușcările…
– Dă-mi-le! 
– Nevoia de a fi fericit, tandrețea care obosește peste măsură,
durerea fără scăpare în mine.
– Dă-mi-le!
– Tulburările, înspăimântările, dubiile…
– Dă-mi-le!

– Doamne! Iată că umbli ca un cerşetor

strângând lucruri murdare, dezgustătoare.
Ce vrei să faci cu ele, Doamne?
– Împărăţia Cerurilor!

(Noël Marie, Notes intimes, Editions Stock 1984, Paris, 41-42; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez).

Marie Noël (1883-1967) este un pseudonim a lui Marie Rouget, zis „Pitulicea de la Auxerre”. Este un poet și un scriitor francez. S-a născut la 16 februarie 1883 la Auxerre într-o familie cultivată și puțin religioasă. Nu s-a îndepărtat de orașul natal decât foarte puțin. Viața sa nu a fost așa de roz: după o iubire din tinerețe dezamăgită (și așteptarea marii iubiri va avea loc într-o zi...), moartea fratelui a doua zi de Crăciun [se spune Noël] (de unde și pseudonimul său), crizele de credință în Dumnezeu… O femeie înflăcărată și chinuită nu a cunoscut decât „chanson traditionnelle” [cântec tradițional]. A murit în 23 decembrie 1967 unde este înhumată tot la Auxerre. Episcopii francezi, în decembrie 2017, reuniți pentru o săptămână la Lourdes, într-o sesiune plenară, s-au plecat pe mai multe subiecte asupra Bisericii Franceze, între care eventuala beatificare a poetei Marie Noël. Cauza s-a deschis în 23 decembrie 2017 la catedrala din Auxerre.