† Duminica a 27-a de peste an (B): Căsătoria după proiectul lui Dumnezeu [7 octombrie 2018]

Căsătoria după proiectul lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 11:00 (7 octombrie 2018) 

Lecturi: Genezei 2,18-24; Evrei 2,9-11; Evanghelia Marcu 10,2-16; lecturi

Omilie

În această duminică tema este căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Dumnezeu l-a creat bărbat și femeie ca să trăiască împreună iubindu-se și iubind și pe alții. Lecturile duminicii amintesc aceasta. 

Cât de frumoasă este relatarea biblică ce pare o povestire scurtă pe fond moral pe care am ascultat-o în prima lectură luată din Cartea Genezei (Gen 2,18-24)! Este poetică, plină de imagini simple, pentru a putea înţelege lucruri importante! Ne vorbește că „Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui»” (v. 18). A plămădit toate pe pământ: animalele, păsările şi „le-a adus la om” (v. 19) care observă că între toate fiinţele vii nu este nici una care să-i semene, adică să fie capabilă, ca şi el, să dea nume şi cu care să împărtăşească responsabilitatea şi afecţiunea sa. „Dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe potriva lui. Şi Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra omului şi el a adormit. Şi a luat una din coastele sale şi a închis locul ei cu carne. Domnul Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care o luase din om şi a adus-o la om” (vv. 20-22). Ajuns spre seara aventurii sale se simte încă incomplet. Și iată, apariția femeii! Femeia îndepărtează de la bărbat orice singurătate. Bucuriile, durerile, neliniștile, întrebările omului sunt acum revărsate în inima unei alte creaturi: „un ajutor pe potriva lui” (v. 18). Semnificația este că ceea ce Dumnezeu creează din coasta lui Adam va fi de aceeași calitate, cu același țesut fizic, reprezentând aceeași realitate. În limba ebraică femeie se zice isha și este apropiat, ca sonoritate, de numele bărbat ish. Aceasta vrea să spună că bărbații și femeile sunt în același timp asemănători și diverși. Omul nu poate fi treaz, viu, fără prezența femeii. Pentru a fi pe deplin om, fiecare va avea nevoie unul de celălalt. Raportul om-om este descris în formă cea mai înaltă: iubirea bărbatului față de soția sa. Atunci bărbatul îndrăgostit de femeie a izbucnit în acel prim cântec de iubire al umanității: „Aceasta […] este os din oasele mele şi carne din carnea mea!” (v. 23). Acesta este rostul meu: să mă unesc cu ea! Scopul acestui text este să ne spună că Dumnezeu este creatorul căsătoriei: i-a creat bărbat și femeie. Este marele proiect al lui Dumnezeu cu bărbatul și femeia care au fost creați din iubire și pentru iubire. Domnul are pentru ei un plan de iubire veșnică: au fost creați unul pentru celălalt. Completându-se reciproc, ei pot continua împreună să construiască o lume și să o facă să trăiască în iubire.

Îndemn la Referendum din 6-7 octombrie 2018

Creația lui Adam - de Michelangelo Buonarroti.

La Referendum:

„da” familiei;

„da” civilizației creștine. 

 

Îndemn cu privire la Referendumul din 6-7 octombrie 2018 către preoţii şi credincioşii catolici din România şi toţi oamenii de bunăvoinţă
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201809095

Episcopii catolici reafirmă susţinerea proiectului de modificare a Constituţiei României
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201809094

Referendumul pentru familie pe înţelesul tuturor
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201809093 

La 6 şi 7 octombrie 2018 va fi referendum pentru familie
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201809056 

Părinţi, atenţie la ce se propune copiilor dumneavoastră!
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201809018 

De ce să mergem la Referendumul din 6 şi 7 octombrie?
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201810003 

(sursa: http://basilica.ro/)

Răspunsuri la zece întrebări despre Referendum 
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201809165    

Sfântul Francisc de Assisi (1181-1226), călugăr [4 octombrie]

„Nimeni nu mă învăţa ceea ce trebuia să fac; dar însuşi Cel Preaînalt mi-a revelat că trebuie să trăiesc conform sfintei evanghelii” [1].

Aceste cuvinte, scrise de Francisc cu puţin timp înainte de a muri, revelează faptul că această carismă a sa vine de la Dumnezeu. Pentru aceasta, este cel mai mare sfânt de la sfârşitul evului mediu, o „figură apărută complet din har şi din interioritatea sa, fără a putea fi explicată prin ambientul spiritual din care provenea. Şi totuşi, tocmai el, într-un mod care se poate defini providenţial, a dat răspunsul la întrebările cele mai profunde ale timpului său”[2].

Şi nu numai, dar punând într-o lumină clară în viaţa sa principiile universale ale evangheliei, prin amabilitatea şi simplitatea sa dezarmantă, fără să impună vreodată ceva cuiva, a avut o influenţă extraordinară, care durează nu numai în lumea creştină, dar şi în afara ei. Se poate spune că Francisc face parte din patrimoniul umanităţii.

Regele tineretului uşuratic

S-a născut la Assisi, în jurul anului 1182, în familia lui Petru Bernardone, un comerciant bogat ce se afla ocazional la Provenza într-una dintre călătoriile sale de afaceri, şi a Ioanei numită donna Pica. A fost botezat cu numele de Ioan în cinstea Botezătorului, dar tatăl, la rândul său, i-a adăugat numele de Francisc, adică „francez”, pentru a onora acel ţinut pe care el îl admira aşa de mult şi de la care provenea atâta bogăţie pentru casa lui.

Stați uniți...

„Stați uniți, dar nu prea aproape; 

coloanele din templu s-au clădit distanțate 

și stejarul și chiparosul nu cresc unul la umbra altuia”. 

(Kahlil Gibran, Profetul). 

Îngerul nostru păzitor

 

Îngerul păzitor (1656) - de Pietro da Cortona.

„Îngerul nostru nu doar este cu noi, dar îl vede pe Dumnezeu Tatăl. Este în legătură cu El. Este puntea de fiecare zi, de la ceasul în care ne trezim până când mergem la culcare, cel care ne însoțește și el însuși este o legătură între noi și Dumnezeu Tatăl. Îngerul este poarta cotidiană către transcendență, către întâlnirea cu Tatăl: îngerul mă ajută să merg pentru că îl vede pe Tatăl și cunoaște drumul. Să nu uităm de acești însoțitori de drum!” (papa Francisc – 2 octombrie 2018).

Eu voi fi iubirea pentru Biserică

Sfânta Tereza a Pruncului Isus (1873-1897).

„În ciuda micimii mele, aș vrea să luminez sufletele precum profeții, doctorii Bisericii, am vocația de a fi apostol… aș vrea să străbat pământul, să predic numele tău și să înfig în pământ necredincios Crucea ta slăvită, dar, o, preaiubitul meu, o singură misiune nu mi-ar ajunge, aș vrea în același timp să vestesc Evanghelia în cele cinci părți ale lumii și până în insulele cele mai îndepărtate. Aș vrea să fiu misionar nu numai pentru câțiva ani, ci aș vrea să fi fost de la facerea lumii până la sfârșitul veacurilor… Aș voi, mai presus de toate, o, preaiubitul meu Mântuitor, aș voi să îmi vărs sângele pentru tine până la ultima picătură. […]

Iubirea mi a dăruit cheia vocaţiei mele. Am înţeles că dacă Biserica are un trup alcătuit din mădulare diferite, cel mai necesar, cel mai nobil dintre toate nu-i lipseşte, am înţeles că Biserica are o inimă şi că această inimă arde în iubire. Am înţeles că numai iubirea lucrează în mădularele Bisericii... Am înţeles că iubirea cuprinde toate vocaţiile, că iubirea este totul, că ea îmbrăţişează toate timpurile şi toate locurile... într-un cuvânt, că este eternă!... O, Isuse, iubirea mea... mi-am găsit în sfârşit vocaţia, vocaţia mea este iubirea! În inima Bisericii, voi fi iubirea... astfel voi fi totul!”

(Sfânta Tereza de Lisieux, Istoria unui suflet).