Încredere deplină în iubirea lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (25 martie 2025)
Lecturi biblice: Isaia 7,10-14; 8,10c; Evrei 10,4-10; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice
Omilie
Astăzi celebrăm sărbătoarea Bunei-Vestiri, adică evenimentul Întrupării divine a Domnului nostru Isus Cristos. În profeția lui Isaia, relatată în prima lectură, regelui Ahaz îi vine profetizat un semn de confirmare a promisiunii dinastice în acești termeni: „iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel», […] căci cu noi este Dumnezeu!” (Is 7,14; 8,10). Scrisoarea către Evrei – din lectura a doua – prezintă un text care poate fi citit în lumina misterului Întrupării, în raport cu trupul pregătit ca instrument la realizarea voinței lui Dumnezeu: „Cristos spune: «Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. Nu ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. Atunci am zis: ‚Iată, vin [...] ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!’»” (Evr 10,5-7). În sărbătoarea Bunei-Vestiri avem încredere deplină cu Maria în iubirea lui Dumnezeu pentru oameni: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (Lc 1,38).
În lectura întâia (Is 7,10-14; 8,10c) este profeția lui Isaia în fața regelui Ahaz [regatul lui Iuda – în sud] cu o atitudinea îndoielnică și reticentă. Regele se preface că nu vrea să-l încerce pe Dumnezeu și să-i ceară un semn. În realitate, el are mai multă încredere în ajutorul mai marilor lumii decât în cel al Domnului. Capitolul șapte rezumă situaţia la care se raportează războiului siro-efraimit. Campaniile victorioase ale lui Tiglat-Pileser al III-lea (745-727 î.C.), regele Asiriei, au ajuns deja, în anul 738 î.C., la Damasc şi Samaria. În loc să se îndrepte spre Domnul, Ahaz a solicitat ajutorul regelui Asiriei. Profeția se referă direct la fiul regelui Ahaz, Ezechia. Este un rege înțelept și luminat, cum istoria ne face să știm. Nu poate fi evitat că numele atribuit de Isaia depășește în mod evident ceea ce a făcut fiul lui Ahaz. Acest fiu va fi numit Emanuel, care a tradus în ebraică înseamnă Dumneze-cu-noi, adică prezența personală a lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. E prea mult pentru Ezechia! Prin urmare, această profeție este la al doilea nivel. Isaia se referă la două persoane simultan: la fiul lui Ahaz și la Mesia care va veni – „iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel», […] căci cu noi este Dumnezeu!” (v. 7,14; 8,10). Dumnezeu este alături de noi întotdeauna, în modul cel mai neașteptat și minunat: e misterul întrupării unui om în sânul unei femei care se încrede în Dumnezeu și se abandonează în iubirea sa.
În lectura a doua (Evr 10,4-10), Scrisoarea către Evrei vede actualizată în profunzine și o interpretează, arătându-ne consecințele ofertei pe care Isus o face el însuși: „intrând în lume, Cristos spune: «Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. Nu ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. Atunci am zis: ‚Iată, vin […] ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!’»” (v. 5-7). Nu mai este nevoie de sacrificii de tauri și capre pentru a elimina păcatul! În Întruparea Domnului am fost sfințiți prin jertfa trupului lui Isus, o dată pentru totdeauna, prin adeziunea sa deplină la voința Tatălui. El este unicul sacrificiul adevărat care îi „place” Tatălui. Este noutatea ofertei lui Isus pe care o face de sine însuși. Este „da”-ul său către Tatăl: constă în aderarea deplină la voința sa de iubire pentru a-l elibera pe om de păcat, pentru totdeauna! Domnul este cel care a traversat porțile morții pentru a elibera pe toți și fiecare dintre cei pe care a voit să-i cheme și să-i facă frați.
Evanghelia după Luca (Lc 1,26-38) ne spune despre disponibilitatea Mariei de a accepta voinţa lui Dumnezeu care se bazează pe credinţă. Este relatată chemarea Mariei printr-un înger: „îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. Şi, intrând la ea, i-a spus: «Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!»” (v. 26-28). Dumnezeu trimite un înger ca să ne transmită un mesaj. Să învățăm să spunem „da”: „iată-mă!” Îngerul aduce Mariei un mesaj de bucurie, dar această bucurie trebuie primită: „Iată-mă!” „Eu sunt slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” Tocmai prin ea Domnul intră în istorie. Mântuirea devine un fapt foarte important.
Evanghelistul Luca o plasează pe Maria ca protagonistă: este cheia de citirea a vieții noastre de botezați, deoarece în Maica Domnului putem să ne recunoaștem pe noi toți. Ea ne învață cum să răspundem la chemarea lui Dumnezeu, care este adresată nouă în orice moment al vieții. E disponibilă faţă de cuvântul lui Dumnezeu prin încrederea totală în atotputernicia şi bunătatea lui. Se încredere în Dumnezeu căci Domnul îi pregăteşte lucruri mari: „Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său” (v. 31-32). Sunt incredibile cuvintele acestea și e o promisiune. I se cere Mariei să creadă, să nu se îndoiască de iubirea imensă a lui Dumnezeu.
Sfânta Fecioară Maria îi cere îngerului unele precizări – căci nu cunoaște bărbat. Răspunsul este mai surprinzător: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (v. 35). Maria crede în bucuria de necuprins care i-a fost promisă ei şi întregii lumi. Domnul vrea să mântuiască oamenii, vrea să le comunice plinătatea iubirii sale. De aceea Maria se pleacă cu credință: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (v. 38).
Să-i cerem Mariei această încredere deplină în a ne abandona iubirii milostive a lui Dumnezeu!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Rossé G., Il Vangelo di Luca, Citta Nuova, 2001; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vanhoye A., Pâinea zilnică a cuvântului, Sapientia, Iași 2003; Vianello A., (https://incammino.blog);
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu