Convertire și mântuire în milostivirea Domnului
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (23 martie 2025)
Lecturi biblice: Exod 3,1-8a.13-15; 1Corinteni 10,1-6.10-12; Evanghelia Luca 13,1-9; lecturi biblice
Omilie
În Liturgia Cuvântului de astăzi este relația dintre convertire și salvare în contextul milostivirii lui Dumnezeu. Misterul întâlnirii cu Domnul este modelat pe relațiile umane ale prieteniei și iubirii. Nu convertirea omului este suficientă, dar milostivirea lui Dumnezeu ca fapt în sine. Mântuirea este rezultatul acestei întâlniri. Darul prieteniei lui Dumnezeu este gratuit, garantat tuturor și absolut nemeritat, dar nu se realizează dacă cel botezat nu voiește cu toată puterea. Textele biblice au fost alese după un criteriu evident: parabola smochinului care nu dă roade [„Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta! […] Poate va face fructe la anul” (Lc 13,8-9)]. Interlocutorii lui Isus sunt siguri de adevărul cunoscut despre evenimentele la care asistă: cineva vinovat este pedepsit. „Nicidecum!”, spune Isus, căci mare este milostivirea Domnului! Egiptenii, în prima lectură, sunt siguri că își pot exercita netulburați stăpânirea asupra israeliților. Dar Domnul nu-i uită pe cei oprimați și le cunoaște suferințele: „Îi cunosc durerea. Am coborât ca să-l scot din mâna egiptenilor şi să-l fac să urce din ţara aceea într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară în care curge lapte şi miere” (Ex 3,7-8). Dumnezeu are un Nume, o voce, caută ființa umană și o interpelează. Apostolul Paul intenționează să spună că, din partea lui Dumnezeu, promisiunea mântuirii Israelul a fost un „dat” infailibil: „toţi au mâncat aceeaşi hrană spirituală şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală pentru că ei beau din stânca spirituală care îi urma, iar stânca era Cristos” (1Cor 10,3-4). Mântuirea a fost realizată numai pentru cei care l-au întâlnit pe Mesia, oriunde și în orice timp: căci „stânca era Cristos”. Lecturile de astăzi ne introduc în acest univers sublim al identității lui Dumnezeu și al misterului său inefabil: e mântuirea în milostivirea Domnului!
În prima lectura (Ex 3,1-8a.13-15), este relatarea lui Moise unde Dumnezeu se descoperă ca Domnul care i-a pătruns istoria chiar înainte de a se naște. Copilul „salvat din ape” descoperă că existența lui nu este din „întâmplare”, dar face parte dintr-un proiect de mântuire care implică tot poporul său. Educat la școala egipteană, Moise este introdus treptat în administrație: primește misiunea de supraveghetor al evreilor (cf. Ex 2,11-15) unde intervine pentru apărarea unui evreu [îl ucide pe paznicul egiptean]. Descoperit, fuge în deșert; ajunge în tribul lui Màdian pe lângă muntele Sinai. Se căsătorește cu fiica preotului Ietro, care îl introduce în istoria strămoșilor săi și riturile care le practicau – tăierea împrejur (cf. Ex 4,24-26). Ietro era un adorator al lui Yhwh, căci locuia lângă muntele Horeb (cf. Ex 3,1; 18). El mărturiseşte măreţia lui Dumnezeu (cf. Ex 18,10-11) şi îi aduce un sacrificiu (cf. Ex 18,12). Acesta este contextul lecturii de astăzi, care ne spune cum Moise a descoperit cunoașterea „Numelui” lui Dumnezeu: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob” (v. 6); „Eu Sunt Cel Care Sunt” (v. 14). Pentru Moise, întâlnirea cu Domnul însemna schimbarea radicală a vieții sale, proiectând-o în slujirea poporului evreu care trăiește în mizerie și strigă de sub biciul chinuitor al Egiptului. El trebuie să fie purtătorul mesajului de speranță, conducătorul poporului când se „mută” din țara sclaviei spre o țară unde „curge lapte și miere”. Suntem la Sfânta Liturghie, suntem la Euharistie: e noul Sinai al cunoașterii și al întâlnirii, căci este sacramentul „prezenței” lui Dumnezeu.
În lectura a doua (1Cor 10,1-6.10-12), sfântul Paul citește exemplele Vechiului Testament despre Cristos ca un adevărat evreu și aplică metoda midrașului [o metodă exegetică a textelor biblice aplicate pentru studiul Torei („Lege” sau „Învățătură”)]. Crescut în școala fariseică a lui Gamaliel din Ierusalim (cf. Fap 22,3), apostolul intenționează în acest moment să-și susțină poziția biblică. Înainte de a oferi Bisericii din Corint câteva îndrumări pastorale pentru a rezolva problema [Euharistia în comparaţie cu banchetele sacrificale păgâne (cf. 1Cor 10,14-33)], propune un midraș, adică o „căutare” [în ebraică dāraș înseamnă „a căuta”, „a cerceta”] în cadrul Scripturilor a învățăturilor și îndemnurilor valabile până astăzi. Textul ia câteva evenimente din Exod ca mana, apa din stâncă sau norul strălucitor, și în lumina persoanei lui Isus devine cheia interpretării faptului important al Israelului, ce e parte integrantă a mesajului creștin. Tradiția evreiască a interpretat totdeauna cele trei miracole ca etape ale timpului mesianic. Paul transmite aceeași învățătură corintenilor: există o singură istorie a mântuirii și Cristos este singurul punctul de sosire. Mântuirea a fost realizată de Isus, Mesia: „toţi au mâncat aceeaşi hrană spirituală şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală pentru că ei beau din stânca spirituală care îi urma, iar stânca era Cristos” (v. 3-4). Să răspundem pozitiv la propunerea de colaborare „aşa încât cel care crede că se ţine pe picioare să vadă să nu cadă!” (v. 12). Să nu ne pierdem timpul plângându-ne pe noi înșine, dar să ne încredem în Domnul și în istoria sa!
În Evanghelia după Luca (Lc 13,1-9), textul este împărțit în două. Prima parte (v. 1-5) abordează tema biblică a „răsplății” sau „retribuției”. Ideea vine din Vechiul Testament: boala și moartea sunt pedepse pentru păcatele noastre sau ale strămoșilor noștri. Noțiunea retribuției a fost foarte răspândită și continuă să fie prezentă și astăzi. De câte ori auzim în fața suferinței: „ce am făcut ca să merit eu aceasta?” Isus amintește de două dezastre. Primul este exterminarea unor galileeni, în timp ce a doua este prăbușirea unui turn cu moartea a optsprezece lucrători. Domnul întreabă dacă cei care au murit au fost mai răi dintre ceilalți păcătoși că nu au fost salvați? El nu așteaptă răspuns. Isus însuși îl neagă și ne invită să ne convertim ca să nu pierim cu toții. Poate părea că vorbim despre două planuri diferite: moartea care are loc în viața noastră zi de zi și convertirea despre care credem că este un fapt doar spiritual. Problema trebuie citită într-un mod divers: răul este prezent în lume ca o consecință a unui mod violent de a acționa ce nu-i pasă de binele oamenilor. Convertirea pe care ne-o cere Isus comportă schimbarea modului nostru de a face o lucrare, de a o realiza, a ajuta la eliminarea răului din lume, a ne schimba punctul de vedere și modul nostru de a acționa. A doua parte a evangheliei (v. 6-9) ne prezintă parabola smochinului care nu aduce roade și ne vorbește despre răbdarea lui Dumnezeu. Ne invită la convertire: să aducem roade pentru a nu fi considerați inutili. Un om a plantat un smochin și, deoarece nu dădea roade, a decis să-l taie. Viticultorul insistă ca proprietarul să-i dea timp pentru a-l săpa la rădăcină, a-l fertiliza [cine i-a dat gunoi la rădăcină unui smochin?...] și să mai așteapte un an ca să vadă fructele. Dumnezeu ne-a așezat în „vie” și are grijă de noi ca să aducem rod, să fim „productivi” de bine. Dacă nu dăm fructe, devenim nefolositori. Dar, logicii care spune să tăiem pomul, i se opune viticultorul – e Isus – care a venit să ne salveze și s-a implicat să aducă roade în noi. Răbdarea și milostivirea lui Dumnezeu sunt mari: mai întâi vorbește despre un an și apoi despre viitor, căci anul s-a extins la toată viața noastră. Prima parte a evangheliei se vorbește despre necesitatea convertirii, iar în a doua parte despre milostivirea lui Dumnezeu care ne dă timp să ne convertim. Necesitatea de a ne schimba stilul de viață în credință schimbă atât pe noi înșine cât și contextul în care trăim.
Să ne ajute Domnul să ne convertim în milostivirea sa!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Rossé G., Il Vangelo di Luca, Citta Nuova, 2001; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu