Vinerea Sfântă: Celebrarea Pătimirii Domnului - în italiană (19 aprilie 2019)

Papa Francisc celebrează o Liturghie la Abu Dhabi [Emiratele Arabe] în stadion (5 februarie 2019)

Pa

Papa celebrează o Liturghie la Abu Dhabi [Emiratele Arabe Unite] în stadion (5 februarie 2019). Persoanele din stadion și din afară sunt 120.000 [4.000 musulmani].

Papa Francisc încheie astăzi vizita sa de trei zile în Emiratele Arabe Unite
cu o zi dedicată comunității locale (3-5 februarie 2019) 
by Roberto Benotti.

Papa Francisc - întâlnirea cu tinerii - Panama (26 ianuarie 2019)

Panama: Noapte de veghe a papei Francisc cu tinerii în Campo San Juan Pablo II (Metro Park) [26 ianuarie 2019].

 

Exortaţia apostolică a papei Francisc „Gaudete et exsultate” (rezumat)

Mai mult: Antonio Spadaro: https://www.laciviltacattolica.it/articolo/gaudete-et-exsultate/ 9 aprile 2018

Luni, 9 aprilie 2018, a fost prezentată la Sala de presă a Sfântului Scaun exortaţia apostolică a papei Francisc „Gaudete et exsultate”. Un îndemn apostolic prin care să răsune încă o dată, într-o lume grăbită şi agresivă, chemarea universală la sfinţenie: acesta este scopul declarat al exortaţiei apostolice a papei Francisc „Gaudete et exsultate” despre chemarea la sfinţenie în lumea contemporană, prezentată astăzi la Sala de presă a Sfântului Scaun. 

Începutul exortaţiei: îndemnul la bucurie şi chemarea la sfinţenie 

[1] „Gaudete et exsultate!” – „Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie!” (Mt 5,12), spune Isus celor persecutaţi şi umiliţi pentru cauza sa. Domnul cere totul şi ceea ce oferă este adevărata viaţă, fericirea pentru care am fost creaţi. El ne vrea sfinţi şi nu se aşteaptă să ne mulţumim cu o existenţă mediocră, apoasă, inconsistentă. În realitate, chemarea la sfinţenie este prezentă în diferite feluri încă din primele pagini ale Bibliei. Domnul o propune în felul următor lui Abraham: „Umblă în faţa mea şi fii neprihănit!” (Gen 17,1). [2] Nu trebuie să ne aşteptăm aici la un tratat despre sfinţenie, cu multe definiţii şi deosebiri care ar putea să îmbogăţească această temă importantă sau cu analizări care s-ar putea face cu privire la mijloacele de sanctificare. Ţelul meu modest este să fac să răsune încă o dată chemarea la sfinţenie, urmărind să o concretizăm în contextul actual, cu riscurile, provocările şi oportunităţile sale. Pentru că Domnul ne-a ales pe fiecare dintre noi „ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui în iubire” (Ef 1,4). 

Sinteza exortaţiei apostolice 

Se devine sfinţi trăind fericirile evangheliei, o cale regală pentru că este „contracurentului” în raport cu direcţia lumii. Devin sfinţi cu toţii, pentru că Biserica a învăţat întotdeauna că sfinţenia este o chemare universală şi la îndemâna oricui, după cum dovedesc numeroşii sfinţi „de la uşa de alături”. Viaţa de sfinţenie este, totodată, strâns legată de viaţa de milostivire, „cheia cerului”. Prin urmare, sfânt este cel care ştie să se lase mişcat şi se mişcă la rândul său pentru a-i ajuta pe cei săraci şi a vindeca formele de mizerie. Cel care respinge „elucubraţiile” vechilor erezii mereu actuale şi cel care, pe lângă toate celelalte, într-o lume „accelerată” şi agresivă, este capabil să trăiască cu bucurie şi simţul umorului”.

Mesajul sfântului părinte papa Francisc pentru Postul Mare 2018

„Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci” (Mt 24,12).

Iubiţi fraţi şi surori,

Încă o dată ne vine în întâmpinare Paştele Domnului! Pentru a ne pregăti pentru el Providenţa lui Dumnezeu ne oferă în fiecare an Postul Mare, „semn sacramental al convertirii noastre”[1], care anunţă şi realizează posibilitatea de a ne întoarce la Domnul cu toată inima şi cu toată viaţa. 

Şi anul acesta, cu mesajul acesta, doresc să ajut toată Biserica să trăiască în acest timp de har cu bucurie şi adevăr; şi fac asta inspirându-mă dintr-o expresie a lui Isus din Evanghelia lui Matei: „Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci” (24,12).

Această frază se află în discursul care se referă la sfârşitul timpurilor şi care este situat la Ierusalim, pe Muntele Măslinilor, chiar acolo unde va începe pătimirea Domnului. Răspunzând la o întrebare a discipolilor, Isus anunţă o mare suferinţă şi descrie situaţia în care s-ar putea afla comunitatea credincioşilor: în faţa evenimentelor dureroase, unii profeţi falşi îi vor înşela pe mulţi, aşa încât vor ameninţa să stingă în inimi caritatea care este centrul întregii Evanghelii.

Mesajul papei Francisc cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaţiilor Sociale (28 mai 2017)

„Nu te teme, căci eu sunt cu tine” (Is 43,5).

A comunica speranță și încredere în timpul nostru

Accesul la mijloacele de comunicare, grație dezvoltării tehnologice, este în așa fel încât foarte mulți subiecți au posibilitatea să împărtășească instantaneu știrile și să le răspândească în mod capilar. Aceste știri pot să fie frumoase sau urâte, adevărate sau false. Deja vechii noștri părinți în credință vorbeau despre mintea umană ca despre o piatră de moară care, mișcată de apă, nu poate să fie oprită. Însă, cine are responsabilitatea morii are posibilitatea de a decide dacă să macine grâu sau neghină. Mintea omului este mereu în acțiune și nu poate înceta să „macine” ceea ce primește, dar ne revine nouă să decidem ce material să furnizăm (cf. Casian Romanul, Scrisoare către Leonțiu Igumenul).

Aș vrea ca acest mesaj să poată ajunge și să-i încurajeze pe toți cei care, fie în domeniul profesional fie în relațiile personale, în fiecare zi „macină” atâtea informații pentru a oferi o pâine aburindă și bună celor care se alimentează din roadele comunicării lor. Aș vrea să-i îndemn pe toți la o comunicare constructivă care, refuzând prejudecățile față de celălalt, să favorizeze o cultură a întâlnirii, grație căreia să se poată învăța să se privească realitatea cu încredere conștientă.

Căsătoria - o comunitate de viaţă şi de iubire

 

Pentru creştini, căsătoria, care îşi are originea în Dumnezeu creatorul, implică pe lângă aceasta, o adevărată vocaţie la un statut particular şi o viaţă binecuvântată. Această vocaţie, pentru a putea fi dusă la maturizare, cere o pregătire adecvată şi specială, şi un drum specific de credinţă şi de dragoste, cu atât mai mult cu cât această vocaţie este dată cuplului pentru binele Bisericii şi al societăţii. Şi aceasta, cu toată semnificaţia şi forţa unui angajament public, luat înaintea lui Dumnezeu şi a societăţii, care vrea să depăşească limitele individuale.

Căsătoria, ca comunitate de viaţă şi de iubire, fie ca instituţie divină naturală, fie ca sacrament, oricare ar fi dificultăţile prezente, păstrează întotdeauna în sine un izvor de energie formidabil (cf. FC 43), care cu mărturia soţilor, poate deveni o Veste Bună, şi poate să contribuie puternic la noua evanghelizare şi să asigure viitorul societăţii. Asemenea energii cer întotdeauna să fie descoperite, preţuite şi valorizate de soţii înşişi şi de comunitatea eclezială în faza care precede celebrarea căsătoriei şi constituie pregătirea la aceasta.

(Consiliu Pontifical pentru Familie, Pregătirea la sacramentul Căsătoriei, nr. 9-10).