 |
| Masa lui Simon (1630) - de Strozzi Bernardo (1581-1644); Gallerie dell'Accademia, Venise. |
Evanghelia Luca
7,36-50 [forma prescurtată]: În acel timp,
unul dintre farisei l-a invitat să mănânce la el. Intrând în casa fariseului,
Isus s-a aşezat la masă. Şi iată, era în cetate o femeie
păcătoasă! Aflând că el era în casa fariseului, a adus un vas din alabastru
plin cu miresme. Plângând, stătea în spate, la picioarele lui. A
început să-i ude picioarele cu lacrimi, le ştergea cu părul capului ei, îi
săruta picioarele şi le ungea cu miresme. Văzând aceasta,
fariseul care îl chemase îşi spunea în sine: „Dacă acesta ar fi fost profet, ar
fi ştiut cine şi ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o
păcătoasă”. Răspunzând, Isus i-a zis: „Simon, am să-ţi spun ceva”.
Iar el a zis: „Spune, Învăţătorule!” „Un creditor avea doi
debitori. Unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci. Neavând ei cum să dea înapoi, stăpânul i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre
ei îl va iubi mai mult?” Răspunzând, Simon i-a zis: „Cred că cel
căruia i s-a iertat mai mult”. El i-a zis: „Ai judecat corect”. Atunci, întorcându-se către femeie, i-a spus lui Simon: „Vezi femeia aceasta?
Am intrat în casa ta şi tu nu mi-ai turnat apă pe picioare; ea însă mi-a udat
picioarele cu lacrimi şi mi le-a şters cu părul ei. Sărut nu
mi-ai dat; ea însă, de când a intrat, nu a încetat să-mi sărute picioarele. Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, ea însă mi-a uns picioarele cu miresme. De aceea îţi spun: i s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit
mult; însă cui i se iartă puţin, iubeşte puţin”. Apoi a spus
către ea: „Păcatele ţi-au fost iertate”. Cei care erau cu el la
masă au început să spună în sine: „Cine este acesta care iartă şi păcatele?” Însă el a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!”
Omilie
În acest an sfânt, citirile
biblice din această duminică ne dau o lumina despre milostivire. Ele ne descoperă
un Dumnezeu care primește şi iartă. Vrea cu orice preţ să ieșim de situaţia
noastră de păcat.
Prima lectură ne întoarce înapoi la
istoria regelui David. El a fost ales de Dumnezeu pentru a fi rege. Într-o zi, s-a
îndepărtat de Dumnezeu făcând două greşeli foarte grave: adulter și crimă.
Ascultând de profetul Natan, David recunoaşte păcatul său. În momentul acela,
Dumnezeu l-a iertat. Milostivirea lui Dumnezeu este fără măsură cu păcatul
oamenilor. Aceasta mila este oferită tuturor, chiar şi la cei mai mari
păcătoşi. Acest lucru ne aminteşte că ar fi mai bine să cădem în mâinile lui
Dumnezeu decât în mâinile oamenilor.
Este adevărat, trăim într-o
societate care acuză şi condamnă pe cei care au făcut greșeli. Unele mass-media
trăiesc din acesta. Vinovaţi sunt definitiv respinși. Nu le lasă nici o şansă.
Acest comportament este absolut contrar Evangheliei: adevăratul Dumnezeu este iubire
pentru toţi, mai ales pentru cei care au comis cele mai grave greșeli. Cu el nu
este situaţie disperată. Totul se poate converti şi trăi; aceasta dau mărturie preoții
care se îngrijesc de închisori.
Sfântul Paul a trăit această
convertire. La început era un fariseu „pur şi dur”, fidel al legii lui Moise.
El gândea să devină „just” prin practicarea legi. Într-o zi, el l-a întâlnit pe
Isus pe drumul Damascului. Toată viața sa a fost tulburată. El l-a descoperit pe
un Dumnezeu care salvează în mod gratuit. Nu prin meritele noastre putem fi
salvați ci prin milostivirea lui Dumnezeu. Prin credinţă noi ne deschidem lui
Dumnezeu aşa cum ni l-a revelat în Isus Cristos. Dacă suntem fideli Evangheliei
este, fără îndoială, rezultatul eforturilor personale; dar cel mai important
lucru este atitudinea prevenitoare a Domnul Isus. Ca apostolul Paul putem
spune: „ceea ce sunt, sunt prin harul lui Dumnezeu”.
Această milostivire o găsim în
Evanghelie. Isus este invitat de un fariseu, un om profund religios şi credincios
legii lui Moise. Masa sa este deschisă tuturor. Cu toate acestea, el este şocat
de sosirea unei femei neașteptate fără a fi fost invitată. Este desemnată ca
„păcătoasă”. Este o prostituată. A trebuit să-l urmeze pe Isus şi să-i audă
aceste învăţături. Înțelege că Isus iartă pe cei păcătoși. Atunci ea se
întoarce spre el plină de încredere.
Evanghelia ne vorbește despre
lacrimile acestei femei, despre sărutările, despre parfum scump. Venind astfel
la Isus, ea a demonstrat o mare iubire. Dar privind mai atent, înţelegem că nu
numai iubirea dă iertare ci și credinţa, încrederea în Isus. Înainte de a
împlini gestul său, ea a auzit cuvintele lui Isus și le-a acceptat. Știe că
numeroasele greşelile îi sunt iertate pentru că a avut încredere în Cristos.
Acest lucru fariseul nu îl
înțelege. El spune că dacă Isus a fi fost un profet, el ar şti cine este
această femeie; nu ar lăsa-o să se apropie pentru că în mod oficial este condamnată
pentru activitățile sale. Există mulți în societatea noastră care sunt refuzați
în mod definitiv din cauza trecutului lor. Mulţi creştini demonstrează
rigiditatea extremă faţă de cei care sunt diferiți de ei. Nu știu să țină o
conversaţie fără a spune tot cei rău despre acele persoane şi uneori sunt și
preoți.
Această evanghelie ne revelează că
în fața lui Dumnezeu toţi suntem păcătoşi. Acest păcat care se lipește de piele
este mult mai mult decât o infracţiune a moralei sau a legilor; mai presus de
toate este o înlăturare a lui Dumnezeu. I se întoarce spatele, se organiză
viaţa în afară de el. Dar în cazul în care păcatul a abundat, harul (iertare) s-a
înmulţit. Mare păcătos care este copleşit de greutatea păcatelor sale se va mira
de absolvirea de datorii. Iertarea descoperă oroarea celui care a făcut-o şi
mai ales iubirea celui care iartă.
Această iertare nu schimba
trecutul, dar schimbă viitorul; va deschide calea speranţei. Poate „plătim”"
datoria noastră pentru credință și iubire mai mult. Cristos se prezintă pentru
noi toţi ca și cale ce ne permite să mergem la Dumnezeu; această cale este
deschisă chiar pentru cei mai mari păcătoşi. Trebuie să spunem şi din nou să
spunem celor care nu o știu: Dumnezeu vrea milă pentru toți. Pentru noi şi pentru lumea întreagă el și-a
dat trupul său și a vărsat sângele său. Ne vrea pe toți căci ne iubeşte pe toți.
În această duminică, Domnul Isus
ne invită la masa cuvântului şi a euharistiei. Dacă vrem să fim în comuniune cu
el, trebuie să învățăm să privim la ceilalți cu aceeași privire de primire și de
iubire ca a lui; trebuie să respingem cuvintele ofensatoare deoarece este o otravă.
Nu trebuie să uităm niciodată milostivirea pe care el a manifestat-o.
Da, fi alături de noi, Doamne, pentru
că întreaga noastră viaţa să fie înfrumusețată de iubirea ta. Dă-ne să mărturisim
prin cuvintele şi acţiunile noastre față de toți cei pe care tu îi pui pe
drumul nostru. Amin.
(pr. Jean Compazieu [2016]; traducător pr. Isidor Chinez;
sursă:
Gesu e la peccatrice (Lc 7, 36-50) di Nuria Calduch-Benages
