† Botezul Domnului (B): Suntem botezați, dar suntem „creștini”? [duminică, 7 ianuarie 2018]

Suntem botezați, dar suntem „creștini”?

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (duminică, 7 ianuarie 2018)

Lecturi: Isaia 55,1-11; 1Ioan 5,1-9; Evanghelia Marcu 1,7-11.

Evanghelia Marcu 1,7-11: În acel timp, Ioan predica, zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”. În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, coborând spre el. Şi din cer a fost un glas spre el: „Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit plăcerea”.

Omilie

Astăzi se amintește de Botezul Domnului. Celebrăm o nouă „epifanie” sau manifestare. Prima „epifanie” a fost la Crăciun, când Isus s-a descoperit păstorilor. A doua „epifanie” a avut loc atunci când Cristos s-a descoperit păgânilor reprezentaţi prin magii veniţi din Orient. De ce mai era nevoie de o a treia „epifanie” în ziua Botezului Domnului? Iată de ce. Evenimentele legate de naşterea lui Isus erau de acum amintiri foarte îndepărtate. Puţini îşi mai aminteau de ele. Păstorii de la Betleem muriseră între timp. Murise, probabil, şi Iosif. Zaharia şi bătrâna Elisabeta trecuseră de mult la cele veşnice. Nu mai zic de bătrânii de la templu, Simeon şi Ana. De treizeci de ani, în căsuţa din Nazaret nu se mai văzuseră îngeri. Doar Maria mai păstra în inima ei evenimentele îndepărtate ca pe nişte amintiri preţioase. În cei 30 de ani de viaţă necunoscută, ascunsă, Isus devinea un om ca oricare altul. Era pentru lume feciorul dulgherului din Nazaret. Era atât de asemănător cu ceilalţi oameni, încât chiar şi Ioan Botezătorul – deşi îi era rudă – avea nevoie să ceară lămuriri: „Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să așteptăm pe altul?” (Lc 7,19). Astfel stând lucrurile, a fost necesară o nouă „epifanie”, o nouă dezvăluire a identităţii lui Isus, în momentul când îşi începe activitatea publică. Este botezul Domnului. Duhul Sfânt s-a coborât asupra lui. Gasul Tatălui a răsunat: „Tu ești Fiul meu preaiubit!” Suntem în fața unei „teofanii”, adică a manifestării divine: a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt.

† Epifania Domnului : Lumina credinței [sâmbătă, 6 ianuarie 2018]

Adorarea magilor - de Corrado Giaquinto.

Lumina credinței

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 17:00 (sâmbătă, 6 ianuarie 2018)

Lecturi: Isaia 60,1-6; Efeseni 3,2-3a.5-6; Evanghelia Matei 2,1-12.

Evanghelia Matei 2,1-12: După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii în zilele lui Irod, regele, iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit şi întrebau, spunând: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. Auzind aceasta, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos. Ei i-au spus: „În Betleemul Iudeii, căci aşa este scris de profet: «Şi tu, Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israel»”. Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a spus: „Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, făceţi-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!” După ce l-au ascultat pe rege, au plecat, şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. După ce li s-a descoperit în vis să nu se mai întoarcă la Irod, au plecat pe alt drum în ţara lor.

Omilie

Astăzi celebrăm Epifania Domnului. Ce este epifania? Mulţi nu ştiu înţelesul acestui cuvânt. În limba greacă epiphaneia înseamnă „venire”, „manifestare”, „apariție”. Este tocmai a-l căuta pe Isus, care a venit la noi pe pământ spre a fi găsit pentru a ne arăta privirea [chipul] lui Dumnezeu. Este manifestarea misterului, revelația lui Cristos ca adevărata Lumină a tuturor, chiar și a păgânilor. Este sărbătoarea credinţei oferită lumii întregi. Trebuie să ştiţi că „epifania” este o manifestare a prezenţei lui Dumnezeu: ceea ce este ascuns devine acum evident. În această zi, după exemplu magilor, cei au plecat din Orient spre a-l găsi pe Isus, noi am lăsat casele noastre și am venit să-l căutăm de Domnul.

Să-ți găsești timp...

„Prietene, e timpul «să-ți găsești timp».

Să găsești timp pentru a gândi

și vei avea mai puține temeri.

Să-ți găsești timp de a te odihni

și vei avea mai multă forță.

Să-ți găsești timp pentru a visa

și vei avea mai multă speranță.

Să-ți găsești timp pentru a iubi

și vei fi mai puțin singur”.

(sursă: Enzo Bianchi; https://twitter.com/@enzobianchi7; trad. Isidor Chinez).

Un abis de lumină...

Crăciunul [Noel] - de Nicolas Coypel;

Versailles.

Prietenul lui, Gustav Janouch,

îl întrebă despre Cristos,

Franz Kafka i-a răspuns:

„Este un abis de lumină.

Trebuie să-ţi închizi ochii ca să nu cazi în el!”.

Aşteptăm firimituri de atenţie

Il „mio” pettirossa.

„Dacă suntem treji şi atenți la viață

un fir de iarbă ne asigură că pământul este viu,

un brad cu ramurile încărcate cu zăpadă ne dă compasiune,

păsărica cântătoare cu pete roșii

ne amintește că noi toţi aşteptăm firimituri de atenţie”.  

(sursă: https://twitter.com/@enzobianchi7; trad. Isidor Chinez).

Mesajul sfântului părinte papa Francisc de Ziua Mondială a Păcii (1 ianuarie 2018)

Migranţi şi refugiaţi: bărbaţi şi femei în căutare de pace

1. Urare de pace

Pace tuturor persoanelor şi tuturor naţiunilor de pe pământ! Pacea, pe care îngerii o vestesc păstorilor în noaptea de Crăciun[1], este o aspiraţie profundă a tuturor persoanelor şi a tuturor popoarelor, mai ales a celor care îndură mai dur lipsa ei. Între acestea, pe care îi port în gândurile mele şi în rugăciunea mea, vrea să amintesc încă o dată pe cei peste 250 de milioane de migranţi în lume, dintre care 22 de milioane şi jumătate sunt refugiaţi. Aceştia din urmă, aşa cum a afirmat iubitul meu predecesor Benedict al XVI-lea, „sunt bărbaţi şi femei, copii, tineri şi bătrâni care caută un loc unde să trăiască în pace”[2]. Pentru a-l găsi, mulţi dintre ei sunt dispuşi să-şi rişte viaţa într-o călătorie care în marea parte a cazurilor este lungă şi periculoasă, să îndure trude şi suferinţe, să înfrunte garduri de sârmă şi ziduri ridicate pentru a-i ţine departe de ţintă.

Cu spirit de milostivire, îi îmbrăţişăm pe toţi cei care fug de război şi de foame sau care sunt constrânşi să părăsească ţinuturile lor din cauza discriminărilor, persecuţiilor, sărăciei şi degradării mediului.

Christmas - Music compilation of J. S. Bach

Tracklist:

00:00:00 Cantata I For Christmas Day: Chorus: Jauchzet, Frohlocket! 
00:08:01 Recitative: Es Begab Sich Aber Zu Der Zeit 
00:09:18 Recitative: Nun Wird Mein Liebster Bräutigam  
00:10:17 Chorus: Aria: Bereite Dich, Zion  
00:16:11 Chorale:Wie Soll Ich Dich Empfangen  
00:17:35 Recitative: Und Sie Gebar Ihren Ersten Sohn  
00:17:59 Chorus: Chorale & Recitative: Er Ist Auf Erden Kommen Arm  
00:21:40 Aria: Großer Herr Und Starker König  
00:26:52 Chorale: Ach, Mein Herzliebes Jesulein!  
00:28:13 Cantata II For The Second Day Of Christmas: Sinfonia  
00:34:52 Recitative: Und Es Waren Hirten In Derselben Gegend 

† Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu (Anul Nou): Omul și Dumnezeu s-au unit în sânul Mariei [1 ianuarie 2018]

Maria cu copilul - de Harry Anderson.

Omul și Dumnezeu s-au unit în sânul Mariei

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (1 ianuarie 2018)

Lecturi: Numerilor 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca 2,16-21.

Evanghelia Luca 2,16-21: În acel timp, păstorii au plecat în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle. ¹⁷ După ce l-au văzut, au făcut cunoscut cuvântul care le fusese spus despre acest copil. Toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Apoi păstorii s-au întors, glorificându-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit şi au văzut, după cum le-a fost spus. Când s-au împlinit opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit.

Omilie

Liturgia din prima zi a Anului Nou celebrează maternitatea Mariei. Titlul de „Mama lui Dumnezeu” – în greacă Theotokos – este proclamat de Conciliul Ecumenic din Efes (431) și de Părinții Bisericii pentru a proteja integritatea credinței. Recenta reformă liturgică a readus la 1 ianuarie sărbătoarea Maternităţii Divine – Născătoare de Dumnezeu –, sărbătoare care, începând din anul 1931, era celebrată în amintirea Conciliului din Efes (431), care, în ziua de 11 octombrie, a proclamat în mod solemn adevărul că sfânta Maria este cu adevărat Mama lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Omul și Dumnezeu sunt uniți în sânul Mariei. În realitate, „Maria, fiica lui Adam, consimţind la cuvântul divin, a devenit Mama lui Isus şi, îmbrăţişând din toată inima, fără a fi împiedicată de vreun păcat, voinţa mântuitoare a lui Dumnezeu, s-a oferit total pe sine, ca slujitoare a Domnului, persoanei şi lucrării Fiului său, punându-se în slujba misterului răscumpărării, în dependenţă de Cristos şi împreună cu el, prin harul Dumnezeului atotputernic” (LG 56).  În plus, Isus pe Calvar, a dăruit-o ca mamă tuturor oamenilor din toate timpurile și locurile.

Christmas Classics - London Symphony Orchestra