 |
| Maria cu copilul - de Harry Anderson. |
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (1 ianuarie 2018)
Lecturi: Numerilor 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia
Luca 2,16-21.
Evanghelia Luca 2,16-21: În acel timp, păstorii au plecat în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi
copilul culcat în iesle. 17 După ce l-au văzut, au făcut cunoscut
cuvântul care le fusese spus despre acest copil. Toţi cei care
auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Maria însă
păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Apoi
păstorii s-au întors, glorificându-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit şi au văzut, după cum le-a fost spus. Când
s-au împlinit opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, aşa cum
a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit.
Omilie
Liturgia din prima zi a Anului Nou
celebrează maternitatea Mariei. Titlul de „Mama lui Dumnezeu” – în greacă Theotokos
– este proclamat de Conciliul Ecumenic din Efes (431) și de Părinții
Bisericii pentru a proteja integritatea credinței. Recenta reformă liturgică a
readus la 1 ianuarie sărbătoarea Maternităţii Divine – Născătoare de
Dumnezeu –, sărbătoare care, începând din anul 1931, era celebrată în amintirea
Conciliului din Efes (431), care, în ziua de 11 octombrie, a proclamat în mod
solemn adevărul că sfânta Maria este cu adevărat Mama lui Cristos, Fiul lui
Dumnezeu. Omul și Dumnezeu sunt uniți în sânul Mariei. În realitate, „Maria,
fiica lui Adam, consimţind la cuvântul divin, a devenit Mama lui Isus şi,
îmbrăţişând din toată inima, fără a fi împiedicată de vreun păcat, voinţa
mântuitoare a lui Dumnezeu, s-a oferit total pe sine, ca slujitoare a Domnului,
persoanei şi lucrării Fiului său, punându-se în slujba misterului
răscumpărării, în dependenţă de Cristos şi împreună cu el, prin harul
Dumnezeului atotputernic” (LG 56). În plus, Isus pe Calvar, a dăruit-o ca mamă
tuturor oamenilor din toate timpurile și locurile.
În prima lectură luată din Cartea Numerilor (Num 6,22-27) este o
binecuvântare foarte frumoasă pe care Dumnezeu însuși o încredințează preoților
ca să o rostească asupra poporului [și care era și este folosită și de liturgia
sinagogală actuală]: „Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să
facă să strălucească faţa lui spre tine şi să se îndure de tine! Domnul să-şi
înalţe faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pacea!” (vv. 24-26). Chipul lui
Dumnezeu nu poate fi nemilos sau stăpân despotic, ci tată bun, cu un aspect
luminos și surâzător. În lumea semitică, „a vedea chipul” înseamnă a vedea
persoana; dar a vedea chipul unui rege înseamnă a fi admiși în prezența lui.
Aplicat la Dumnezeu, semnifică că el arată poporului bunăvoință. Binecuvântarea
sa este legată de darul păcii. Știm că „pacea” – în ebraică shalóm – este pentru Biblie nu numai un
„dar”, ci „plinătatea” tuturor bunurilor. Este semnul strălucitor al chipului
lui Dumnezeu ce iradiază lumină și pace. Tocmai în această zi – Ziua Mondială a
Păcii –, vrem s-o rugăm pe sfânta Maria, Mama lui Dumnezeu, să lumineze mințile
oamenilor spre a căuta adevărata pace. Avem nevoie mai ales în această perioadă
chinuită a istoriei lumii.
În Scrisoarea către Galateni (Gal
4,4-7) sfântul Paul ne ajută să facem pasul următor: „când a venit
împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din
femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege, ca să
primim înfierea” (vv. 4-5). Femeia despre care vorbește Paul este Fecioara
Maria. Expresia „s-a născut din femeie” (v. 4) înseamnă realitatea umană a lui
Cristos. „La împlinirea
timpului”, adică în momentul decisiv al istoriei mântuirii: Isus are o misiune de mântuire salvând oamenii de sub
sclavia păcatului și făcându-i fii ai lui Dumnezeu; şi
mama sa nu este exclusă de la această misiune, dimpotrivă, ea este intim
asociată ei. Maria este mama lui Cristos în sens fizic, pentru că timp
de nouă luni l-a purtat în sânul ei pe Cuvântul făcut om; este și în sens
moral, pentru că toată viața a păstrat în inima ei Cuvântul lui Dumnezeu.
Evanghelia sărbătorii sfintei
Fecioare Maria, Mama lui Dumnezeu, este o parte din evanghelia nașterii
Domnului (Lc 2,16-21). Şi acest lucru
este deja semnificativ. Copilul şi mama nu se pot separa. În evanghelia după
Luca, Maria este amintită cu discreţie, ca totdeauna. Mama se află în umbra
Fiului. Dar nici un loc nu este mai plin de lumină ca acesta.
Evanghelia ne-o prezintă pe Maria
ca model al acelei vieţi noi în Cristos, pe care ne-o dorim cu toţii în Noul An.
Citim că păstorii, atunci când au mers să-l adore pe pruncul Isus în iesle, au
relatat tot ceea ce le-au spus îngerii. Cât o priveşte pe Maria, ea „păstra
toate aceste lucruri, meditându-le în inima ei” (v. 19). Cea mai importantă
notă este aceasta din urmă: „toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de
către păstori” (v. 18). Şi Maria aude aceste cuvintele [„toate aceste
cuvinte”], care explică evenimentul pe care ea îl vede şi îl trăieşte.
Cuvintele pe care ea le păstrează în inima ei sunt cuvintele care în alţii trezesc
uimire, în ea însă devin ascultare conştientă, gânditoare şi inteligentă.
Maria în evanghelia de astăzi
este emblema săracului lui Dumnezeu [în ebraică anawim], adică a credinciosului care meditează în inima lui
misterul lui Cristos, un mister care are în centru un copil divin, care prin
tăierea împrejur intră într-un popor evreu, a unei culturi, pentru a fi un
însoțitor de drum, pentru a fi Emanuel, Dumnezeu-cu-noi. Maria așteaptă în
umilință și cu credință venirea Mesiei – astăzi stă culcat în iesle…
Sfânta Maria să ne dobândească
binecuvântarea lui Dumnezeu. În mod special astăzi – Ziua Mondială a Păcii – „să
invocăm mijlocirea sa pentru ca Domnul să
dăruiască pace: pace în inimi, pace în familii, pace între naţiuni”
(papa Francisc). Să ne conducă şi să ne susţine Acela care, pentru a ne face pe
toţi fraţi, s-a făcut slujitorul nostru.
Vă doresc din toată inima: „Un An nou fericit!”
[bibliografia
(anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,
Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino)
1996; Biblia, Sapientia, Iași 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu