† Toți Sfinții [A B C]: Comuniunea cu sfinții [1 noiembrie 2023]

Comuniunea cu sfinții

pr. Isidor Chinez (1 noiembrie 2023) 

Lecturi biblice:  Apocalips 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm cu mare bucurie solemnitatea Tuturor Sfinților. Liturgiștii au compus „rugăciunea zilei”, numită „colecta”, explicând motivația sărbătorii cu aceste cuvinte: „Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care ne-ai dat bucuria de a cinsti într-o singură sărbătoare meritele tuturor sfinţilor, te rugăm, ca, având în faţa ta o asemenea mulţime de mijlocitori, să primim de la tine belşugul mult dorit al îndurării tale”. Biserica apare ca o „grădină” în care Duhul Domnului a ridicat o mulțime de sfinți. Cele trei lecturi dezvoltă un discurs despre sfințenie pe care comunitatea o înțelege mai profund prin misterul fericiților din cer. Biserica, cu multe greutăţi şi umbre, este nespus de sfântă, în virtutea prezenței personale a lui Cristos în viața omului prin sfințenia de la botez, comunicată prin sacramente. Este necesar să trecem dincolo de acest orizont pământesc, pentru a putea contempla pe deplin rodul matur al sfințeniei. În Apocalips, numărul este cu adevărat imens: „am văzut […] o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile” (Ap 7,9). Am ascultat Evanghelia după Matei în care se proclamă „fericirile”: fiecare dintre ele conturează un aspect, o dimensiune, un chip al sfințeniei: este chipului lui Cristos în sfinții săi. Sfântul este un „om al fericirilor”. La fel cum înțelepciunea evangheliei, pe care sfinții au transpus-o în viața lor, este la nesfârșit: e numărul plinătăți, care crește pe zi ce trece. Suntem fii ai lui Dumnezeu. Pentru apostol Ioan suntem „fii” nu printr-o creație naturală, ci prin faptul că suntem „inundați” de iubirea lui Dumnezeu: „vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem!” (1In 3,1). Pentru că „Dumnezeu este iubire” (1In 4,16), „pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1In 3,2). Este comuniunea cu sfinții!

† Duminica a 30-a de peste an [A]: Lege, profeți și iubire [29 octombrie 2023]

Isus și învățatul Legii.

Lege, profeți și iubire

pr. Isidor Chinez (29 octombrie 2023) 

Lecturi biblice: Exod 22,20-26; 1Tesaloniceni 1,5c-10;  Evanghelia Matei 22,34-40; lecturi biblice

Omilie

Liturgia duminicii de astăzi are ca temă iubirea de Dumnezeu și iubirea față de aproapele. Merge în inima revelației biblice: e definirea celei mai importante dintre toate poruncile, adică exigența voinței lui Dumnezeu într-un stil de viață inspirat de dragoste. E criteriul adevăratului credincios. Textele biblice sunt clare: plecând de la afirmația evanghelică a iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui cele două lecturi focalizează necesitatea sau imperativul iubiri. Sunt un comentariu la evanghelie. Cartea Exodului amintește care sunt oameni ce au mare nevoie de bunăvoință, înțelegere, iubire: „Să nu faci rău celui străin şi să nu-l asupreşti […] Să nu faci rău niciunei văduve, nici orfanului!” (Ex 22,20.21). Sunt cei mai defavorițați. Psalmistul evidențiază supremația Domnului: „Dumnezeul meu, stânca mea în care mi-am căutat refugiu, scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea” [Ps 17(18),3]. Isus zădărnicește planurile fariseilor aducându-i înapoi la tradiția Legii și a profeților: „în aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii” (Mt 22,40). Învățatul Legii pune o întrebare extrem de insidioasă. Răspunsul lui Isus lasă nimic afară: este iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Esenţialul nu trebuie căutat în Lege sau preceptele sale, ci în descoperirea paternității lui Dumnezeu. Pentru sfântul Paul credincioșii exemplari sunt creștinii din Tesalonic. Manifestarea acestei iubiri faţă de Dumnezeu este descrisă în aceşti termeni: „v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu şi adevărat şi să-l aşteptaţi pe Fiul său din ceruri” (1Tes 1,9-10). Indică prima manifestare a corectitudinii relației cu Dumnezeu: abandonarea idolatriei. Paul arată clar că iubirea față de Dumnezeu se naște din acceptarea Cuvântului său. De aceea: este Lege, profeți și iubire!

† Duminica a 29-a de peste an [A]: Aparținem Domnului prin botez [22 octombrie 2023]

„Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?” 

Aparținem Domnului prin botez

 pr. Isidor Chinez (22 octombrie 2023) 

Lecturi biblice: Isaia 45,1.4-6; 1Tesaloniceni 1,1-5b; Evanghelia Matei 22,15-21; lecturi biblice 

Omilie

Lecturile biblice din această duminică au ca obiect divizarea puterilor, cea politică și cea religiosă. Se afirmă unitatea originii din moment ce în Dumnezeu se află izvorul întregii autorităţi existente pe pământ: e „unicitatea absolută a Domnului” – el este regele, creatorul, salvatorul, judecătorul universal. Înaintea lui divinitățile păgâne sunt un nimic: „căci toţi zeii popoarelor sunt deşertăciune” [Ps 95 (96),5], citim în palmul responsorial. El este moderatorul istoriei sacre și profane, întrucât totul converge spre realizarea planului său de mântuire. Liturgia de astăzi se deschide cu un text din profetul Isaia unde vorbește despre Cirus ca despre „unsul” său, adică Mesia. Acesta învinsese imperiul babilonian în  anul 538 î.C., creând astfel condițiile pentru eliberarea evreilor deportați. Pentru un credincios, realitățile pământești și utilitatea lor între lucrurile din această lume, se referă la începutul lor: „Domnul este Dumnezeu nostru, nu este altul în afară de el”, căci Domnul le-a creat. Răspunsul lui Cristos către farisei este o adevărată învățătură asupra originii divine a puterii și asupra distincției cea temporală și cea spirituală: Isus „le-a zis: «Daţi-i, aşadar, Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!»” (Mt 22,21). În a doua lectură apostolul Paul descrie modalitățile „tributului” creștin, adică consemnarea lui Dumnezeu a proprie persoane: e „lucrarea credinţei voastre, a strădaniei iubirii şi a perseverenţei speranţei voastre în Isus Cristos înaintea lui Dumnezeu Tatăl nostru” (1Tes 1,3). Sunt virtuți teologice: credință, speranță și iubirea. Îi aparținem Domnului prin botez!

† Duminica a 28-a de peste an [A]: Chemarea la mântuire [15 octombrie 2023]

Parabola ospățului de nuntă.

Chemarea la mântuire

 pr. Isidor Chinez (15 octombrie 2023) 

Lecturi biblice: Isaia 25,6-10a; Filipeni 4,12-14.19-20; Evanghelia Matei 22,1-14; lecturi biblice

Omilie

Textele biblice din această duminică ne adresează o chemare la speranță: este vocația la mântuire! În centrul găsim o alegorie: banchetul bucuriei care, în evanghelie, capătă caracterul specific al sărbătorii nunții. Dumnezeu pregătește pentru credincioșii săi o mare sărbătoare unde vor fi șterse orice formă de tristețe și doliu pentru totdeauna; va fi înlăturată moartea [din lectura întâia]. Parabola din evanghelie precizează foarte bine împrejurările în care trebuie să aibă loc convocarea la bucurie: e nunta fiului regelui, adică căsătoria Fiului lui Dumnezeu cu natura umană – e vorba de „întrupare”. Apostolul Paul, în lectura a doua, descrie cum ar trebui să fie dispoziţia primitoare a omului: atunci „Dumnezeul meu va avea grijă să suplinească orice nevoie a voastră după bogăţia gloriei sale în Cristos Isus” (Fil 4,19). Este un îndemn ce poate fi legat de cele două lecturi [prima și evanghelia];  e un ansamblu de relații între persoane, Biserică și societate. 

† Duminica a 27-a de peste an [A]: Speranța Domnului: să aducă roade [8 octombrie 2023]

Viticultorii ucigași (Mt 21,33-43) [parabolă].

Speranța Domnului: să aducă roade

pr. Isidor Chinez (8 octombrie 2023) 

Lecturi biblice: Isaia 5,1-7; Filipeni 4,6-9; Evanghelia Matei 21,33-43; lecturi biblice

Omilie

Tema lecturilor este cea a viei – imaginea comunității israelite și simbol al împărăției lui Dumnezeu, pentru Isus. Vița împreună cu măslinul este semnul binecuvântării mesianice. Israelul este ca o vie pe care Domnul a sădit-o, a protejat-o și a apărat-o de intemperii. De aceea trebuie să răspundă grijii pe care i-o dăduse Dumnezeu. Sensul învățăturii este clar: Israel este pentru Domnul ca o vie aleasă, îngrijită de el cu toate atențiile, dar dezamăgește așteptările „viticultorului” ce este nevoit să renunțe abandonându-și via. Dumnezeu este înșelat în așteptări de acțiunile noastre. Liturgia de astăzi ne oferă o descriere a modului în care acţionează Domnul în această situaţie: nu-și pierde credința în poporul său și nici în posibilitatea ca ei să poată administra via. Dumnezeu îi înlocuiește pe cei care au vrut să-și însușească via. În parabola lui Isus este adăugat un detaliu de o importanță însemnată: via este dăruită „altora” [alte națiuni, păgânii] după ce a fost respins în mod straniu de primii destinatarii, evreii. Este dură parabola: „împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite” (Mt 21,43). Via Domnului este Biserica: ei i-a fost încredințat misiunea de a duce tuturor popoarelor vestea bună a mântuirii. Dumnezeu ne hrănește cu Cuvântul și cu Trupul și Sângele său și are grijă de noi, apoi ne trimite în lume pentru a-i face pe toți să „guste” din roadele mântuirii.