† Duminica a 17-a de peste an [C]: Rugăciunea este credința în puterea lui Dumnezeu [27 iulie 2025]

În rugăciune... 

Rugăciunea este credința în puterea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (27 iulie 2025)

Lecturi biblice:  Geneză 18,20-32; Coloseni 2,12-14; Evanghelia Luca 11,1-13; lecturi biblice

Omilie

Cuvântul Domnului de astăzi se dezvoltă în jurul temei rugăciunii. Prima lectură relatează dialogul dintre Abraham și cele trei persoane care îl vizitează la stejarii din Mamre. Abraham mijlocește insistent pentru cetățile Sodoma și Gomora: „Oare îl vei nimici pe cel drept împreună cu cel nelegiuit? Poate că se află cincizeci de drepţi în cetate. […] Poate se vor găsi acolo zece!” A răspuns: «Nu o voi nimici de dragul celor zece!»” (Gen 18,23-24.32). Evanghelia după Luca descrie învățătura lui Isus despre rugăciune. Prezentat de Luca în rugăciune, Isus îi învață pe ucenici să se îndrepte către „Tatăl” cu insistență, căci rugăciunea schimbă ființele și istoria lor: „Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta!” (Lc 11,2). A doua lectură urcă din nou la botez care este izvorul rugăciunii – „încredințarea” lui Isus pe cruce în mâinile lui Dumnezeu: „înmormântaţi fiind împreună cu el prin botez, aţi şi fost înviaţi, prin credinţă, împreună cu el, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, cel care l-a înviat pe el din morţi” (Col 2,12). E „credinţa în puterea lui Dumnezeu”. Domnul este milostiv: ne iartă păcatele!

† Duminica a 16-a de peste an [C]: Să-i slujim Domnului ascultându-i cuvântul [20 iulie 2025]

Isus, Marta și Maria.

Să-i slujim Domnului ascultându-i cuvântul

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (20 iulie 2025)

Lecturi biblice: Geneză 18,1-10a;  Coloseni 1,24-28; Evanghelia Luca 10,38-42; lecturi biblice

Omilie

Cuvântul de astăzi se concentrează asupra învățăturii biblice conform căreia a-l sluji pe Dumnezeu înseamnă în primul rând a-l primi în viața noastră. Dar trebuie mai întâi să înțelegem modul corect de a-l primi. Prima lectură relatează vizita celor trei îngeri în formă umană la Abraham, la stejarii din Mamre: „iată, trei bărbaţi stăteau în picioare aproape de el. I-a văzut şi a alergat de la intrarea în cort ca să-i întâmpine şi s-a prosternat până la pământ” (Gen 18,2). Evanghelia după Luca descrie vizita lui Isus în casa Martei și Mariei, două surori care fiecare îl primește în mod diferit: „Marta era ocupată cu multele griji ale casei” (Lc 10,40); „Maria stând la picioarele Domnului, îi asculta cuvântul” (Lc 10,39). A doua lectură prezintă slujirea apostolică de evanghelizare și suferință acceptată din iubire pentru Biserică: „acum mă bucur în pătimirile mele pentru voi şi împlinesc ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul său, care este Biserica” (Col 1,24). Firul tematic care unește prima lectură și evanghelia este ușor de identificat: vizita lui Dumnezeu și acceptarea umană – Abraham îl primește pe Dumnezeu în vizita celor trei figuri misterioase; Marta și Maria îl primesc pe Dumnezeu în persoana lui Isus, care intră în casa lor ca oaspete… Să-i slujim Domnului ascultându-i cuvântul!

† Duminica a 15-a de peste an [C]: Isus este „icoana” milostivirii lui Dumnezeu [13 iulie 2025]

Samariteanul milostiv.

 Isus este „icoana” milostivirii lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (13 iulie 2025)

Lecturi biblice: Deuteronom 30,10-14; Coloseni 1,15-20; Evanghelia Luca 10,25-37; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi dezvoltă în jurul conceptului de „aproapele” dubla semnificație divină și umană: Dumnezeu a devenit aproapele omului prin Fiul său, Isus Cristos și omul devine aproapele omului în solidaritate. Prima lectură este ultimul discurs a lui Moise când afirmă venirea cuvântului lui Dumnezeu tot mai aproape de poporul său: este „în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti” (Dt 30,14). Evanghelia se concentrează asupra dublei întrebări puse de învățătorul Legii despre viața veșnică și identitatea aproapelui. Răspunsul dat de Isus este parabola bunului samaritean: aproapele nu este cel care este aproape de noi, ci cel de care ne apropiem. Domnul spune: „Du-te şi fă şi tu la fel!” (Lc 10,37). Apostolul Paul descrie rolul lui Cristos în istorie pornind de la două pietre de temelie: este începutul creației, primatul asupra cosmosului, centrul universal de gravitație al tuturor creaturilor – „El este mai înainte de toate şi toate subzistă în el” (Col 1,17), dar și orizontul și scopul ultim al Bisericii – „este capul trupului, al Bisericii” (Col 1,18). Isus este „icoana” milostivirii lui Dumnezeu cel „nevăzut”!

† Duminica a 14-a de peste an [C]: Realitatea păcii și bucuriei pentru omenire [6 iulie 2025]

 Realitatea păcii și bucuriei pentru omenire

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (6 iulie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 66,10-14ab; Galateni 6,14-18; Evanghelia Luca 10,1-12.17-20; lecturi biblice

Omilie

Mesajul central al liturgiei de astăzi este promisiunea de pace și prosperitate: este planul lui Dumnezeu făgăduit la toți oamenii. În prima lectură – suntem în a treia parte a cărții lui Isaia – este descris Ierusalimul ultimilor timpuri în care pacea curge ca un râu – izvor de bucurie și bunăstare – căci indică societatea spre realizarea proiectului Domnului în istorie: „Bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi cei care îl iubiţi!” (Is 66,10). Profetul îi invită pe iudei nu numai să-și orienteze spre acest ideal, ci să-l propună și altor națiuni, devenind un punct de referință pentru întreaga umanitate. Evanghelia după Luca relatează trimiterea discipolilor, doi câte doi, în cetăți pentru a aduce vestea cea bună a păcii: este pacea „casei”, căci „s-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!” (Lc 10,9). A doua lectură promite experiența binefăcătoare a păcii tuturor celor care pun în centrul credinței lor „crucea Domnului nostru Isus Cristos” (Gal 6,14). Este exigența unei transformări a persoanei, pornită din inimă  „prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume!” (Gal 6,14), spune apostolul Paul.