Rorate coeli

 

Eucharistiefeier am 2. Adventssonntag (foto: Kathy Saphir-Schmid)

Roráte caéli

Roráte caéli désuper,
et núbes plúant jústum.

 

1) Ne irascáris Dómine,
ne ultra memíneris iniquitátis:
ecce cívitas Sáncti fácta est desérta:
Síon desérta fácta est:
Jerúsalem desoláta est:
dómus sanctificatiónis túæ et glóriæ túæ,
ubi laudavérunt te pátres nóstri.

 

2) Peccávimus, et fácti súmus tamquam immúndus nos,
et cecídimus quasi fólium univérsi:
et iniquitátes nóstræ quasi véntus abstulérunt nos:
abscondísti faciem túam a nóbis,
et allisísti nos in mánu iniquitátis nóstræ.

 

3) Víde Dómine afflictiónem pópuli túi,
et mítte quem missúrus es:
emítte Agnum dominatórem térræ,
de Pétra desérti ad móntem fíliæ Síon:
ut áuferat ípse júgum captivitátis nóstræ.

 

4) Consolámini, consolámini, pópule méus:
cito véniet sálus túa:
quare mæróre consúmeris,
quia innovávit te dólor?
Salvábo te, nóli timére,
égo enim sum Dóminus Déus túus,
Sánctus Israël, Redémptor túus.

 

RORATE

 

R. Coboare roua din senin,

din cer coboare Domnul sfânt!

 

1) Îmblânzeşte-te, Dumnezeule,

şi nu-ţi mai aminti de fărădelegile noastre!

Iată, cetatea sfântă e pustie,

jafului Sionul a fost dat.

Trist este Ierusalimul,

casa sfinţilor tăi şi slavei tale,

unde te-au proslăvit pe tine părinţii noştri.

 

2) Greşit-am cu toţii şi sufletul ni l-am pângărit,

şi am căzut ca frunza copacilor;

fărădelegile noastre ca vântul ne-au spulberat;

iar tu ţi-ai ascuns faţa dinaintea noastră

şi ne-ai lăsat pradă răutăţii noastre.

 

3) Gândeşte-te, Doamne, la mâhnirea poporului tău

şi dă-ni-l pe Cel Făgăduit!

Dă-ni-l pe Mielul stăpânitor al pământului,

îndreaptă-l spre lăcaşul noroadelor tale,

ca să ridice lanţurile robiei noastre!

 

4) Fii mângâiat, fii mângâiat, poporul meu,

căci e aproape mântuirea ta!

Pentru ce durerea te-a doborât

şi tristeţea a pătruns inima ta?

Eu te voi mântui, fii fără teamă,

căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău,

Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău.

 

Partituri:
 



http://www.nuty.religijne.org/galeria/Rorate_Caeli_de_super(469)_173020_1.pdf

http://chaloupsky.op.cz/1-pdf/pch_rorate3N.pdf

http://romaaeterna.jp/liber1/lu1868b.html

Vă vestim Adventul cel drag [Wir sagen euch an den lieben Advent]

 

Wir sagen euch an den lieben Advent

 

Text: Maria Ferschl (1895–1982)

Musik: Heinrich Rohr

 

Wir sagen euch an den lieben Advent
Sehet, die erste Kerze brennt!
Wir sagen euch an eine heilige Zeit.
Machet dem Herrn den Weg bereit!
Freut euch, ihr Christen! Freuet euch sehr.
Schon ist nahe der Herr.

 

Wir sagen euch an den lieben Advent.
Sehet, die zweite Kerze brennt.
So nehmet euch eins um das andere an,
wie auch der Herr an uns getan!
Freut euch, ihr Christen! Freuet euch sehr.
Schon ist nahe der Herr.

 

Wir sagen euch an den lieben Advent.
Sehet, die dritte Kerze brennt.
Nun tragt eurer Güte hellen Schein
weit in die dunkle Welt hinein.
Freut euch, ihr Christen! Freuet euch sehr.
Schon ist nahe der Herr.

 

Wir sagen euch an den lieben Advent.
Sehet, die vierte Kerze brennt.
Gott selber wird kommen, er zögert nicht.
Auf, auf, ihr Herzen, werdet licht.
Freut euch, ihr Christen! Freuet euch sehr.
Schon ist nahe der Herr.


Vă vestim adventul cel drag

 

1. Vă vestim adventul cel drag.
Priviţi, prima lumânare arde.
Vă vestim un timp sfânt.
Lărgiţi căile Domnului.

Refren:

Bucuraţi-vă creştinilor, bucuraţi-vă mult!

Domnul este deja aproape.

(traducere liberă pr. Iosif Mareș).

  



† Duminica 1 din Advent (C): Faceți să apară ziua [duminica 29 noiembrie 2015]

„Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie.

Când vor începe să se întâmple acestea,

întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!”

(Lc 21,27-28). 

 



Evanghelia Luca 21,25-28.34-36: În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!”

Omilie

 

 

De ceva timp, vedem străzile și magazinele cu aspect de Crăciun. În ciuda evenimentelor tragice din 13 noiembrie, se spune că viața trebuie să meargă înainte. Dar până în prezent, nu este încă Crăciunul. Va trebui să așteptăm patru săptămâni. Este timpul Adventului. Este timpul de așteptare pentru cel care vine.

 

Acestă perioadă de Advent, este perioada bucuriei. Dar această bucurie nu vine în primul loc de la nașterea unui copil sau nici măcar din așteptările sale. Marele mesajul de Crăciun este că „Dumnezeu este cu noi”. El ni s-a alăturat în necazurile noastre. El este cu noi pentru a ne salva, pentru a ne conduce pe calea vieții. Aceasta este vestea cea bună că noi suntem bucuroși în acest timp de Advent.

 

Vom sărbători nașterea lui Isus. Dar textele biblice din acestă duminică ne invită să privim mai departe. Acest Isus pe care îl sărbătorim de nașterea sa este și cel care va reveni. Această este mare întâlnire pe care ne pregatim de-a lungul întregii noastre vieți. Acesta va fi un eveniment fericit. Suntem invitați să ne pregătim trăind în bucurie și în speranță. Noi așteptam ca aceast Dumnezeu să fie fidel promisiunii sale de fericire; el este întotdeauna „Dumnezeu cu noi”.

 

Aceasta este deja vestea cea bună pe care profetul Ieremia [Ier 33,14-16] o anunță poporul său în stare de neliniște. Încercat de înfrângeri și mizerie, acest popor a fost complet deprimat. Dar, iată, că acum profetul vine să anunțe un viitor minunat. În numele credinței, el amintește la toți că Domnul este un Dumnezeu al dreptății. Dreptatea și justiția trebuie să fie cuvintul-cheie în viața credincioșilor. Acolo vor găsi fericirea. Dumnezeu nu abandonează poporul rănit. El va stârni un „germen al dreptății” pentru a izgoni orice nenorocire prezentă. El vrea cu adevărat fericirea poporului său.

 

Scrisoarea către Tesaloniceni din a doua lectură [1Tes 3,12-4,2] , vorbește despre „venirea” Domnului în glorie. Suntem invitați să ne pregătim cu speranța trăind într-un mod vrednic de Dumnezeu. Îndemnurile lui Paul nu sunt destinate să îndrepte dar să facă progrese. Este vorba despre progresul credinței și a iubirii. Domnul este acolo, cu noi. El mă îndeamnă în fiecare zi să învingem amintirea vegherii în domeniu iubirii fraterne. Aceasta este dinamica de Advent: „faceți progrese în continuare”, spune sfântul Paul. Ca și el, noi trebuie să „uitm cele din urma mea și să mă avânt către cele dinainte. Alerg spre scop” (Fil 3,13-14). Acest scop este Cristos .

 

În Evanghelia sa, sfântul Luca [Lc 21,25-28.34-36] ne spune că noi nu suntem la sfârșitul lumii, dar la întoarcerea lui Cristos în glorie. Această Evanghelie a fost scrisă pentru creștinii persecutați și descurajați. Intenția sa este de a revigora speranța strigând mai tare mesajul profeților: Dumnezeu este stăpânul istoriei. El este ultimul cuvânt. Acest triumf al lui Dumnezeu asupra răului se va realiza.

 

Sfântul Luca ne vorbește despre un haos care va abate peste tot universul pentru a crea o „lume nouă”. Stele „care cad din cer”, soarele care „nu mai luminează”, este un mod de a spune că Dumnezeu este cu adevărat stăpânul. Nu trebuie să uităm că popoarele antice adorau asterele care dominau întreaga lume și determinau destinul oamenilor. Aceasta este ceea ce se întâmplă astăzi cu succesul horoscoapelor și a astrologiilor. Această evanghelie ne invită să revenim din toată inima spre credință și să-l punem pe Cristos în centrul vieții noastre. El este cu adevărat Domnul.

 

Marea este mesajul acestei evanghelii: nu este sfârșitul lumii, dar revenirea lui Cristos în glorie. Vechea lume va dispare. O nouă lume se va ivi. Numai el va supraviețui. Acest lucru nu se va întâmpla fără a suferi. Zvonurile de război, catastrofele, răsturnările din temelii, sunt de actualitate ferbinte. Tentația ar fi „capul în jos” așteptând  zile mai bune. Or, este exact contrarul a ceea ce ne recomandă Domnul. „Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capetele, căci se apropie mântuirea voastră!” Este adevărat, Domnul este mereu acolo; el ne precede în încercări. Nu ar trebui să ne îndoim de el, chiar dacă nu se lasă încă a vedea marea sa putere și mare sa glorie.

 

În așteptarea acestei întâlniri, suntem cu toții invitați să fie vigilenți. Dacă nu suntem atenți, riscăm să fim „adormiți” [„cloroformi” – n.t. cloroformu are proprietatea de a te adormi și de a suspenda complet sensibilitatea și de aceia e întrebuințat în chirurgie], plictisiți și sufocați. Societatea de consum ne conduce la confort și satisfacții imediate. Acest timp de Advent ne este dat pentru a ne menține treji. Nu dormiți, stați treji, „rugați-vă întotdeauna”, spune Isus.

 

Cu euharistia care ne unește, Domnul vine la noi. El este sursa noastră de sfințenie. El ne dezvăluie alianța sa. Sărbătoriți în speranță.

 

„Faceți să apară ziua și timpul de har! Faceți să apară ziua, când omul va fi mântuit!”

 

(pr. Jean Compazieu [21.11.2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa:

http://dimancheprochain.org/5614-homelie-du-1er-dimanche-de-lavent/).

 

Cântece de Advent şi de Crăciun

Cântece de Advent [partituri]:
https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/11/cantece-pentru-advent-partituri.pdf

Cântece de Advent și de Crăciun – Gloria in excelsis Deo (text):
https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/11/cantece-de-advent-si-de-craciun-gloria-in-excelsis-deo.pdf

Duminica I – Advent [partituri]:
https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/11/duminica-i-advent-partituri.pdf

Duminica II – Advent [partituri]:
https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/11/duminica-ii-advent-partituri.pdf

Duminica III – Advent [partituri]:
https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/11/duminica-iii-advent-partituri.pdf

Duminica IV – Advent [partituri]:
https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/11/duminica-iv-advent-partituri.pdf

Gândul zilei [creștin]

Soren Kierkegaard (1813-1855)

„Creștinatatea s-a lepădat,

fără să-și fi dat ea singură seama,

de creștinism.

Trebuie din cauza aceasta

să se întâmple ceva pentru a se încerca

readucerea creștinătații la creștinism”.

(Soren Kierkegaard, Școala creștinismului)

 

Soren Kierkegaard făcând o analiză

a culturii europene a secolului al 19-lea:

ca un filozof existenţial

şi ca un creştin al zilelor sale,

Kierkegaard a avut o atitudine oarecum negativă

faţă de civilizaţia epocii sale.

El a spus:

 

„Nu mă plâng că vremurile sunt rele,

ci mai degrabă că ele sunt lipsite de valoare”.

 

 

Gândul zilei

 

 

 

„Dacă nu citești cărți bune,

vei citi cărți proaste.

 

Dacă nu continui să gândești rațional,

vei gândi irațional.

 

Dacă respingi satisfacțiile estetice,

vei cădea în satisfacții senzuale”.

 

(C. S. Lewis)



Alta Trinita beata [1998] - by Aachener Domchor

(mit Bildern aus dem Aachener Kaiserdom)

 

Alta Trinita beata,
da noi sempre adorata,
Trinita gloriosa
unita maravigliosa.

Alta Trinita beata,
da noi sempre adorata,
Trinita gloriosa
unita maravigliosa.

Tu sei manna saporosa
e tutta desiderosa.
Tu sei manna saporosa
e tutta desiderosa.


Übersetzung:

Heilige, erhabene,
von uns immer verehrte
und ruhmvolle Dreieinigkeit,
wunderbare Einheit

Du bist das wohlschmeckende
und über alles ersehnte Manna.

Pentru Cristos Rege [For Christ the King]

 

 

IMNUL

 

 

O, Cristoase, Rege veșnic, ce-n cereasca ta splendoare
Stăpânești atotputernic peste neamuri și popoare,
Noi domnia-ți recunoaștem, ca și drepturile sfinte;
La picioare-ți punem toate: suflet, inimă și minte.

Înaintea ta oștirea îngerească se prosterne,
Sfinții cântă fără preget imnul gloriei eterne;
Ne unim și glasul nostru, noi, ființele pribege,
Ce suntem în drum spre tine, și-ți cântăm, slăvite rege.

Noi purtăm în pieptul nostru inimi rele și rebele;
Rege blând, tu le supune, adu pacea ta în ele.
Suntem oi ce lasă turma care paște pe pășune;
Te rugăm, ne ia pe umeri și din nou la staul du-ne.

Pe pământ tu porți coroană nu din aur și rubine,
Ci coroană de rușine, căci coroana ta din spini e;
Iar ca tron tu ai o cruce; șezi pe el, căci te constrânge
Dragostea ce se revarsă când din coastă-ți iese sânge.

Tu domnești mereu ca rege în biserici, pe altare,
și continui jertfa morții și a patimii amare.
Însetații pot să beie sânge scump vărsat pe cruce,
Sânge care tuturora mântuirea le-o aduce.

Sfânt prinos de închinare îți aducem azi, Isuse;
Noi smeriți ne recunoaștem ale tale slugi supuse.
Cârmuiește-ne-mpreună cu cerescul veșnic Tată
și cu Duhul Sfânt cel care este dragoste curată. Amin.

† Cristos, Regele universului (B): Cristos, Regele lumii [duminică, 22 noiembrie 2015]

Ecce Homo - de Frederick Hendrik Kaemmerer (1839-1902)

Evanghelia Ioan 18,33b-37: În acel timp, Pilat i-a zis lui Isus: „Tu eşti regele iudeilor?” Isus a răspuns: „De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?” Pilat a răspuns: „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?” Isus a răspuns: „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”. Atunci Pilat i-a zis: „Aşadar, eşti rege?” Isus i-a răspuns: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”.

 

Omilie

 

În cea din urmă duminică a anului liturgic, celebrăm pe Cristos, Regele universului. Regalitatea sa nu are nimic din cele ale lumii. În țările occidentale, acest cuvânt sună rău în urechile noastre. Evocă vechiul regim cu onoruri sale, splendoarea sa și puterea absolută. Dar când sărbătorim pe Regele Cristos, noi ne referim la cu totul altceva.

 

Cei mai buni prieteni ai regelui sunt săracii, bolnavii, prizonierii, cei exclușii. El se recunoaște în fiecare dintre aceștia. El este cel care îngenunchează în fața apostolilor ca să se spele picioarele. El este Păstorul cel bun care pleacă în căutarea oii pierdute. Într-o zi, el a spus: „Am venit ca să caut și să mântuiesc ce era pierdut”. Mai ales el și-a dat trupul și sângele său pentru noi și pentru mulți. Prin moartea și învierea sa, ne-a deschis cale spre această nouă lume pe care el o numește Împărăția lui Dumnezeu.

 

Domnia lui Cristos, noi o vedem anunțată de profetul Daniel în prima lectură care  se adresează credincioșii care se îndoiesc că totul merge rău pentru ei. Ei trăiesc o situație disperată. Dumnezeu intervine pentru a restabili curajul lor: răul nu va avea ultimul cuvânt de spus. Să ne înțelegem: în trecut, Dumnezeu a ridicat oameni pentru a salva poporul său. Profetul anunță un „fiu al omului”, care va revela și restabili demnitatea sa. Mai târziu, creștinii înțeleg că acest „fiu al omului” este desemnat ca Împărăția lui Isus.

 

Apocalipsa sfântului Ioan (din lectura a doua) este în aceeași direcție. El arată pe Cristos glorificat care triumfă peste toate puterile ostile. El este biruitor al morții și al păcatului și vrea să ne asocieze pe toți la victoria sa. Adresându-se creștinilor persecutați, vânați, torturați și duși la moarte, autorul Apocalipsului anunță triumful iubirii. El este acela care are ultimul cuvânt de spus.

 

Evanghelia ne arată pe Isus înaintea lui Pilat în timpul Patimilor sale. Vedem că este supus acuzațiilor și bătăilor de joc de toate tipurile. I se reproșează că este regele iudeilor. El devine astfel un inamic al împăratului Cezar. Acesta destabilizează ordinea publică. Dar Isus tine să precizeze: „Regalitatea mea nu este din lumea aceasta... Regalitatea mea un este de aici... și nu am nici paznici în jurul meu”.

 

Desigur, Pilat nu face același lucru ca și Isus cu titlul de rege. Pentru Pilat, un rege este cineva care are autoritate asupra oamenilor. Pentru Isus este reprezentantul lui Dumnezeu asupra poporul său. El este acolo pentru a orienta poporul său căci numai Dumnezeu este singur rege. Isus este un regele „păstor pentru întreaga omenire”. El poartă pentru fiecare o privire plină de tandrețe și iubire. Regalitatea sa  începe cu o transfigurare reală a celor care doresc să intre. Dacă am voi ca Dumnezeu să stăpânească peste noi, trebuie să auzim acest apel la convertire pe care îl adresează. Cu el, nimic nu poate fi la fel ca mai înainte.

 

Chiar astăzi, mulți sunt cei care refuză această regalitate a lui Cristos. Facem totul pentru a-i elimina pe discipolii săi. În societatea noastră secularizată este izgonit în exil, este ridicuralizat pe ecranele televizoarelor și în cinematografe. În special, nu trebuie să uităm de numeroșii martiri din Siria și din multe țări ale lumii. Dar răul, violența și ura nu va avea ultimul cuvânt. Din nou iubirea va triumfa.

 

Trebuie să spunem și să repetăm la nesfârșit: Regalitatea lui Isus este acolo unde există artizani ai pace în dialog, unde se întâlnesc, se ascultă și se iartă. Este acolo unde bărbații și femeile sunt în slujba altora. Acest lucru poate merge toată viața. Este el când ne rugăm, când construim biserici, dându-ne nouă din timpul său în serviciul misiunii.

 

Armele pe care Isus le folosește pentru a-și apăra regalitatea au ca nume bunăvoinţă, privirea care alină, cuvântul care vindecă, mâna întinsă pentru salvare, genunchiul care permite altora să se ridice și să stea în picioare. Regalitatea pe care o sărbătorim astăzi este acea a lui Isus care salvează. El ne mântuiește renunțând să se salveze coborând de pe Cruce; el ne mântuiește luându-ne cu el.

 

Ca cel care îl numim tâlharul cel bun din Evanghelie, ne întoarcem spre crucea lui Isus și îl implorăm: „Doamne Isuse, amintește-ți de mine în împărăția ta”. Și avem fermă speranță că într-o zi va spune: „Astăzi vei fi cu mine în paradis!”

 

(pr. Jean Compazieu  [13.11.2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/5599-homelie-de-la-fete-du-christ-roi-de-lunivers/).

 

Sarcofagul unui copil [speranța]

Bunul Păstor pictat în catacombele lui Priscilla
[cubicolo della velatio, metà del III secolo].

„Către sfârşitul secolului al treilea

întâlnim pentru prima dată la Roma,

pe sarcofagul unui copil,
în contextul învierii lui Lazăr,


Profilul lui Lazăr, atins de Cristos
[cubicolo di Lazzaro delle Catacombe di Priscilla].
(sursa: http://roma.repubblica.it/cronaca/2013/11/20/news/nuovi_colori_e_grandi_scoperte_rinascita_di_un_sacrario_paleocristiano-71410431/).

figura lui Cristos ca a adevăratului filozof
care într-o mână ţine evanghelia
şi în cealaltă bastonul de călător,
propriu filozofului.
Cu acest baston al său el învinge moartea;
evanghelia aduce adevărul
pe care filozofii pelerini îl căutaseră în zadar.
În această imagine,
care apoi pentru o perioadă lungă rămâne în arta sarcofagelor,
devine clar ceea ce persoanele culte
ca şi cele simple găseau în Cristos:
el ne spune cine este omul în realitate
şi ce trebuie să facă el pentru a fi într-adevăr om.
El ne arată calea şi această cale este adevărul.
El însuşi este atât calea ca şi adevărul,
şi de aceea este şi viaţa pe care cu toţii o căutăm.
El arată şi calea dincolo de moarte;
numai cine este în măsură să facă aceasta,
este un adevărat maestru de viaţă”

(Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclică Spe salvi, 6).

Cristos, Regele Universului - adorație pentru adulți

 

https://antropologieteologicabiblioteca.files.wordpress.com/2015/11/cristos-regele-universului-adoratie-pentru-adulti-izvoare-is-2008.pdf