 |
| Sfântul Leon cel Mare, Francisco de Herrera el Mozo (1622-1685) Prado Museum, Madrid, Spain |
Papa Leon cel Mare (440-461) s-a
născut la Roma în anii 400. Ca acolit, a fost trimis în Africa, unde s-a
întâlnit cu sf. Augustin. Mai apoi a servit ca diacon sub papii Celestin I şi
Sixt al III-lea. I-a urmat papei Sixt al III-lea, fiind consacrat la 29
septembrie 440. Pontificatul său a fost marcat de măreţie: el a predicat cu
forţă împotriva ereziilor maniheistă, pelagianistă, priscillianistă şi
nestorianistă. În special a luptat împotriva ereziei lui Eutichie care, ca
Nestorie, nega uniunea ipostatică, adică uniunea dintre naturile divină şi
umană, în unica persoana divină a Domnului nostru Isus Cristos. El a dat un
celebru document prin care îl condamna pe Eutichie, şi învăţa cu claritate
despre misterul întrupării. Pentru a rezolva situaţia, el a convocat Conciliul
de la Calcedon, din 451, unde a fost citit documentul amintit, iar Episcopii au
strigat ca răspuns: „Aceasta este credinţa Părinţilor; aceasta este credinţa
Apostolilor; cu toţii credem aceasta; dreptcredincioşii cred aceasta, iar cine
crede altcumva, anatema să fie asupra lui. Petru a vorbit prin Leon”. Conciliul
de la Calcedon a definit că „acelaşi Domn Isus Cristos, Fiul unul-născut,
trebuie să fie recunoscut cu două naturi, fără amestecare sau schimbare, fără
diviziune sau separare”.
Papa Leon a fost un lider
curajos. El s-a întâlnit cu Attila Hunul, cunoscut ca „Năpasta lui Dumnezeu”,
şi a reuşit să salveze Roma de la a fi jefuită. Tradiţia ne spune că la acea
întâlnire dintre ei, Attila i-a văzut pe sf. Petru şi pe sf. Paul ţinându-şi
săbiile deasupra sf. Leon, şi de aceea Attila s-a retras. Datorită acestei
întâmplări, sf. papă Leon i se mai spune şi „Scutul lui Dumnezeu”. Din păcate
istoria nu s-a repetat trei ani mai apoi, la o altă invazie. Papa Leon a
suprimat festivalurile păgâne care mai dăinuiau atunci, şi a închis restul
templelor. A trimis misionari în Africa, afectată pe atunci de barbari. A
instituit numeroase reforme, impunând o disciplină strictă Episcopilor. Într-un
timp al declinului imperiului roman, Leon a făcut din papalitate o puternică
autoritate centrală, recunoscută ca sursă de stabilitate şi înţelepciune. A
fost declarat Învăţător al Bisericii în 1754.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu