† Duminica a 23-a de peste an (A): Când greșesc, sunt îndreptat [10 septembrie 2017]

Când greșesc, sunt îndreptat

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (10 septembrie 2017)

Lecturi: Ezechiel 33,7-9; Romani 13,8-10; Evanghelia Matei 18,15-20. 

Omilie

Cuvântul Domnului pe care îl ascultăm în aceste duminicii ne invită să reflectăm asupra vieții noastre de creștini într-o comunitate de credință: în parohie, în familie, în grupurile diverse. Domnul în Evanghelia de astăzi ne spune: „unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor” și ne propune un aspect important al vieții noastre: îndreptarea fraternă. În alte cuvinte: creștinii adevărați se ajută. Când greșesc, au curajul să se corecteze împreună.

În prima lectură din profetul Ezechiel (Ez 33,7-9), Dumnezeu nu renunţă la proiectul său de restaurare şi mântuire. Ierusalimul este amenințat de dominaţia babilonienilor care îi duc în exil sub Nabucodonosor (587 î. Cr.). Dar Dumnezeu oferă încă o șansă Israelului trimițându-l pe profetul Ezechiel pentru a-l avertiza continuând să amintească izgoniților din tară – fără cetăți, fără ziduri – propunerile Domnului: primeşte misiunea de „străjer” al casei lui Israel. „Fiul omului, te pun străjer pentru casa lui Israel. Ascultă din gura mea cuvântul şi avertizează-i din partea mea!” (v. 7). Definiția profetului este de a fi o „sentinelă”. Dumnezeu îi cere să fie atent veghind asupra poporului și avertizându-l pe cel care greșește; nu cere spionarea, nici supravegherea. Are datoria dificilă de a sfătui și chiar are autoritate. Sentinela deosebește semnele ascunse, urmele greu de înțeles, zorile vieții, apusurile morții, pentru a comunica poporului responsabilitatea sa. Trebuie să vegheze şi să aibă un echilibru remarcabil, pentru a nu cădea în una dintre cele două extreme opuse: sau să subevalueze mişcarea suspectă, care ar putea să coste scump întreaga comunitate; sau să creeze panică şi să dea alarma la orice mişcare de frunze. Dumnezeu, prin profet, ne aminteşte şi nouă datoria de a fi străjeri vigilenți pentru a-i salva pe fraţii noștri. „Când îi voi spune celui rău: «Răule, vei muri!», […] cel rău, va muri din cauza nelegiuirii sale, […], iar eu voi căuta sângele lui din mâna ta!” (v. 8). Să fim atenţi! Mântuirea noastră este strict legată de cea a persoanelor pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat. Misiunea Bisericii este de a salva lumea întreagă.

Corectarea fraternă [XXIII TPA (A) - duminică, 10.09.2017]

Evanghelia Matei 18,15-20: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi! Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, «pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declaraţia a doi sau trei martori!» Dacă refuză să-i asculte şi pe ei, spune-l Bisericii! Iar dacă refuză să asculte şi de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi un vameş! Adevăr vă spun: tot ce veţi lega pe pământ va fi legat şi în cer şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în cer. Iarăşi vă spun: dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. Căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor”.

Omilie

Textele biblice din această zi tind să ne ajute să trăim mai bine în Biserică. Acestea ne vorbesc despre corectarea fraternă care este o componentă a vieţii comunității. În prima lectură, citim că profetul Ezechiel primeşte misiunea de paznic pentru Casa lui Israel. Dumnezeu nu cere spionarea nici supravegherea celor care sunt aproape. Simplu, îi cere să fie atent. Adevăratul străjer veghează peste alții, mai ales asupra acelora care riscă să-și orienteze viața pe căile decăderii. Misiunea Bisericii, misiunea noastră, este nu a salva, dar a salva lumea întreagă.

Nașterea sfintei Fecioare Maria (8 septembrie)

Liturgia ne determină să-i cerem lui Dumnezeu ca sărbătoarea Naşterii sfintei Fecioare să sporească pacea din inimile noastre. Şi ea este, efectiv, o sărbătoare care sporeşte pacea, deoarece ne vorbeşte despre iubirea lui Dumnezeu faţă de noi.

Naşterea Mariei este semnul că Dumnezeu ne-a pregătit mântuirea: pentru aceasta a pregătit trupul şi sufletul mamei lui Isus, care este şi mama noastră.

Sfântul Paul, în Scrisoarea către Romani, scrie: „Pe aceia pe care i-a ştiut mai dinainte, i- a şi predestinat să poarte chipul Fiului său” (8,29). Acest lucru este adevărat în mod special pentru Fecioara sfântă, predestinată să fie conformă cu imaginea Fiului lui Dumnezeu şi Fiul ei. Dar Dumnezeu a predispus ca toate lucrurile să fie conforme cu această intenţie: „Ştim că Dumnezeu toate le îndreaptă spre binele celor care îl iubesc pe el”, găsim scris ceva mai înainte în aceeaşi scrisoare.

Dumnezeu a pregătit toate generaţiile umane în vederea naşterii Mariei, în vederea naşterii lui Isus şi, în acelaşi timp, a acţionat cu mijloace supranaturale.

Şi în evanghelia de astăzi se poate spune că apare fie partea naturală, fie cea supranaturală, ambele necesare pentru naşterea Mariei.

Această lungă serie de generaţii, aşa de monotonă în lectură, este, în realitate, o sinteză a unei istorii vii, din care nu lipsesc păcătoşii, care a fost orânduită de Dumnezeu în vederea naşterii Mariei şi a lui Isus.

La sfârşit, însă, planul lui Dumnezeu s-a realizat prin mijloace extraordinare, neaşteptate: Iosif nu înţelege ce se petrece, deoarece totul este lucrarea Duhului Sfânt. Nu sunt suficiente, deci, generaţiile umane care se succed în timp pentru împlinirea planului lui Dumnezeu: este necesară intervenţia Duhului Sfânt.

Totul ne vorbeşte despre iubirea lui Dumnezeu: iubirea lui Dumnezeu creator, iubirea lui Dumnezeu mântuitor.

Astăzi trebuie, mai mult ca oricând, să-i aducem lui Dumnezeu recunoştinţa noastră, bucuria noastră, pentru că el a iubit-o pe Maria şi ne-a iubit şi pe noi.

(Chinez Isidor, Reflecții).

Zbor de cocori

Toamnă mă conjuga la timpul trecut
mă întreabă de tata, de mama,
eu îi spun că din mers i-am pierdut,
c-am trait fără băgare de seamă.

Toamna m-a închis în hotarele ei,
mă număra printre frunzele moarte,
ascunsă e cu legătura de chei
prizonier să fiu slavei deșarte.

Adâncă e taina în umbrele sale
și-n noaptea ce mă poartă pe drum.
Din întâmplarea postata în cale
a început să iasă o dâră de fum.

Dă Doamne veacul mai tare
să-și bată răbdarea tobele-n mine,
căci Adevărul a fost dat la casare
și-nlocuit cu un urlet de câine!

Victor Munteanu

(sursă:http://www.onestiexpres.ro/actualitatea-literara-tacerea-si-cuvantul.html).

Pilat se spală pe mâini...

Pontiu Pilat se spală pe mâini.

„Atitudinea lui Pilat de a se spăla pe mâini,

de a rămâne dezinteresat,...

şi a succesorilor săi,

în viziunea creştină este păcat de omisiune,

este refuz de a face binele”.

(card. Angelo Comastri).

Comunitatea din Bose este formată din laici (călugări și călugărițe)

„Pe o colină din apropiere de orașul Biela”, scria un vizitator al comunității în 1970, „un grup de creștini de confesiuni diverse a ocupat de doi ani câteva căsuțe pe care le-a părăsit micul nucleu de locuitori migrați la oraș. Sunt case doar dacă vrem să le spune astfel: vântul bate printre crăpături iar ceața care le învăluie pare că le ascunde și le duce cu sine. Nu există nici măcar lumină electrică. Există credința paradoxală a acestor prieteni care își propun să pregătească, într-o sărăcie lucie, creștinismul de mâine” (pr. Ernesto Balducci, «Diario dell’esodo»).

Papa Francisc și Enzo Bianchi.

Potrivit sitului oficial, Comunitatea din Bose este formată din laici consacrați care, provenind din diferite Biserici creștine, îl caută pe Dumnezeu prin trăirea voturilor de ascultare, sărăcie și castitate. Înființată de Enzo Bianchi în 8 decembrie 1965, ziua încheierii Conciliului Vatican II, Comunitatea a primit aprobarea pentru prima regulă monastică în 1973, fiind recunoscută canonic de Episcopul de Biela în anul 2000 prin aprobarea statutului și a regulii monastice. Modificările statutului au fost aprobate canonic de Episcopul locului în 2010. În prezent, Comunitatea numără aproximativ 90 de membri, bărbați și femei de diferite confesiuni din mai multe țări. (sursă:  Radio Vatican - 2017).