sâmbătă, 3 decembrie 2016

† Duminica a 2-a din Advent (A): Mesagerii Domnului [4 decembrie 2016]


Sfântul Ioan Botezătorul botează poporul (1635) - de Nicolas Poussin.

Evanghelia Matei 3,1-12:  În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul predicând în pustiul Iudeii. El zicea: „Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor!” Acesta este cel despre care a spus Isaia, profetul, care zice: „Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui!” Acest Ioan avea o haină din păr de cămilă şi centură de piele în jurul coapselor sale, iar hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică. Şi veneau la el din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului şi erau botezaţi de el în râul Iordan mărturisindu-şi păcatele. Văzând că mulţi dintre farisei şi saducei veneau la botezul lui, le spunea: „Pui de vipere! Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine? Faceţi deci rod vrednic de convertire! Să nu credeţi că puteţi spune: «Îl avem ca tată pe Abraham», pentru că vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice lui Abraham fii din pietrele acestea! Securea este deja la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc. Eu vă botez cu apă, spre convertire, însă cel care vine după mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt în stare să-i duc încălţămintea. El vă va boteza în Duh Sfânt şi cu foc. Lopata de vânturat este în mână lui şi va curăţa aria sa: va aduna grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”.

Omilie

Lecturi biblice din această duminică a doua din Advent ne anunță marele proiect lui Dumnezeu să ne aducă înapoi la el. Pentru el, este o prioritate absolută. Nu se mulțumește să ne cheme de departe. El vine la noi trimițându-ne mesageri. La liturgia de astăzi avem pe Isaia, Paul şi Ioan Botezătorul.

Profetul Isaia din prima lectură (Is 11,1-10) se prezintă ca un mesager al speranţei. El anunță lumii pace și dreptate: „Lupul va trăi cu mielul... viţel şi leul vor mânca împreună... O ramură va ieși din rădăcină lui Iese”. Această ramură va aduce pacea. Duhul Domnului îi va fi dat prin ungere. Atât de plin de Duhul lui Dumnezeu va fi acest rege încât va face dreptate. El va trebui să se îngrijească de cel slab şi cel sărac a căror viață va fi salvată. Pentru noi creştinii, este un mare mesaj de speranţă. Cu naşterea lui Isus s-a începutul să se realizeze.

În lectura a doua (Rom 15,4-9), sfântul Paul se adresează și el creştinilor ca mesager al lui Dumnezeu. Prezintă pe Cristos ca mântuitorul tuturor oamenilor. Venirea sa este anunţată în cărţile sfinte ale Vechiului Testament. Ceea ce se cere de la noi este de a fi primitor, de a face totul pentru toți. Paul se adresează creştinilor din Roma. La fel ca în toate marile oraşe, se găsesc oameni foarte diferiți, creştini devotaţi și creștini fără elan, evrei şi creştini convertiţi: „Primiți-vă unii pe alții după cum și Cristos v-a primit pe voi spre gloria lui Dumnezeu”. Să fie primiți toţi fraţii noştri. Aceasta este să ne pregătim pentru al primi pe Cristos.

În Evanghelia după sfântul Matei (Mt 3,1-12), găsim un profet „pur şi dur”: este vorba despre Ioan Botezătorul, ultimul profet din Vechiul Testament. Ceea ce interesează pe evanghelistul Matei este în primul rând mesajul pe care îl proclamă: „Convertiți-vă... pregătiţi calea Domnului”. Amintește insistent de necesitatea de a „produce roade”. Convertirea cere de la toți să fie tradus în fapte. El anunță judecata celui care vine. Nici un privilegiu nu poate fi vorba. Este suficient de a fi făcut parte din Biserica pentru a fi salvați.

Evreii au fost numeroși în a răspunde la chemarea lui Ioan ca să fie botezați de către el. Dar fariseii şi saduceii s-au arătat neîncrezători căci acest mod de a ierta păcatele nu a fost prevăzut de legea lui Moise. Fără îndoială neîncrederea lor a provocat invectivele violente a lui Ioan Botezătorul: „Pui de vipere! Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine”. Fiind urmaşii ai lui Abraham nu este o garanţie a mântuirii. Adevărata convertire trebuie să producă roade vizibile. Acesta trebuie să ne ducă la gesturi de primire, de împărtășire şi de solidaritate.

Acesta este chemarea pentru fiecare dintre noi. Dar această convertire nu  este făcută de eforturile noastre pentru a deveni mai buni. Cel mai important lucru este a dărui credinţa noastră lui Cristos. Cu el, deveni un alt om. „Așa cum agricultorul se întoarce la pământ pentru a semăna, la fel harul lui Cristos se întoarce în inimă pentru a depune sămânța divină”.

Iată, vestea cea bună pentru noi şi pentru lume. Cristos este aici, în centrul vieţii noastre. Această veste bună trebuie să fie anunţată la timp potrivit şi la timp nepotrivit. Lumea se pregăteşte pentru a sărbători Crăciunul, dar mulţi nu ştiu de originea sa. Este nașterea Domnului Isus care a venit, care vine în fiecare zi şi care va reveni. Trăind Crăciunul, îl primim pe Isus care vine; lui îi oferim primul loc în viaţa noastră.

A ne converti însemnă în primul rând a ne recunoaște păcătoşi. A trăi în păcat este a ne organiza viaţa noastră fără Dumnezeu şi în afară de el. Este ca și când ne-am face rău unii altora. Dumnezeu atinge cu iubirea sa pe fiecare dintre copiii săi. Atunci avem nevoie să reascultăm chemarea lui Ioan Botezătorul: „Convertiți-vă!” Şi vom răspunde la acest apel mergând să ne întâlnim cu un preot pentru a cere sacramentul iertării. Când ne vom întoarce la Dumnezeu, bucuria este regăsită: este sărbătoare.

Primind milostivirea lui Dumnezeu, suntem trimiși la rândul nostru să fim mesagerii lui în lume. Rasismul, violenţă şi respingerea altora trebuie să fie eradicate. Aceasta este a nivela drumurile şi de a umple spărturile. Suntem trimiși toți ca mesageri ai Evangheliei lui Cristos. Nu putem transmite ca o simpla baza de cunoştinţe. Să ne străduim de a pună viaţa noastră în acord cu Evanghelia: ne pregătim pentru Crăciun în adevărul sens al cuvântului.

(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org).
 


marți, 29 noiembrie 2016

Așteptarea este un mod de a trăi...

Mama Vieții [Mother of Life] — by Nellie Edwards

„Nașterea este o așteptare
dar, contrar
la tot ce s-ar crede
așteptarea nu e o paranteză:
este un mod de a trăi…”

(Jean Debruyne, Nascere).

luni, 28 noiembrie 2016

Veghează, roagă-te și lucrează


 
În viața creștina sunt trei devize
de care trebuie să ținem seama,
dacă vrem ca Satana să nu ne atace pe furis, și anume:
veghează, roagă-te și lucrează!
(E. G. White).


Veghează – să-ți fie deviza, veghează,
Și roaga-te Tatălui tău și lucrează!
Să ai în credintă o inimă trează,
Veghează, roagă-te și lucrează!

Veghează, așa cum stejarul stă treaz
Când umbrele nopții învăluie zarea,
Veghează mereu fie-ți ochiul viteaz
Căci oastea dușmană pândește intrarea!

Veghează la porțile inimii tale
Și nu te lasa doborât de-orice gând,
Veghează la tot ce te-atrage pe cale,
La orice simțiri și la orice cuvânt!

Veghează la porțile ochilor tăi,
Urechile nu le lasa descuiate,
Nici gura, să intre dușmanii cei răi,
Păstrează-ți izvoarele vieții curate!

Veghează – să-ți fie deviza, veghează,
Și roagă-te Tatălui tău și lucrează!
Să ai în credintă o inimă trează,
Veghează, roagă-te și lucrează!

Tu roagă-te Tatălui tău, căci e bun
Și vrea să-ți arate cărarea cea dreaptă,
Căci singur nu poți birui, nicidecum,
Ispitele grele ce-n fața te-așteaptă.

Să ții capul sus, sau să pierzi, nu-i totuna
Și știi că poți fi biruit pe furiș…
Tu roagă-te, roagă-te, roagă-te-ntruna,
Din rugă fă-ți pavăză, coif și tăiș!

Când vii și când pleci, când te culci, când te scoli,
Genunchiul ți-l pleacă și roagă-te-n taină,
Iar când te-nconjoară ai răului soli,
Deschide Scriptura și vezi ce te-ndeamnă!

Veghează – să-ți fie deviza, veghează,
Și roagă-te Tatălui tău și lucrează!
Să ai în credintă o inimă trează,
Veghează, roagă-te și lucrează!

Lucrează, lucrează, nu sta nici o clipă,
Lucrează din zori și pân’ se-nserează,
Lucrarea e mare și holdele țipă,
Veghează, te roagă mereu și lucrează!

În brazdele lumii te-așază pe tine,
Lucrează, căci lucru-i spre binele tău!
De n-ai să lucrezi credincios pentru bine,
Curând ai să faci ce te-ndeamnă cel rău!

Lucrează, lucrează cu toata plăcerea,
Să nu te atragă Satana în cursă,
De simți uneori că-ți lipsește puterea,
Te-ntoarce mereu să te-ncarci de la Sursă!

Veghează – să-ți fie deviza, veghează,
Și roagă-te Tatălui tău și lucrează!
Să ai în credintă o inimă trează,
Veghează, roagă-te și lucrează!

(sursa: www.cercetatiscripturile.org).

duminică, 27 noiembrie 2016

Omilie - Veghere și așteptare în speranță (I din Advent [anul A])

Veghere și așteptare în speranță
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS], ora 8:00 (27.11.2016)  

Lecturi: textele liturgice
 Is 2,1-5; Ps 121; Rom 13,11-14a; Mt 24,37-44


Azi intrăm în timpul Adventului. Advent: ştim că este un cuvânt de origine latină care înseamnă „venire”. Biserica aşteaptă venirea Domnului. Primele trei duminici sunt orientate spre așteptarea la a doua venire a lui Cristos care va încheia istoria lumii şi a omenirii. A patra duminică din Advent așteptăm cu Maria și Iosif Cuvântul făcut trup.

Cele trei lecturi biblice din această duminică ne invită să schimbăm privirea noastră la timpurile pe care noi le trăim; ne dă de gândit. Intri în biserică liniștit, ca alte dăți, pentru că în afara bisericii totul decurge ca întotdeauna, dar ascultând lecturile, nu poți să rămâi în pace.

În lectura întâia din cartea lui Isaia (Is 2,1-5) este zugrăvită cetatea Ierusalimului, de care este îndrăgostit profetul. „În zilele de pe urmă”. Este sfârșitul timpului. Cu atâtea cutremure, nu vă pare că se apropie sfârșitul? Dar mesajul este escatologic, adică despre soarta finală a lumii și a omului. [Escatologie este cuvânt grecesc – eschata ἔσχατα – care înseamnă „lucrurile cele din urmă”]. Oracolul vestește răspândirea credinței în Dumnezeu [Yahveh], care va avea drept centru Ierusalimul și drept caracteristică pacea universală. „În zilele de pe urmă, muntele casei Domnului va fi stabilit pe vârful munţilor” ca un far de lumină pentru întreaga lume învăluită în întuneric. Dumnezeu este acolo, pe înălțimea Sionului, împrăștiind raze de lumină: „căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim, cuvântul Domnului” (v. 3). Profetul Isaia ne anunță că într-o zi vor veni toate națiunile la Ierusalim. Acest oraş va deveni semnul mântuirii universale. Războiul va fi înlocuit cu pace. Toate popoarele vor veni să celebreze pacea şi fericirea. „Casă a lui Iacob, veniţi să umblăm în lumina Domnului!” În fiecare zi ne pregătim să mergem „în lumina Domnului”.