De căutat valorile cuvântului
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (2 martie 2025)
Lecturi biblice: Ben Sirah 27,4-7; 1Corinteni 15,54-58; Evanghelia Luca 6,39-45; lecturi biblice
Omilie
Liturgia de astăzi intenționează să ofere creștinului criteriul de învățare cum să-l distingă pe om de om, pentru a nu cădea în aparențe. Sunt „termeni-cheie” care indică sinonime legate de limbaj în relațiile umane care constituie motivul dominant al lecturilor. Prima citire prezintă importanța cuvântului în viața comunității. Sunt raportate o colecție de zicale care evidențiază modul în care cuvântul este capabil să dea viață unor relații solide comunitare. „Înainte de discurs, nu-l lăuda pe om” (Sir 27,7), este vorbă celebră. Evanghelia este răspunsul lui Isus după Luca: „Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbeşte din prisosul inimii” (Lc 6,45). Singura sursă de inspirație este conduita lui Dumnezeu. Explicația evanghelistului stă în atitudinea milostivirii care este regula de aur a vieții creștine. A doua lectură se referă la cuvântul Scripturii care trebuie împlinit prin transferarea discursului dintr-un limbaj pe planulul uman spre cel al revelaţiei divine despre înviere: „când fiinţa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: «Moartea a fost înghiţită de victorie. Unde este, moarte, biruința ta?»” (1Cor 15,54-55). Linia de legătură dintre cele trei lecturi trebuie căutată în valorile cuvântului fie cel uman, fie cel divin.
