sâmbătă, 14 septembrie 2024

† Duminica a 24-a de peste an [B]: Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l [15 septembrie 2024]


 Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l

pr. Isidor Chinez  capelă, Adjudeni (15 septembrie 2024)

Lecturi biblice: Isaia 50,5-9a;  Iacob 2,14-18; Evanghelia Marcu 8,27-35; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică ne interpelează pe toți îndeaproape: pentru ce această suferință? De ce suferim noi? Trebuie să identificăm firul roșu. Cine este Cristos? Ce se va întâmpla cu el… și cu noi? Textele liturgice ne invită astăzi la o „purificare” a suferinței. Prima lectură relatează experiența unui personaj biblic numit „slujitorul suferind”. Îl găsim în cartea lui Isaia, în cântarea a treia: „Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (Is 50,5-6). Evanghelia relatează discursul crucial al Domnului, în care le-a arătat discipolilor propria sa identitate de Mesia suferind: „atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie” (Mc 8,31). Isus trebuie să sufere mult, de la Betleem până la Golgota. E pătimirea Domnului. A doua lectură are un caracter de îndemn:  „Ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte; […] Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrană […] şi cineva dintre voi le-ar spune: «Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!», dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos?” (Iac 2,14-16). Înfruntă tema credinței care este autentică nu numai când vorbește despre adevăruri revelate, ci și când într-o implicare încrezătoare și concretă este crezută. Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l!

În prima lectură (Is 50, 5-9a), liturgia ne oferă a treia cântare din cele patru ale „slujitorului Domnului”. A fost un conducător religios al comunității evreilor exilați din Babilon. Proclamând eliberarea iminentă și întoarcerea în țară, atinge interese și privilegii întărite. În urma acesteia suferă persecuții intense, la care a răspuns cu metode non-violente și în cele din urmă și-a găsit moartea. Dar făcând aceasta a avut succes pentru că a reunit poporul și a deschis calea întoarcerii. „Slujitorul Domnului” se prezentă ca un discipol experimentat care ascultă fără încetare de Dumnezeu. Pentru el nu există un punct de plecare fără ascultare: în fiecare dimineață Domnul îl trezește – „mi-a deschis urechea” – astfel încât să intre într-o înțelepciune nouă care depășește și răvășește perspectivele și așteptările umane. Pentru el „a deschide urechea” înseamnă a fi gata să-și dea spatele celor care îl lovesc, obrazul celor care îi rup barba: „spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba; nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (v. 6). Pentru el, „a asculta” înseamnă a te pune la dispoziție, a-și pierde și a-și da viața, deoarece a asculta de misterul iubirii fără margini, care depășește limita normală, care dă totul și cere totul. În lungile sale ore de ascultare a învățat că Dumnezeu este cu el. Cu această certitudine de nezdruncinat înfruntă orice refuz: „iată, Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor!” (v. 9). Își pune încrederea în Dumnezeu și afirmă propria nevinovăția: „cine este cel care mă declară vinovat?” (v. 9). Creștinii vor recunoaște pe Isus, Mesia suferind și biruitor!

În a doua lectura (Iac 2,14-18), sfântul Iacob arată că adevărata credință este rodnică, se exprimă în fapte, transformă contextele în care trăim și dă forță capabilă să răstoarne ceea ce există. Cine o posedă luminează întunericul lumii, luptă cu răul. Credința este un dar care schimbă istoria și îi însoțește pe oameni ca lumină pe cărările pământului. Apostolul intervine cu forță pentru a explica relația dintre credință și fapte. Pentru creștini, nu mai este vorba de respectări rituale și formaliste, ci de o caritate concretă: „Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele şi cineva dintre voi le-ar spune: «Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!», dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos?” (v. 15-16). O credință autentică produce lucrări de iubire, altfel încât poarte mântui. Operele credinței trebuie să se completeze. Credința fără fapte nu are nici un sens.

Suntem la jumătatea Evangheliei după Marcu. Aici prinde contur: cine este Isus  pentru apostoli și pentru noi? Răspunsul lui Petru: „Tu eşti Cristosul!” El este Mesia! Ascultăm primul anunț al pătimirii și reacția profund tulburată a lui Petru, dar și manifestarea ca răspuns a lui Isus care precizează sensul creștin al crucii și al urmării sale. Domnul îi face pe oameni să înțeleagă în ce sens este Mesia și care sunt cererile sale la cei care vor să-l urmeze. În Evanghelia după Marcu (Mc 8,27-35) textul de astăzi este punctul de sosire al catehumenului care îşi propune să-l însoţească pe Domnul până la maturitatea credinţei care se va realiza în ultima etapă, la picioarele crucii, atunci când un păgân – centurionul roman – va dezvălui adevărata natură a lui Isus răstignit: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39).

Este declarația lui Petru: „Tu ești Cristos” (v. 29). Intrăm în dinamica speranței Israelului și recunoaștem în Isus pe Mesia care adună poporul. Până acum Domnul a impus tăcere despre natura sa mesianică. Acum cere o declarație din partea discipolilor: „dar voi cine spuneţi că sunt eu?” (v. 29). Credința nu înseamnă împărtășire de păreri, ci o comuniune de viață deplină. Acel Petru ce proclamă „Tu ești Cristos” (v. 29) este același Petru care patru versete mai târziu este numit de Isus „Satană”: „Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe. Iar el, întorcându-se şi privindu-şi discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus: «Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!»” (v. 32-33). Gândirea despre Mesia nu corespunde cu gândul lui Dumnezeu. Dacă credința nu este „încarnată” în viață devine o religie a confortului, o existență plăcută și comodă. Nici astăzi nu putem fugi de întrebarea: dar tu cine crezi că sunt eu? Cine sunt pentru tine? Darul credinței mișcă orice chemare, misiune, martiriu și darul de sine pentru mântuirea lumii.

Imediat după acest moment, Domnul „chemând la sine mulţimea şi pe discipolii săi, le-a spus: «Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva»” (v. 34-35). Cu toții putem fi tentați să evităm suferința și durerea. Însă fiecăruia – mulţimea împreună cu discipolii săi – Isus le arată „crucea” ca unicul drum pentru a-l urma și a-și salva propria viață  oferind-o pentru cauza evangheliei. O urmare pentru viață!

Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l!


Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989;  Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco,  https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/;    Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G.,  http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;  Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.