 |
| „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” (Mt 4,19). |
Să nu
lăsăm Biblia pradă pulberii rafturilor unei bibliotecii
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (26 ianuarie 2020)
Lecturi: Isaia 8,23b-9,3; 1Corinteni
1,10-13.17; Evanghelia Matei
4,12-23; lecturi
Omilie
Să nu lăsăm Biblia pradă pulberii
rafturilor unei bibliotecii, căci Domnul este „lumină” pentru pașii noștri, dă sens
vieții noastre, pentru că oriunde există lumină viața omului nu
este spre moarte, ci spre înviere. Mesajul lui Cristos este că Dumnezeu se face
vecin cu oamenii, nu în templul somptuos din Ierusalim, dar acolo unde cineva primește anunțul nemaiauzit a Domnului – Dumnezeu-cu-noi. În duminica de
astăzi, totul începe de la marginea Galileei: punct de frontieră geografic și
teologic. Populația era amestecată, aproape păgână; era considerată ca
periferie a țării promise și locuitorii săi sunt la limita poporului lui
Dumnezeu. Dar Isus își începe misiunea chiar din locul acesta: vine să șteargă
frontierele.
Sunt evocate două triburi, din
cele douăsprezece ale lui Israel, cel a lui Zabulon și Neftali. Dar este
pomenit și drumul mării și Galileea neamurilor, de profetul Isaia și de
evanghelie. O regiune devastată de războaie. Sunt locuite de oameni afundați în
întuneric. Profetul face aluzie la cucerirea în anul 732 î. C. de către
imperiul asirian [de Tiglat-Pileser al III-ale (745-727 î. C.)] a celor trei
provincii ale lui Israel: Galileea (cu orașul antic Meghido, pe drumul
comercial Via Maris [„Drumul Mării”
care lega Siria de Egipt, fiind situat în depresiunea Jesreel, în Palestina de
Nord]), Galaad (din Transiordania) și Dor (coasta palestiniană). Atunci au început
„întunericul”, durerea, suferința și rușinea. Câmpia fertilă a Galileei, ţara
lui Zabulon şi Neftali, a fost ocupată de asirieni.
