 |
| Isus și Petru la Cezarea lui Filip. |
Încredere
în Domnul
pr. Isidor
Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (16 septembrie 2018)
Omilie
A cânta la Liturghie, a recita
„Crezul”, a spune „Tatăl nostru”, după cum Petru a zis: „Tu ești Fiul lui
Dumnezeu”… este ușor să fii creștin. În momentele dificile e greu să avem încredere
în Domnul?
În prima lectură luată din Cartea lui Isaia (Is 50,5-9a) găsim un text provocator despre un personaj misterios cunoscut ca „slujitorul suferind” a lui Yahve. Este descris ca un om credincios față de Dumnezeu. De aceea este persecutat și combătut de dușmanii săi pentru misiunea încredințată lui de către Dumnezeu. „Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi” (v. 5). Omul despre care se vorbește aici este hrănit cu cuvântul lui Dumnezeu: caracteristica lui este ascultarea cuvântului Domnului, încrederea în ajutorul divin, supunerea fără rezerve la voinţa lui Dumnezeu. „Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (v. 6). Suferințele lui sunt înșirate rând pe rând: lovituri, smulgerea bărbii, insulte, scuipat. Ultima fiind cea mai urâtă injurie [scuipatul]. El refuză să răspundă cu violență la atâta violență. Unica salvare este Domnul: „Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor!” (v. 7). Studioșii nu au găsit cu cine să-l identifice: unii spun că este însuși profetul, persecutat de concetățeni, alții spun Israelul, poporul ales, învins şi dominat de duşmani. Profeția este mesianică. Pentru noi, creștinii, acest personaj misterios este Isus Cristos, cel care înfruntă injuriile pentru ca inima omului să fie purificată de ură. Iubirea trebuie să urmeze logica crucii: a muri pentru ca alții să trăiască în iubire. Încrederea în Dumnezeu rămâne neclintită. Dacă Dumnezeu este vecin există speranță pentru a trăi. Avem convingerea că răul și violența nu vor avea ultimul cuvânt de spus. Iubirea va triumfa.
În prima lectură luată din Cartea lui Isaia (Is 50,5-9a) găsim un text provocator despre un personaj misterios cunoscut ca „slujitorul suferind” a lui Yahve. Este descris ca un om credincios față de Dumnezeu. De aceea este persecutat și combătut de dușmanii săi pentru misiunea încredințată lui de către Dumnezeu. „Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi” (v. 5). Omul despre care se vorbește aici este hrănit cu cuvântul lui Dumnezeu: caracteristica lui este ascultarea cuvântului Domnului, încrederea în ajutorul divin, supunerea fără rezerve la voinţa lui Dumnezeu. „Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (v. 6). Suferințele lui sunt înșirate rând pe rând: lovituri, smulgerea bărbii, insulte, scuipat. Ultima fiind cea mai urâtă injurie [scuipatul]. El refuză să răspundă cu violență la atâta violență. Unica salvare este Domnul: „Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor!” (v. 7). Studioșii nu au găsit cu cine să-l identifice: unii spun că este însuși profetul, persecutat de concetățeni, alții spun Israelul, poporul ales, învins şi dominat de duşmani. Profeția este mesianică. Pentru noi, creștinii, acest personaj misterios este Isus Cristos, cel care înfruntă injuriile pentru ca inima omului să fie purificată de ură. Iubirea trebuie să urmeze logica crucii: a muri pentru ca alții să trăiască în iubire. Încrederea în Dumnezeu rămâne neclintită. Dacă Dumnezeu este vecin există speranță pentru a trăi. Avem convingerea că răul și violența nu vor avea ultimul cuvânt de spus. Iubirea va triumfa.
