† Duminica a II-a din Post Mare (A) - Calea ucenicului: crucea şi gloria (omilie)

Schimbarea la față

Evanghelia: Matei 17,1-9. ¹ După șase zile, Isus l-a luat pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt ² și i s-a schimbat înfățișarea înaintea lor: fața lui a strălucit ca soarele și hainele lui au devenit albe ca lumina. ³ Și iată că le-au apărut Moise și Ilie, care vorbeau cu Isus. ⁴ Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie”. ⁵ Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos și iată că un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit în care este plăcerea mea; ascultați de el!” ⁶ Auzind, discipolii au căzut cu fața la pământ și s-au înspăimântat foarte mult. ⁷ Dar, venind Isus și atingându-i, le-a zis: „Ridicați-vă și nu vă temeți!” ⁸ Ridicându-și ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur. ⁹ Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneți nimănui ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului nu va fi înviat din morți”.

 

OMILIE

 

Isus este schimbat la față: cu haine albe şi cu fața strălucitoare… Ne este propusă în direcția Fiului Omului din profetul Daniel – glorios şi victorios. Îndreptat spre Cruce, Isus se revelează ca Domnul, Cel Înviat. Drumul pe care îl parcurge Isus ascunde un sens pascal. Dar este o anticipare trecătoare şi provizorie: calea de urmat este încă aceea a Crucii. Şi, de fapt, cei trei ucenici preferați, chemați să vadă cu anticipație gloria lui Isus, sunt aceiaşi din grădina Ghetsimani chemaţi să vadă și slăbiciunea sa.

 

Schimbarea nu este numai revelaţia identității profunde a lui Isus şi a drumului său. Este o revelaţie și a identităţii ucenicului. Calea ucenicului este îndreptată spre cruce şi spre înviere. În drumul de credință există momente vesele, luminoase, în efortul vieţii creştine. Trebuie să se disciarnă și trebuie să se descifreze. Caracterul lor este trecător şi provizoriu, iar ucenicul trebuie să înveţe să fie mulțumit. Nu cu scopul final, ci doar o anticipare profetică.

 

Moise şi Ilie sunt oameni cu înaltă calificare pentru a vorbi cu Isus despre drumul său. Moise a condus poporul lui Dumnezeu în trecerea de la Egipt spre ţara promisă. Chemat de Dumnezeu să conducă poporul lui Israel în libertate, el a încercat în mod repetat amărăciunea disputei și a abandonului; a murit în pragul intrării în țara promisă, fără satisfacţia de a intra în ea. Dar niciodată Moise nu a şovăit în credinţa sa. Ilie – dintre cei mai încăpăţinați profeți, suferă de orice formă de idolatrie şi de corupţia din guvern – a cunoscut fuga, pustiul și singurătatea, dar și bucuria prezenţei Domnului şi mângâierile cuvântului său.

 

Isus merge spre Cruce, dar este ultimul profetul, ultimul cuvânt al lui Dumnezeu: „ascultați-l”. Atitudinea fundamentală a ucenicului este ascultarea.

 

„Ridicându-și ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur”: ucenicul nu vede gloria Domnului Cristos, rămâne însă Isus singur și rămâne cuvântul vocii care explica că El este. Nu este vorba despre un cuvânt care transmite noțiuni. Spune despre cine este Dumnezeu, cine suntem noi şi care este sensul istoriei în care trăim. Prin urmare este un cuvânt care indică ceea ce trebuie să facem şi cum trebuie să interpretăm lucrurile care se vor întâmpla. Nu rămâne decât să ascultăm cu inimă atentă, ascultătoare și de convertire. Aceasta este credinţa. Şi aceasta este singura cale care conduce la Paşti.


(Don Bruno Maggioni [20.02.2005]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa:
http://www.qumran2.net/parolenuove/commenti.php?mostra_id=3841).

 

Să nu fugim de umbra noastră

 

Introducere

Unui om îi era frică de umbra corpului lui şi căpătase oroare de urmele paşilor lui. Pentru a scăpa de acestea a luat-o la fugă. Ori, cu cât făcea mai mulţi paşi, cu atât lăsa mai multe urme; cu cât fugea mai repede, cu atât mai puţin îl părăsea umbra lui. Imaginându-şi că mergea prea încet totuşi, nu se oprea din alergarea tot mai rapidă, fără să se odihnească. Ajuns la capătul puterilor, a murit. El nu ştia că pentru a-şi suprima umbra ar fi fost îndeajuns să se aşeze la umbră şi că pentru a-şi opri urmele ar fi fost îndeajuns să stea liniştit. Ce culme a prostiei!

Mulţi oameni, astăzi, nu mai au ideea simplă de a se aşeza la umbra unui arbore. Ei preferă să fugă, aşa cum făcea acel personaj din povestea lui Chuang Tsu. Totuşi, cel care fuge de umbra lui fuge spre pierderea lui. El nu află niciodată seninătatea. Aceşti contemporani care nu vor să-şi privească în faţă partea lor de umbră merg direct la moarte. Fugind de umbra lor, ei se instalează într-o nelinişte care se traduce prin probleme cardiace. Nu întâmplător maladiile inimii sunt în prezent una din principalele cauze de deces. Dacă inima nu-şi găseşte liniştea, ea se epuizează şi, după un timp, sfârşeşte prin a ceda. E cazul mai ales al oamenilor care sunt victimele maladiilor cardiace. Chiar şi cei care au o inimă sănătoasă se tem să nu-i lase inima. Problemele cardiace sunt legate adesea de frică: ne temem de ceva. Inima simbolizează înainte de toate sentimentele. Adesea emoţiile refulate, ca iubirea sau ura, sunt la originea problemelor cardiace. La unul este o dereglare a ritmului cardiac, la altul este o criză cardiacă. Pentru că fugim de emoţiile noastre, inima noastră ne cheamă la ordine şi ne constrânge să ne ocupăm de ea. Se vorbeşte chiar de o „nevroză a inimii” pentru cei care sunt obsedaţi de teama că inima i-ar putea lăsa. Bolnavii de inimă dau adesea impresia că sunt crispaţi, ei se aseamănă personajului lui Chuang Tsu. Ei nu ştiu să se odihnească şi să se bucure de viaţă. Ei nu ştiu să se aşeze la umbra unui arbore. Aceasta se aseamănă cu maladia tipică a unui manager: el are întotdeauna ceva important de făcut iar a se ocupa de umbra lui i se pare o copilărie! De aceea preferă să se plângă de probleme cardiace.

Care este prezența catolicilor în lume

Potrivit statisticilor Vaticanului, numărul catolicilor din întreaga lume este de 1,2 miliarde, reprezentând circa 17,46%, cu o creştere medie de 0,04% pe an. Europa – care de altfel se confruntă şi cu o criză demografică – este singurul continent în care numărul catolicilor e în scădere (cu circa 0,01%), în schimb pe toate celelalte continente numărul este în creştere: Africa (+0,21); America (+0,07); Asia (+ 0,06); Europa (-0,01); Oceania (+0,03).

 

Peste 40% dintre catolici trăiesc în America Latină – 483 milioane –, iar Brazilia este țara cu cel mai mare număr de catolici: peste 150 de milioane. În Europa, Italia este țara cu cea mai numeroasă populație catolică – 57 milioane, în timp ce Congo are cel mai mare număr de catolici din Africa – aproximativ 36 de milioane.

 

Pe plan mondial, Biserica Catolică gestionează 70.544 grădinițe frecventate de 6.478.627 de copii; 92.847 școli primare cu peste 31.151.170 de elevi; 43.591 gimnazii cu 17.793.559 elevi. În plus, 2.304.171 de elevi frecventează liceele și 3.338.455 studenţi universităţile catolice. E în creștere atât numărul grădinițelor, cât și cel al elevilor de gimnaziu, de liceu și al studenților.

 

Biserica Catolică gestionează, de asemenea, diferite institute de binefacere și de asistență: 5.305 spitale – cele mai multe în America (1.694) și Africa (1.150); 18.179 de dispensare medicale – cele mai multe în America (5.762), Africa (5.312) și Asia (3.884); 547 leprozerii, în principal în Asia (285) şi Africa (198); 17.223 azile pentru bătrâni, bolnavi cronici şi persoane cu handicap, cele mai multe în Europa (8.021) şi America (5.650); 9.882 de orfelinate – o treime dintre ele se află în Asia (3.606); 15.327 cabinete de consiliere familială, cele mai multe în America (6.472); 34.331 centre de educare sau reeducare socială şi 9.391 de alte instituţii, cele mai multe în America (3.564) şi Europa (3.159).

 

În România, conform datelor Bisericii Catolice, sunt aproximativ un milion opt sute de mii de credincioși catolici.

 

(Sursa: ARCB [http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=12434:qaa-care-este-prezena-catolicilor-in-lume&catid=364:vatican&Itemid=476]).

Gândul zilei - copilăria

Copil cu mere (1897)
de William-Adolphe Bouguereau 
Paintings Portraits

”Noi am păcătuit toţi împotriva copilăriei, am făcut o lume lacomă şi feroce, săracă şi rece, unde geniul copilăriei nu poate să dăruiască nici floarea sa nici rodul său, o lume în care copilăria este sterilă şi bătrâneţea extrem de activă şi fecundă”... (G. Bernanos, Lettre aux Anglais, EEC II, 33).

 

“Lumea modernă are doi duşmani, copilăria şi sărăcia. Într-o civilizaţie tehnică în care singura regulă este eficacitatea, ce este copilăria, dacă nu o perioadă ineficace a vieţii, şi pe care trebuie să o scurtezi cât mai mult posibil, dar chiar să o suprimi. A suprima copilăria, ce recuperare enormă de muncă şi de energie! Copilăria nu slujeşte la mare lucru, iar sărăcia nu serveşte la nimic”... (G. Bernanos, “Dans l'amitié de Léon Bloy”, EEC II, 1234).

Mărţişor

 

Oamenii, în luna mart,
când e ghiocelu-n floare,
unii altora-şi împart
mărţişoare.


Mărţişorul de-obicei
e de aur sau de-argint
sau din cioburi care mint,
din metale cu polei.
E din fier sau e din plumb
dar nu-i scump,


ci se ia cu câţiva lei
Tu-l păstrezi căci el sclipeşte.
Însă micul tău simbol
vezi că, totuşi, rugineşte
şi se dă treptat de gol.


Dar, cândva, pe căi albastre,
printre nori de borangic,
drept deasupra casei voastre
a venit un înger mic.
Şi, lăsându-se din zbor,
ce-a adus?


Un mărţişor..
Ce minune,
ce odor,
pentru-o mamă şi-un tătic
aplecaţi în rugăciune
către Tatăl Creator,
ce comoară!
ce minune!
Nu-i de aur, nu-i de-argint,
nici din cioburi care mint,
şi de-atuncea necurmat
mărţişorul minunat,
cel adus din Canaan,
nu stă-nchis, nu rugineşte,
ci mereu, mereu tot creşte..
an de an,
an de an
şi se cheamă Dorian...


Dar acum să stăm un pic.
Dorinele,
Dorinele,
cel adus de-un înger mic
dintre stele,
dacă eşti adus din Cer,
dacă eşti cu mult mai scump
decât aurul de-ofir,
decât piatra de safir,
decât un vagon de fier,
decât un vagon de plumb,
dacă eşti venit din Cer,
din comorile divine,
să vedem atunci şi noi
un reflex de Cer în tine.
Şi în ziua cea de-apoi
să fim toţi, şi tu, şi noi,
un mănunchi de mărţişoare,
prins pe tainicul veşmânt
sus, la pieptul cel divin
care pentru noi s-a frânt!
Slavă Lui în veci! Amin!


Costache Ioanid

 

Un nou sait: Prin cruce la lumina

Prin cruce la lumina!

Picturi, fotografie, muzică, filme, predică, meditație,...

Sursa: http://chinezisidor.tumblr.com/

 

 

 

The First Temptation [Prima ispită] - by William Blake

http://chinezisidor.tumblr.com/post/79184750314/theraccolta-the-first-temptation-prima-ispita

 

The Second Temptation [A doua ispită] - by William Blake

http://chinezisidor.tumblr.com/post/79184463764/theraccolta-the-second-temptation-a-doua

 

The Third Temptation [A treia ispită] - by William Blake

 http://chinezisidor.tumblr.com/post/79184463764/theraccolta-the-second-temptation-a-doua

 

 Top 10 - Papa Francisc

http://chinezisidor.tumblr.com/post/79194278589/top-10-papa-francisc

 

și multe altele...

 

 



Patru feluri greșite de a ne spovedi

 

Sunt patru feluri greșite de a te spovedi. În primul rând, atunci când te spovedești ca să te descarci și să te ușurezi, mai mult decât ca să-i fii pe plac lui Dumnezeu și să te unești cu el. În acest fel de mărturisiri există și pericolul de a amesteca defectele celorlalți cu ale noastre, ceea ce trebuie să evităm mereu.

 

În al doilea rând, atunci când exagerezi unele greșeli prin cuvintele tale frumoase, iar despre altele care sunt grave vorbești în așa fel încât vor părea foarte mici.

 

Procedând astfel, nu-i vei dezvălui confesorului starea sufletului tău.

 

A treia greșeală e să te spovedești cu atâta finețe și cu atâtea precauții, încât în loc să te acuzi de fapt te scuzi. Acest obicei face mult rău.

 

Ce-a de-a patra greșeală este să-ți exagerezi greșelile. Dintr-una mică faci una mare.

Toate aceste greșeli sunt foarte mari. Aș vrea să spuneți simplu și direct lucrurile, așa cum sunt. Trebuie să mergem la spovadă doar pentru a ne uni cu Dumnezeu, cu o adevărată ură pentru păcatele noastre și cu o voință fermă și integră de a ne corecta, ajutați de harul său.

 

(Sf. Francisc de Sales, Ultimele convorbiri spirituale; sursa: http://manastireasfantafamilie.wordpress.com/2014/03/05/patru-feluri-gresite-de-a-ne-spovedi/).