 |
| Omul posedat in Sinagoga din Cafarnaum - de James Tissot (Brooklyn Museum). |
Și eu sunt „profetul” lui Dumnezeu?
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (duminică, 28 ianuarie 2018)
Lecturi: Deuteronomului 18,15-20; 1Corinteni
7,32-35; Evanghelia Marcu 1,21-28.
Evanghelia Marcu 1,21-28:
În acel timp, au venit la Cafarnaum. Şi îndată, în zi de sâmbătă, Isus a intrat
în sinagogă şi-i învăţa. Şi erau uimiţi de învăţătura lui, pentru
că el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu în felul cărturarilor. În sinagoga lor era un om cu duh necurat, care a strigat, zicând:
„Ce ai cu noi, Isus din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti:
Sfântul lui Dumnezeu”. Dar Isus i-a poruncit cu asprime,
spunându-i: „Taci şi ieşi din el!” Iar duhul necurat,
scuturându-l şi strigând cu glas puternic, a ieşit din el. Atunci
toţi au fost cuprinşi de teamă încât discutau între ei, zicând: „Ce-i asta? O
învăţătură nouă dată cu autoritate! El porunceşte până şi duhurilor necurate şi
ele i se supun”. Şi îndată i s-a dus faima pretutindeni în toată
împrejurimea Galileii.
Omilie
După ce a anunțat că Împărăția lui Dumnezeu este aproape – în duminica
precedentă – astăzi Isus arată semnul acestei aproprieri cu puterea sa care înfăptuiește
mântuirea alungându-l pe un diavol din viața unui om posedat. Cristos este „profetul”
lui Dumnezeu așa cum prima lectură, luată din Cartea Deuteronomului (Dt
18,15-20), îl prezintă pe profet. Poporul se temea de un contact direct și
imediat cu maiestatea lui Dumnezeu și îi cere un intermediar. Domnul trimite
profeți în mijlocul mulțimii pentru ca să-i prezinte cuvântul pronunțat și să-l
asculte. Este Moise care vorbește Israelului ce se afla dincolo de Iordan, în
țara Moabului, înainte de a intra în Palestina, față în față cu Ierihonul. Textul
sacru scoate în evidență originea profetică. Slujirea profetică pare să fie
scoasă din spera „carismatică” spre a fi așezată în sfera „instruirii”. Totuși,
profetul este purtătorul cuvântului lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Nu astrologul
sau vrăjitorul prevede viitorul. Profetul știe să „citească” ceea ce se întâmplă,
descoperind intervenția Domnului, pentru a-l comunica mulțimii. Moise anunță
poporului evreu venirea unui profet: „Domnul Dumnezeul tău va ridica din
mijlocul tău […] un profet ca mine – să ascultaţi de el!” (v. 15). Și această
promisiune știm că a fost realizată de Cristos. Cuvintele lui sunt ale lui
Dumnezeu. Profetul este smuls din coordonatele politico-religioase și așezat pe
o poziție care depășește orizontul experienței sale. „Voi pune cuvintele mele
în gura lui şi el le va spune tot ceea ce eu le poruncesc” (v. 18). Persoana sa
trebuie să asimileze mesajul divin, să-l personalizeze și să-l actualizeze,
fără să-i știrbească conținutul. Trebuie să-l asculte și să explice că Dumnezeu
nu abandonează poporul său. Nu poate tăcea. A primit o misiune: de a „evangheliza”
pe contemporanii săi și a-i conduce la viață. Ceea ce așteaptă de la noi? Să-l
ascultăm.
