Papa Francisc a vorbit despre
Triduumul Pascal în Jubileul Milostivirii: „Vom trăi Joia, Vinerea și Sâmbăta
Sfântă ca momente forte care ne permit să intrăm tot mai mult în marele mister
al credinței noastre: Învierea Domnului nostru Isus Cristos. Totul în aceste
trei zile vorbește despre milostivire, pentru că face vizibil până unde poate
să ajungă iubirea lui Dumnezeu”.
„Iubirea lui Dumnezeu nu are
limite. Cum repeta adesea Sfântul Augustin, este o iubire care merge ‘până la
sfârșit fără sfârșit’. Dumnezeu se oferă cu adevărat în întregime pentru
fiecare dintre noi și nu se cruță în nimic. Misterul pe care îl adorăm în
această Săptămână Sfântă este o mare istorie de iubire care nu cunoaște
obstacole. Pătimirea lui Isus durează până la sfârșitul lumii, pentru că este o
istorie de împărtășire cu suferințele întregii omeniri și o prezență permanentă
în evenimentele vieții personale a fiecăruia dintre noi. Așadar, Triduumul
Pascal este memorialul unei drame de iubire care ne dăruiește certitudinea că
nu vom fi abandonați niciodată în încercările vieții”.
„În Joia Sfântă Isus instituie
Euharistia, anticipând în ospățul pascal jertfa Sa de pe Golgota. Pentru a-i
face pe discipoli să înțeleagă iubirea care îl însuflețește, le spală
picioarele, oferind încă o dată exemplul personal al modului în care vor trebui
să acționeze ei înșiși. Euharistia este iubirea care se face slujire… Vinerea
Sfântă este momentul culminat al iubirii. Moartea lui Isus, care pe cruce se
abandonează Tatălui pentru a oferi lumii întregi mântuirea, exprimă iubirea
dăruită până la sfârșit, până la sfârșitul fără sfârșit. O iubire care vrea să
îi îmbrățișeze pe toți, nimeni nu este exclus… Dacă Dumnezeu ne-a demonstrat
iubirea Sa supremă în moartea lui Isus, atunci și noi, renăscuți din Duhul
Sfânt, putem și trebuie să ne iubim unii pe alții”.
Papa Francisc s-a oprit în
particular asupra Sâmbetei Sfinte, „ziua tăcerii lui Dumnezeu”. „Trebuie să fie
o zi de tăcere și noi trebuie să facem totul pentru ca să fie pentru noi chiar
o zi de tăcere, așa cum a fost în acel timp… Este o tăcere care vorbește și
exprimă iubirea ca solidaritate cu abandonații dintotdeauna, la care Fiul lui
Dumnezeu ajunge umplând golul pe care numai milostivirea infinită a lui
Dumnezeu Tatăl îl poate umple. Dumnezeu tace, dar din iubire… Preasfânta
Fecioară Maria va trebui să fie, pentru noi, icoana acelei Sâmbete Sfinte. Să
ne gândim mult cum a trăit Preasfânta Fecioară Maria acea Sâmbătă Sfântă; în
așteptare. Este iubirea care nu se îndoiește, ci speră în cuvântul Domnului”.
Pontiful a citat din scrierile
unei tinere mistice, Iuliana de Norwich, care a avut viziuni ale pătimirii lui
Isus și care apoi, „devenind călugăriță de clauzură, a descris, cu limbaj
simplu, dar profund și intens, sensul iubirii milostive”. Conform relatării
Iulianei, Isus i-a spus: „Faptul de a fi suferit pătimirea pentru tine este
pentru Mine o bucurie, o fericire, o bucurie veșnică; și dacă aș putea suferi
mai mult aș face-o”. Papa a exclamat: „Cât sunt de frumoase aceste cuvinte! Ne
permit să înțelegem cu adevărat iubirea imensă și fără margini pe care Domnul o
are față de fiecare dintre noi. Să ne lăsăm învăluiți de această milostivire
care ne vine în întâmpinare”.
