sâmbătă, 11 noiembrie 2023

† Duminica a 32-a de peste an [A]: Nu este greu să crezi, ci să perseverezi veghind [12 noiembrie 2023]

 

Parabola celor zece fecioare.

Nu este greu să crezi, ci să perseverezi veghind

pr. Isidor Chinez (12 noiembrie 2023) 

Lecturi biblice: Înţelepciune 6,12-16; 1Tesaloniceni 4,13-18; Evanghelia Matei 25,1-13; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului din această duminică prezintă întâlnirea dintre credincios și Dumnezeul sub imaginea întâlnirii mirelui cu mireasa. Este o imagine întâlnită în Vechiul Testament, mai ales în profeți și în înțelepciune. E întâlnirea dintre mire, Cristos, și mireasa sa, creștinul. Sunt doua dimensiuni: cea istorica – prima lectura – și cea escatologică [eshatologia, în limba greacă veche, adicăultimele lucruri", moarte, judecată, rai, iad] – a doua lectură și evanghelia. Cele trei texte se referă la caracteristicile întâlnirii cu Dumnezeu atât în ​​timpul vieți cât la ieșirea din această viață. Trăsătura specifică este primatul iniţiativei Domnului în această întâlnire. Lecturile subliniază diferența dintre cele două întâlniri, cea istorică – necesită o aderență a omului la valorile împărăției, cea de a doua, cea escatologică, este neprevăzută, dintrodată. Verbul ce leagă textele este: „căută”, „mișcă-te”, „mergi spre”. Înțelepciunea se manifestă „celor care o caută” și pornesc la drum spre a o întâlni. Parabola „fecioarelor” atestă cele două comportamente care se întâlnesc în mod obișnuit la oameni și la credincioși: căutarea, atenția la adevărul binelui, dar și cel dat uitării, neglijenței sau indiferenței. Nu este greu să crezi, dar să perseverezi veghind! Apostolul Paul schimbă obiectivul așteptării – întâlnirea cu Cristos pe care oamenii acestei generații sunt chemați să-și amintească: „nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la cei morţi, ca să nu vă întristaţi precum ceilalţi, care nu au speranţă. Căci dacă noi credem că Isus a murit şi a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiţi împreună cu el” (1Tes 4,13-14). Credința, dând sens vieții noastre, ne mângâie, ridicându-ne și hrănindu-ne, alimentează speranța în viața veșnică.