† Duminica a 2-a după Crăciun: Viața lui Dumnezeu... cu noi [2 ianuarie 2022]

 

Viața lui Dumnezeu... cu noi

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (2 ianuarie 2022) 

Lecturi biblice: Ben Sirah 24,1-2.8-12 (1-4.12-16); Efeseni 1,3-6.15-18; forma prescurtată: Evanghelia Ioan 1,1-5.9-14; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică își propune să ne facă să înțelegem sensul Nașterii Domnului și să ne țină treji pentru ca ea să nu rămână doar un eveniment izolat, uitat de zilele care se succed în calendar. Suntem invitați să reflectăm asupra consecințelor istorice și teologice ale venirii lui Dumnezeu pe pământ în Isus Cristos: el este Înțelepciunea despre care vorbea Vechiul Testament, Cuvântul – Logos-ul despre care vorbea sfântul evanghelistul Ioan care „s-a făcut trup” și, folosind cuvintele sfântului Paul, Tatăl „ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos” și „ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui”, ne-a predestinat să fim copiii săi. Este viața lui Dumnezeu cu noi!

† Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu [Anul Nou]: Domnul salvează omenirea [1 ianuarie 2022]

Domnul salvează omenirea 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 ianuarie 2022) 

Lecturi biblice: Numerii 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi biblice

Omilie

Un Nou An! Cum va fi? Ce ne rezervă? Ce a ascuns Dumnezeu pentru noi? Nu vom sta pasivi: trebuie să construim viitorul. În care mod? Sfânta Fecioară Maria, pe care Biserica ne invită să o celebrăm în maternitatea ei, va fi exemplul nostru. Evanghelia ne spune că ea era atentă la minunățiile lui Dumnezeu: „Maria păstra toate aceste cuvinte şi se gândea la ele în inima ei”. Să știm și noi să descoperim în mijlocul lumii semnele iubirii lui Dumnezeu și să-i mulțumim. Acest program este minunat, demn de un creștin – adevărat discipol al Domnului.  

În anul 1969, odată cu reforma liturgică a Conciliului Vatican al II-lea și după publicarea Misalului Roman, împotriva părerii multor părinți conciliari, care au văzut în această alegere un impediment în calea ecumenică, papa Paul al VI-lea îi dedică la întâi ianuarie ziua „Sfintei Maria, Mama lui Dumnezeu”, Theotokos în greacă, Născătoare de Dumnezeu. Conciliul al II-lea din Vatican realizează noi dimensiuni pentru figura Mariei în evidența sa reală ca  o „făptură”, supusă „domniei” Fiului Isus: „Fecioara Mama, fiica Fiului tău” [Vergine Madre, figlia del tuo Figlio…] (Dante A., Divina Commedia, Paradiso, XXX, 1).

Sfântul Ioan, apostol și evanghelist: El a crezut Cuvântului [27 decembrie 2021]

 

Sfântul Ioan, apostol și evanghelist.

El a crezut Cuvântului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (27 decembrie 2021) 

Lecturi biblice: 1Ioan 1,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-8; lecturi biblice

Omilie

Celebrăm sărbătoarea sfântului Ioan, apostol și evanghelist. În primele secole în Orient se sărbătoreau cei doi frați, fii lui Zebedeu: sfântul Ioan și sfântul Iacob pe 27 decembrie. Ioan este numit „teologul”, adică cel care îl cunoaște pe Dumnezeu. În calendarele occidentale e amintită în secolele al VI-lea. Martirologiu Hiéronymian indică pe data de 27 decembrie: Adormirea sfântului Ioan evanghelist la Efes. La Roma, încă din secolul al VI-lea, 27 decembrie era sărbătorită ca ziua de naștere pentru cer a sfântului Ioan evanghelist. Cultul sfântului Ioan a fost introdus la Roma de către papa Hilaire (461-468) care se refugiase lângă mormântul său în timpul înarmării de la Efes din anul 449. El a făcut să se construiască un oratoriu în Lateran sub protecția sfântului Ioan.

Notele biblice îl prezintă ca ucenic al lui Ioan Botezătorul; l-a urmat apoi pe Isus, împreună cu Andrei, devenind apostolul preferat. A participat la Conciliul din Ierusalim. Împreună cu Petru s-a dedicat evanghelizării Samariei; Paul îl numeşte ca o coloană a Bisericii. După unele izvoare ale tradiţiei a trăit mai întâi la Antiohia şi apoi la Efes, unde i se venerează mormântul. După aceea ar fi venit la Roma, apoi a fost deportat în insula Patomos; aici a avut renumitele viziuni, pe care le descrie în Apocalips, şi tot aici ar fi murit la sfârşitul primului secol (prin anul 100 sau 104), sub împăratul Domiţian. În afară de evanghelie care îi poartă numele, îi mai sunt atribuite trei scrisori şi Apocalipsul.