Sfântul Ioan, apostol și evanghelist.
El a crezut Cuvântului
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (27 decembrie 2021)
Lecturi biblice: 1Ioan 1,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-8; lecturi biblice
Omilie
Celebrăm sărbătoarea sfântului Ioan, apostol și evanghelist. În primele secole în Orient se sărbătoreau cei doi frați, fii lui Zebedeu: sfântul Ioan și sfântul Iacob pe 27 decembrie. Ioan este numit „teologul”, adică cel care îl cunoaște pe Dumnezeu. În calendarele occidentale e amintită în secolele al VI-lea. Martirologiu Hiéronymian indică pe data de 27 decembrie: Adormirea sfântului Ioan evanghelist la Efes. La Roma, încă din secolul al VI-lea, 27 decembrie era sărbătorită ca ziua de naștere pentru cer a sfântului Ioan evanghelist. Cultul sfântului Ioan a fost introdus la Roma de către papa Hilaire (461-468) care se refugiase lângă mormântul său în timpul înarmării de la Efes din anul 449. El a făcut să se construiască un oratoriu în Lateran sub protecția sfântului Ioan.
Notele biblice îl prezintă ca ucenic
al lui Ioan Botezătorul; l-a urmat apoi pe Isus, împreună cu Andrei, devenind
apostolul preferat. A participat la Conciliul din Ierusalim. Împreună cu Petru
s-a dedicat evanghelizării Samariei; Paul îl numeşte ca o coloană a Bisericii.
După unele izvoare ale tradiţiei a trăit mai întâi
Prima lectură luată din Scrisoarea întâia a sfântului Ioan (1Ioan 1,1-4): apostolul comunică cu bucurie experiența sa de credință trăită împreună cu Isus. Ioan scrie o scrisoare prin anii 90 în ambientul cultural în care se naște evanghelia, într-o situație de criză în comunitatea creștină atât din punct de vedere al adevărului credinței, cât și în comportamentul moral. Sunt oameni care nu cred în întrupare, adică nu acceptă faptul că Dumnezeu s-a făcut trup, că Isus din Nazaret este Dumnezeu făcut om, că este Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeul creator veșnic este de neînțeles să devină carne! Ioan scrie să ne dea siguranță, să ne dea bucurie, mângâiere, în călătoria pe care o facem în credința noastră, să avem viață veșnică: o avem deja dacă acum rămânem în comuniune cu Biserica, dacă acceptăm credința în Fiul lui Dumnezeu și trăim în iubire frățească. Începutul scrisorii merge pe urmele evangheliei: „Cuvântul s-a făcut trup”, adică carne. A devenit muritor… Cuvântul (Logos, în greacă) care dă Viață există de la început. Este descrisă viața divină manifestată prin Logos-ul întrupat – este Isus Cristos – și „dat” credincioșilor care îi introduce în comuniunea cu Dumnezeu. Apostolul spune: l-am auzit, l-am văzut cu ochii noștri, l-am contemplat, l-am atins cu mâinile noastre. Viața s-a arătat, s-a manifestat și noi am văzut-o. Suntem martorii și de aceea vorbim. Vă vestim viața veșnică: „vă vestim viaţa cea veşnică ce era la Tatăl” (v. 2); Tatăl ne-a făcut-o cunoscută. De aceea vorbim: am văzut și am auzit. Astfel suntem uniți în comuniunea pe care o avem cu Tatăl și cu Isus, Fiul său. Sfântul Ioan scrie pentru ca bucuria noastră să fie deplină. Este Cuvântul – Logos-ul – ce dă viață și mântuiește omul: este Isus Cristos.
Evanghelia după Ioan (In 20,1-8) pe care noi am ascultat-o dă un răspuns credinței noastre: „a văzut şi a crezut”, spune despre el, apostolul Ioan. Despre ce este vorba? Petru și Ioan „în prima zi a săptămânii” află de la Maria Magdalena că Isus nu mai este în mormânt: „l-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus” (v. 2). Alergă din toate puterile, împins tocmai de această iubire – căci acesta e „celălalt discipol, pe care îl iubea Isus” (v. 2). „Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt” (v. 3). Este locul în care Domnul s-a odihnit după ce a luptat cu moartea. „Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt” (v. 4). Era mai tânăr? Nu știu, dar știu că Petru era abătut deoarece îl trădase pe Isus… „Dacă a alergat în grabă, dacă a ajuns primul, aceasta vine de la faptul că este «ucenicul pe care-l iubea Isus»; de aceasta a depins unele fapte şi că el a fost alături de Isus la ultima cină şi a fost aproape de mama lui Isus pe Calvar şi că la pescuirea minunată l-a recunoscut cel dintâi pe Domnul. Şi tot pe el trebuie să-l recunoaştem în ucenicul care, primul împreună cu Andrei a mers să-l urmeze pe Mielul lui Dumnezeu” (Mollat).
„Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat” (v. 5). Ce a văzut Ioan în mormânt? Nimic și nimeni, în afară de țesăturile care îi învelise trupul lui Isus. A văzut giulgiurile – semnul morţii – lăsate acolo de Domnul vieţii. Puterile întunericului au fost înfrânte în mormântul gol, şi inima lui Ioan, recunoştea semnul învierii. Este triumful iubirii. Păşea în zorile credinţei în înviere. În cine credea atunci, dacă nu era nimeni acolo? Întrând în mormânt, Petru a observat o ordine perfectă: „Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc” (v. 6-7). Petru se află în faţa semnelor Celui Înviat. Nu a fost furat trupul său… Nu se dumirea… „Atunci a intrat şi celălalt discipol, care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut” (v. 8). „Celălalt discipol” – Ioan – „a văzut şi a crezut”. Isus s-a dezlegat singur, spre deosebire de Lazăr care a fost dezlegat de alţii. Învierea lui Lazăr era o vestire figurativă a învierii trupului, aceea a lui Cristos este împlinirea. Lazăr s-a întors la viaţa pământească, Cristos la o viață la un nivel mai înalt: este viața Celui Înviat de Tatăl, viața veșnică. Discipolul a crezut în Isus înviat pentru că nu mai este acolo, pentru că a înviat. Pentru Ioan, absența lui este dovada că a înviat din morți. Așa crede. Dar ceilalți apostoli încă nu cred. După cum ne spune cuvântul lui Dumnezeu, apostolii nu credeau cu adevărat că Isus a înviat: „pentru că încă nu ştiau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi” (In 20,9), după cum scrie în versetul următor, pe care nu l-am auzit.
Prezenţa în mormântul gol a doi martori oculari răspunde normelor dreptului iudaic (cf. In 8,17; Dt 19). După ce au văzut „au început să creadă” în semnele giulgiului şi în marama înfăşurată. Este semnul învierii Domnului Isus, Kyrios, în greacă. Astfel evanghelistul descrie zorile primei zile care vesteşte lumină deplină. Ne aflăm la începutul drumului credinţei pascale pentru comunitatea discipolilor.
A vedea şi a crede... Este necesară credinţa. Prin credinţă omul contemplă un prunc şi îl vede pe Dumnezeu într-un om atins pe Cuvântul Vieţii. „Vă vestim ceea ce am auzit şi am văzut” – spune Ioan în prima lectură. Creştinismul se identifică cu misterul prezenţei lui Dumnezeu într-un omul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aceasta este cale lui Isus. Aceasta este calea apostolului și evanghelistului Ioan: el vede și crede!
Bibliografia [anul C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu