„Amoris laetitia” – exortaţia apostolică (în italiană):
„Amoris laetitia” – Struttura e significato dell’Esortazione
apostolica post-sinodale di Papa Francesco – di Antonio Spadaro S.I.
Amoris laetitia („Bucuria iubirii”)
Exortaţia apostolică post-sinodală a papei Francisc
(sinteză)
Exhortația apostolică post-sinodală a papei Francisc „Amoris
laetitia”, despre iubirea în familie, a fost prezentată vineri, 8 aprilie 2016,
la Sala de Presă a Sfântului Scaun. La conferința de presă, care a început de
câteva minute, au intervenit secretarul general al Sinodului Episcopilor,
cardinalul Lorenzo Baldisseri, arhiepiscopul de Viena, cardinalul Christoph
Schönborn, O.P., și soții Francesco și Giuseppina Miano, profesor de filozofie
morală, respectiv, profesor de filosofie. Textul exhortației apostolice ”Amoris
laetitia” este disponibil în traducere oficială în italiană, franceză, engleză,
germană, spaniolă și portugheză. Conferința de presă poate fi urmărită în
transmisiune directă pe pagina noastră de Internet ro.radiovaticana.va, făcând
click pe bannerul Transmisiune video.
Vă prezentăm mai jos sinteza exortației apostolice
post-sinodale pusă la dispoziție de Sala de Presă a Sfântului Scaun, urmând
traducerea îngrijită de Secretariatul general al Conferinței Episcopilor din
România.
Sinteză
a exortației apostolice
post-sinodale „Amoris laetitia” despre iubire în familie
„Amoris laetitia” (AL – „Bucuria
iubirii”), exortaţia apostolică post-sinodală „despre iubirea în familie”,
datată nu întâmplător la 19 martie, solemnitatea sfântului Iosif, adună
rezultatele a două Sinoade despre familie convocate de papa Francisc în 2014 şi
în 2015, ale căror Rapoarte conclusive sunt citate pe larg, împreună cu
documente şi învăţături ale Predecesorilor săi şi cu numeroasele cateheze
despre familie ale aceluiaşi papă Francisc. Totuşi, aşa cum s-a întâmplat deja
pentru alte documente magisteriale, papa se foloseşte şi de contribuţiile diferitelor
Conferinţe episcopale din lume (Kenya, Australia, Argentina…) şi de citate din
personalităţi semnificative ca Martin Luther King sau Erich Fromm. Deosebit un
citat din filmul „Prânzul lui Babette”, pe care papa îl aminteşte pentru a
explica termenul de gratuitate.
Premisă
Exortaţia apostolică uimeşte prin
mărime şi articulare. Ea este subîmpărţită în nouă capitole şi peste 300 de
paragrafe. Dar se deschide cu şapte paragrafe introductive care scot în
evidenţă deplină conştiinţa complexităţii temei şi aprofundarea pe care o cere.
Se afirmă că intervenţiile Părinţilor la Sinod au compus un „poliedru preţios”
(AL 4) care trebuie apărat. În acest sens papa scrie că „nu toate
discuţiile doctrinale, morale sau pastorale trebuie să fie rezolvate cu intervenţii
ale magisteriului”. Aşadar pentru unele chestiuni „în fiecare ţară sau regiune
se pot căuta soluţii mai înculturate, atente la tradiţiile şi la provocările
locale. De fapt, «culturile sunt foarte diferite între ele şi fiecare principiu
general […] are nevoie să fie înculturat, dacă vrea să fie respectat şi
aplicat»” (AL 3). Aceste principiu de înculturare este într-adevăr
important chiar şi în modul de a pune şi de a înţelege problemele care, dincolo
de chestiunile dogmatice bine definite de Magisteriul Bisericii, nu poate să
fie „globalizat”.
Dar mai ales papa afirmă imediat
şi cu claritate că trebuie ieşit din opoziţia sterilă dintre neliniştea de
schimbare şi aplicarea pură şi simplă a normelor abstracte. Scrie el:
„Dezbaterile care se află în mijloacele de comunicare sau în publicaţii şi
chiar între slujitorii Bisericii merg de la o dorinţă neînfrânată de a schimba
totul fără suficientă reflecţie sau fundament, la atitudinea care pretinde să
rezolve totul aplicând normative generale sau trăgând concluzii excesive din
unele reflecţii teologice” (AL 2).
