† Marți din Octava Paştelui: Încredințarea în cuvintele Domnului [7 aprilie 2026]

Maria Magdalena și Isus la mormânt de Walter Rane.

Încrederea în cuvintele Domnului

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,36-41; Evanghelia Ioan 20,11-18; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi, așa cum o va face și în zilele următoare, ne prezintă Biserica ca prelungirea a lucrării lui Cristos în lume. Cu învierea sa, Domnul își încheie slujirea pământească și intră în „sanctuarul” ceresc ca mijlocitor pentru omenire (cf. Evr 9,11-14): „Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru!” (In 20,18). Pe pământ, lucrarea sa nu este încheiată; dimpotrivă, ea continuă și va continua până la sfârșitul lumii, prin „Trupul” său, care este Biserica. Este încredințarea în cuvintele Domnului!

† Luni din Octava Paştelui: Vestea este bucuroasă și credibilă [6 aprilie 2026]

 

Isus vine în întâmpinarea femeilor credincioase.

Vestea este bucuroasă și credibilă

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,14.22-33; Evanghelia Matei 28,8-15; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului ce deschid Octava Paștelui se caracterizează într-o schimbare de accent la slujirea lui Isus și la slujirea Bisericii, de la învierea Domnului la adunare și la renaşterea comunităţii lui Isus până în acest moment rămăsese ascunsă şi temătoare de ameninţările persecuţiei. Faptele Apostolilor (Fap 2,14.22-33), însoțindu-ne de-a lungul perioadei pascale, ne permite să reluăm cele mai importante etape din istoriea bisericii primare. În ziua de Rusalii, Petru, care se afla cu ceilalți apostoli și cu Maria în Cenacol, a fost umplut de Duhul Sfânt. Închiși în temerile lor și așteptând darul „promis” de Isus cel înviat, iese să proclame evanghelia. Nu o istorie, ci faptul unui eveniment extraordinar care i-a șocat, dar i-a și implicat. Este Paștele lui Isus, cu moartea și învierea sa: „Pe Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni şi semne […] pe care voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege, pe acesta, Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii” (v. 22.23-24). În anunțul lui Petru, Dumnezeu Tatăl este subiectul care acționează prin Fiul său, Isus din Nazaret. Omul venit din Galileea, din periferia Israelului, cu miracole, semne și minuni, demonstra cât de aproape era Dumnezeu de fiecare om, de cel bolnav ca să-l vindece și să-l poarte în „împărăției cerurilor”. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi suntem martori ai acestuia fapt. „Înălţat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, aşa cum vedeţi şi auziţi voi” (v. 33). Este Duhului Sfânt ce renaște la o viață nouă. Isus devine Cristos – Unsul sau Mesia. El s-a „dăruit” pentru a ne ruga împreună cu el. Să ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne fie „dăruit” și nouă, pentru ca el să ne elibereze de povara durerii și să fim „dătători” de viață.

În relatarea Evangheliei după Matei (Mt 28,8-15) este întâlnirea cu „Cel înviat”: „În acel timp, femeile, plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să dea de ştire discipolilor lui. Şi, iată, Isus le-a venit în întâmpinare şi le-a zis: «Bucuraţi-vă!» Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi l-au adorat” (v. 8-9). Shalom, în ebraică [„bucuraţi-vă!”]. Aceeași expresie pe care îngerul Gabriel o vestise Mariei: bucură-te! Acum bucuria lor este deplină: ele pot să-i fie aproape, să-i cuprindă din nou picioarele, să-l adore: este Domnul care a înviat care schimbă tristeţea în bucurie, teama în curaj, resemnarea în speranţă.

† Învierea Domnului [Paștele]: Ziua învierii [5 aprilie 2026]

Învierea Domnului.

Ziua învierii

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9; lecturi biblice

Omilie

Este Duminica Învierii, e Paștele Domnului! Această zi, a treia dintre cele trei zile sfinte ale Triduumului Pascal – al patimilor, morții și învierii lui Isus – constituie centrul vieții creștine, celebrându-se într-un evenimentul unic și exclusiv al biruinței lui Cristos asupra morții și păcatului este încoronată de înălțarea sa la dreapta Tatălui și constituie punctul final al Paștelui Domnului împlinit tocmai în Triduumului Pascal ce poartă la realizarea semnificației Paștelui ebraic. Liturgia Cuvântului e caracterizată de relatarea evanghelică a mormântului gol, după sfântul Ioan (cf. In 20,1-9), care este însoțită de fragmentul din Faptele Apostolilor în care Petru mărturisește solemn, în casa lui Corneliu, că Domnul a înviat din morți și că oricine crede în el primește iertarea păcatelor (cf. Fap 10,34.37-43). În a doua lectură, apostolul Paul îi îndeamnă pe creștini să-și îndrepte inimile spre „lucrurile de sus” (cf. Col 3,1-4), fiind înviați cu Cristos și, prin urmare, suntem cetățeni ai cerului. Victoria lui Cristos asupra morții ne vine dăruită prin botez într-o viața nouă pe care ne-o dă Duhul său și ne permite să fim oameni noi, înviați împreună cu Domnul și să umblăm într-o viață nouă.

† Vinerea Sfântă: Crucea Domnului ce dă „viață” lumii [3 aprilie 2026]

 Isus își duce crucea până la Golgota.

Crucea Domnului ce dă „viață” lumii

Lecturi biblice: Isaia 52,13-53,12; Evrei 4,14-16; 5,7-9; Pătimirea după sfântul Ioan 18,1-19,42; lecturi biblice

Omilie

Încă din cele mai vechi timpuri, Biserica nu celebrează Sfânta Litughie astăzi şi mâine. Stă în contemplaţie. În Triduumului pascal creştinii contemplă glorioasa pătimire a Domnului. Trădarea lui Isus, prinderea, condamnarea, execuţia lui pe Golgota ne introduc în centrul misterului suferinţei şi morţii răscumpărătoare a Domnului. Azi Biserica celebrează moartea victorioasă a lui Cristos care comunică oamenilor mântuirea. Viaţa noastră îl costă pe Isus viaţa sa: ne-o oferă pe altarul crucii. Astfel putem face trecerea de la această lume a păcatului şi a morţii la viaţa lui Dumnezeu în Domnul prin Duhul Sfânt.

† Joia Sfântă [„in Coena Domini”]: „Slujirea” celorlalți [2 aprilie 2026]

Spălarea picioarelor. Mozaic – Mânăstirea „Regina Carmelului” (Snagov).

 „Slujirea” celorlalți

Lecturi biblice: Exod 12,1-8.11-14; 1Corinteni 11,23-26; Evanghelia Ioan 13,1-15; lecturi biblice

Omilie

Textele biblice pe care Biserica le oferă spre meditație în această Liturghie de seară, cunoscută sub numele de „Cina Domnului”, amintește de evenimentul Ultimei Cinei, de cuvintele și gesturile săvârșite de Cristos în acea ultimă seară a vieții sale pământești, compusă, prin referință, la cei doi Paști, cel evreiesc și cel creștin. Cartea Exodului care poruncește celebrarea ritului Paștelui, din generație în generație, ca memorial al eliberării din sclavie: „această zi să vă fie memorial şi să o celebraţi ca o sărbătoare a Domnului din generaţie în generaţiile voastre: ca hotărâre veşnică să o celebraţi!” (Ex 12,14). Prima Scrisoare către Corinteni unde apostolului Paul primește de la Domnul o poruncă pentru a perpetua în timp ritul Alianței celei noi. Moise spune poporului să celebreze acest „memorial” al eliberării din robia Egiptului. Cristos însuși spune: „Faceţi aceasta în amintirea mea!” (1Cor 11,24), în memoria mea. Evanghelia după Ioan relatează spălarea picioarelor: „s-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a încins; apoi a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins” (In 13,4-5). E o imagine vie a dăruirii proprii vieți ca culme a iubirii față de Dumnezeu și față de om. Evanghelistul Ioan nu relatează instituirea Euharistiei, ci exprimă același adevăr descriindu-l pe Isus în actul provocator, tulburător și șocant din punct de vedere psihic și afectiv de a deveni „slujitor” al tuturor.

Triduumul Pascal [2026]

 Triduumul Pascal 

Triduumul Pascal începe în după-amiaza Joii Sfinte, cu „Cina Domnului”, Vinerea Sfântă, cu citirea Patimii după Ioan și adorarea crucii, Sâmbăta Sfântă [e ziua a-liturgică – nu se face Liturghie] și Vigilia cu Duminica Învierii ce este suficientă pentru a ne da o idee de unde să începem și spre ce destinație ne îndreptăm în istoria mântuirii – spre Ziua Învierii.

a) La Liturghia de după-amiază, numită in Coena Domini, Biserica comemorează instituirea Euharistiei, Preoţia ministerială şi Porunca nouă a iubirii, lăsată de Isus discipolilor săi. Joia Sfântă este timpul „spălării picioarelor”: este un gest servil din partea lui Isus. Paștele Domnului începe cu „alții”, în fața cărora se „îngenunchează”, nu ca semn de umilință, ci în semn de slujire a vieții. Trăim pentru a fi „diaconi” [provenit din grecescul diakonos, care înseamnă „slujitor”] în istoria umanității: căci nu am trăit în zadar!

b) Vinerea Sfântă este ziua pătimirii şi răstignirii Domnului pe cruce. În fiecare an, stăm în tăcere în faţa lui Isus pironit pe lemnul. Misterul devine de nepătruns pentru raţiune! „Suntem puşi în faţa a ceva ce omeneşte ar putea să apară absurd: un Dumnezeu care nu numai că se face om […], dar moare pentru om” (Benedict al XVI-lea, Meditație, 8 aprilie 2009). „Atunci catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos” (Mc 15,38) și declară că s-a încheiat timpul „Legii Vechi” cu jertfele de animale, căci Isus a adus o jertfa desăvârșită prin trupul său înălțat pe cruce. Este o intervenție a lui Dumnezeu „marcând” jertfa Domnului. Liturgia Bisericii cântă din această zi: O Crux, ave, spes unica! – „Bucură-te, o, cruce, unică speranţă!”.

c) Marea tăcere din Sâmbăta Sfântă în aşteptarea învierii lui Isus! E ziua tăcerii și a morții lui Dumnezeu, ziua „odihnei Domnului”. În această zi, bisericile sunt despuiate, aproape goale. Nu sunt prevăzute rituri liturgice. Biserica veghează în rugăciune, împărtăşind aceleaşi sentimente de durere şi de încredere în Dumnezeu care îl va trimite pe Duhul Sfânt care să-l învie pe Isus. Prin înviere, este deschis mormântul morții și se anunță proiectul învierii pentru toți. E o inversare radicală: e „un cerul nou și un pământul nou” care acum ne sunt încredințate și un angajament nou, o mărturiei nouă, o dorință de a construi o lume nouă, unde relația dintre noi este acum posibilă, cu adevărat.

d) Numai așa putem celebra Paștele Domnului! Suntem împreună liberi cu ceilalți, conștienți că suntem „poporul lui Dumnezeu”: este condiția Paștelui, pentru că acesta este Pesaḥ – „Paștele” nostru care este Viață. Oriunde am fi, cu oricine suntem, chiar dacă suntem singuri – nu izolați – fiind oameni înviați și suntem „fii” ai învierii: suntem bărbați și femei ai viitorului care locuiesc prezentul, temporar, ce durează un timp limitat.

Cristos a înviat!... Și noi vom învia!

† Duminica Floriilor [A]: Pe Golgota este „pomul vieții” – Cristos [29 martie 2026]

Isus intră triumfător în Ierusalim. 

Pe Golgota este „pomul vieții” – Cristos

Lecturi biblice: Isaia 50,4-7; Filipeni 2,6-11; Patima Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei (Mt 27,11-61) [forma scurtă]; lecturi biblice

Omilie

Liturgia acestei duminici, ne face să intrăm în Săptămâna Sfântă, ce ne propune o bucurie și o durere. Suntem chemați să împărtășim bucuria lui Mesia, care intră triumfător în Ierusalim întâmpinat de poporul care agită „ramurile din copaci” (Mt 21,8) și strigau plini de bucurie: „Osana! Fiul lui David!” (Mt 21,9) [anul A]. Mulțimea îl laudă pe Isus recunoscându-l drept Mesia [Unsul sau Cristos], regele trimis de Dumnezeu. În a doua parte ni se prezintă drama zguduitoare a lui Isus care este judecat, biciuit și răstignit pe cruce să moară. Prima și a doua lectură sunt identice pentru toți cei trei ani. Este vorba despre Isaia (Is 50,4-7) unde Slujitorul lui Dumnezeu este prezentat în slujirea sa de suferință și întărit de ajutorul Domnului. A doua lectură este din Scrisoarea către Filipeni (Fil 2,6-11): e imnul cristologic al glorificării cerești a lui Isus, după umilința sa. Evanghelia după Matei este relatarea Patimilor lui Isus Cristos (Mt 27,11-61). Viața și misiunea Domnului au fost marcate de suferință. Încercările i-au arătat înclinația de a urma calea celor umili, slabi, păcătoși, ca să-i elibereze de frică, sărăcie, rău și să înceapă cu ei o existență de prieteni, egali, frați, în marea familie a fiilor lui Dumnezeu în care nu exista loc pentru puternici și stăpâni ai semenilor lor. Duminica Floriilor ne invită să ne reînnoim credința și să participăm la pătimirile și moartea Domnului, căci pe Golgota este „pomul vieții” – Cristos!