![]() |
| Giudizio Universale de Michelangelo [Capela Sixtina]. |
Dumnezeu este acolo, dar tu nu îl cauți
Lecturi biblice: Ezechiel 34,11-12.15-17; 1Corinteni 15,20-26.28; Evanghelia Matei 25,31-46; lecturi biblice
Omilie
La încheierea anului liturgic, ultima duminică, este dedicată celebrării puterii Celui Înviat – Cristos, Regele Universului. Liturgia Cuvântului indică același scop al întregii istorii a Bisericii și a lumii: este Isus, regele noii creații. În anul A, imaginea de referință pentru înțelegerea sensului regalității este aceea a păstorului care iese în evidență în liturgia de astăzi. Regalitatea, în credința biblică, nu a fost concepută cu cea a altor popoare: Dumnezeu este rege nu pentru că domină subjugând, ci pentru că ajută și sprijină, înfăptuiește dreptatea și eliberează. Prima lectură îl prezintă pe Dumnezeu în actul de adunare a omenirii, așa cum face păstorul cu turma sa: „Iată, eu, eu însumi voi căuta turma mea […]; mă voi îngriji eu de turma mea” (Ez 34,11.12). Evanghelia după Matei înfățișează figura Celui Înviat în fața umanității, adunată pentru judecata finală, care se remarcă prin însușirile sale: „Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale. Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre: va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga” (Mt 25,31-33). A doua lectură, sfântul Paul abandonează limbajul metaforic pentru a se exprima direct – este manifestarea puterii Celui Înviat asupra vieții și a morții: „Cristos a înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi; […] apoi va fi sfârşitul, când el va încredinţa împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi putere” (1Cor 15,20.24), după ce a nimicit moartea. În Noul Testament, „împărăția lui Dumnezeu”, anunțată de Isus, aparține celor umili, săraci, blânzi, persecutați... Dumnezeu este acolo, dar tu nu îl cauți!...





.jpg)
_-_James_Tissot.jpg)