† Duminica a 4-a a Paştelui [A]: Domnul este „păstorul cel bun” [26 aprilie 2026]

Poarta staulului.  

Domnul este „păstorul cel bun”

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,14a.36-41; Faptele Apostolilor 2,14a.36-41; Evanghelia Ioan 10,1-10; lecturi biblice

Omilie

Această a patra duminică a Paștelui devine ziua de rugăciune pentru vocații la preoție și chemări la viața consacrată. Vocația nu este doar o „afacere” a câtorva aleși. Chemarea Domnului este pentru toți, pentru a fi martori și mesageri ai iubirii în lumea. Să înțelegem bine: nu ne trimite singuri, ci împreună și cu el. Vocația este să devenim ucenici ai lui Isus, să participăm la misiunea sa de a vesti evanghelia la oamenii de astăzi. Liturgia prezintă în fiecare an tema păstorului. În timpul exodului din Egipt și al călătoriei prin deșert, Dumnezeu s-a arătat lui Israel ca păstor, conducându-și poporul către „țara promisă”. Cineva urmează păstorul atunci când ascultă de glasul său, i se supune și se lasă purtat pe căile sale. În acest timp pascal, cuvântului se îmbogățește cu noi simboluri simple, dar rodnice. Liturgia este dominată de imaginea păstorului. Predica pascală continuă să se concentreze asupra persoanei lui Isus, „bunul păstor”, care trăiește pentru turmă. Nu sperie pe nimeni, ci doar pe „hoți” și „tâlhari”. „Păstorul” și „poarta” stânei aparțin unei culturi arhaice; sunt purtătoare de semnificații profunde. În Evanghelia după Ioan sunt o bogăție de metafore folosite pentru a ne transmite adevărul despre Isus, păstorul oilor: „cel care intră pe poartă este păstorul oilor; acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume” (In 10,2-3). Sfântul Petru ne invită să aprofundăm mesajul pascal și să intrăm în comunitatea creștină. Evreii fac parte din ea, dar trebuie să-și schimbe comportamentul, să se convertească, primindu-l ca „Domn” [Kyrios, în greacă] pe cel pe care l-au condamnat ca fiind un nelegiuit: „să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit” (Fap 2,36). Regretul și dorința de repararea marchează orientarea vieții, iar botezul simbolizează o imagine a învierii și a vieții celei noi. În a doua lectură, Petru ne cheamă să perseverăm: „suportaţi suferinţa […] la aceasta aţi fost chemaţi, căci Cristos a suferit pentru voi lăsându-vă exemplu ca să mergeţi pe urmele lui” (1Pt 2,20.21). Este o altă chemare la convertire, la o schimbare radicală a inimii, la o întoarcere la Isus înviat. Domnul nu a ripostat când a fost calomniat. Nu a răspuns cu răzbunare. În schimb, s-a încredințat lui Dumnezeu, judecătorul final al nedreptăți. Să ne apropiem de Domnul, păstorul și păzitorul vieți!

† Duminica a 3-a a Paştelui [A]: Biserica este prima martoră a învierii Domnului [19 aprilie 2026]

Isus împreună cu cei doi ucenici din Emaus. 

Biserica este prima martoră a învierii Domnului 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,14.22-33; 1Petru 1,17-21; Evanghelia Luca 24,13-35; lecturi biblice

Omilie

Paștele este evenimentul central al evangheliei: liturgia, mai ales în această perioadă, repetă continuu acest lucru. Nu a fost ușor pentru comunitatea apostolică să formuleze un mesaj convingător pe această temă, să susțină cu dovezi potrivite, dar, în cele din urmă, a reușit, având în vedere mesajul pascal care îl ocupă în Noul Testament. Predica din Faptele Apostolilor înfruntă tema învierii căutând dovezile scripturistice: „Pe Isus Nazarineanul […] pe care voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege, pe acesta, Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii. Căci David spune cu privire la el: «Îl vedeam mereu în faţa mea pe Domnul, căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin»” (Fap 2,22-25). Pentru sfântul Petru, „învierea lui Isus Cristos din morți” este un „fapt” care nu are nevoie de validare: „prin el voi credeţi în Dumnezeu, care l-a înviat din morţi şi i-a dat gloria, aşa încât credinţa şi speranţa voastră să fie în Dumnezeu” (1Pt 1,21). În Evanghelia după Luca simțim o invitație de a depăși necredința și de a crede în învierea lui Isus: „«O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?» Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el” (Lc 24,25-27). Învierea Domnului din morți este elementul central al creștinismului: e un adevăr fundamental ce trebuie afirmat cu tărie! Biserica este prima martoră a învierii lui Isus!

† Duminica a 2-a a Paştelui [A]: Duminica milostivirii divine [12 aprilie 2026]

 Toma și Domnul.

Duminica milostivirii divine

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,42-47; 1Petru 1,3-9; Evanghelia Ioan 20,19-31 [A B C]; lecturi biblice

Omilie

Astăzi este „Duminica milostivirii divine!” Textele biblice din a doua duminică a Paștelui ne invită să ne îndreptăm privirea spre misterul „milostivirii” ce se concentrează asupra comunității pascale, născută din experiența Celui înviat. Timpul pascal ne permite să reflectăm asupra învierii. În prima lectură, viața și activitatea comunității creștine mărturisesc „împărăția lui Dumnezeu” pe care Isus a inaugurat-o pe pământ: „fraţii erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi la rugăciune” (Fap 2,42). În a doua lectură sfântul Petru vorbește explicit despre aceasta „milostivire”: „binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi!” (1Pt 1,3-4). Această milostivire divină strălucește și în Evanghelia după Ioan când Cel înviat i-a spus lui Toma: „«Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele!» […] Toma a răspuns şi i-a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!»” (In 20,27.28). Și l-a adorat. Întreaga liturgie răspândește vestea cea bună a învierii prin iubirea milostivă a lui Dumnezeu!

† Marți din Octava Paştelui: Încredințarea în cuvintele Domnului [7 aprilie 2026]

Maria Magdalena și Isus la mormânt de Walter Rane.

Încrederea în cuvintele Domnului

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,36-41; Evanghelia Ioan 20,11-18; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi, așa cum o va face și în zilele următoare, ne prezintă Biserica ca prelungirea a lucrării lui Cristos în lume. Cu învierea sa, Domnul își încheie slujirea pământească și intră în „sanctuarul” ceresc ca mijlocitor pentru omenire (cf. Evr 9,11-14): „Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru!” (In 20,18). Pe pământ, lucrarea sa nu este încheiată; dimpotrivă, ea continuă și va continua până la sfârșitul lumii, prin „Trupul” său, care este Biserica. Este încredințarea în cuvintele Domnului!

† Luni din Octava Paştelui: Vestea este bucuroasă și credibilă [6 aprilie 2026]

 

Isus vine în întâmpinarea femeilor credincioase.

Vestea este bucuroasă și credibilă

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,14.22-33; Evanghelia Matei 28,8-15; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului ce deschid Octava Paștelui se caracterizează într-o schimbare de accent la slujirea lui Isus și la slujirea Bisericii, de la învierea Domnului la adunare și la renaşterea comunităţii lui Isus până în acest moment rămăsese ascunsă şi temătoare de ameninţările persecuţiei. Faptele Apostolilor (Fap 2,14.22-33), însoțindu-ne de-a lungul perioadei pascale, ne permite să reluăm cele mai importante etape din istoriea bisericii primare. În ziua de Rusalii, Petru, care se afla cu ceilalți apostoli și cu Maria în Cenacol, a fost umplut de Duhul Sfânt. Închiși în temerile lor și așteptând darul „promis” de Isus cel înviat, iese să proclame evanghelia. Nu o istorie, ci faptul unui eveniment extraordinar care i-a șocat, dar i-a și implicat. Este Paștele lui Isus, cu moartea și învierea sa: „Pe Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni şi semne […] pe care voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege, pe acesta, Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii” (v. 22.23-24). În anunțul lui Petru, Dumnezeu Tatăl este subiectul care acționează prin Fiul său, Isus din Nazaret. Omul venit din Galileea, din periferia Israelului, cu miracole, semne și minuni, demonstra cât de aproape era Dumnezeu de fiecare om, de cel bolnav ca să-l vindece și să-l poarte în „împărăției cerurilor”. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi suntem martori ai acestuia fapt. „Înălţat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, aşa cum vedeţi şi auziţi voi” (v. 33). Este Duhului Sfânt ce renaște la o viață nouă. Isus devine Cristos – Unsul sau Mesia. El s-a „dăruit” pentru a ne ruga împreună cu el. Să ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne fie „dăruit” și nouă, pentru ca el să ne elibereze de povara durerii și să fim „dătători” de viață.

În relatarea Evangheliei după Matei (Mt 28,8-15) este întâlnirea cu „Cel înviat”: „În acel timp, femeile, plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să dea de ştire discipolilor lui. Şi, iată, Isus le-a venit în întâmpinare şi le-a zis: «Bucuraţi-vă!» Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi l-au adorat” (v. 8-9). Shalom, în ebraică [„bucuraţi-vă!”]. Aceeași expresie pe care îngerul Gabriel o vestise Mariei: bucură-te! Acum bucuria lor este deplină: ele pot să-i fie aproape, să-i cuprindă din nou picioarele, să-l adore: este Domnul care a înviat care schimbă tristeţea în bucurie, teama în curaj, resemnarea în speranţă.

† Învierea Domnului [Paștele]: Ziua învierii [5 aprilie 2026]

Învierea Domnului.

Ziua învierii

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9; lecturi biblice

Omilie

Este Duminica Învierii, e Paștele Domnului! Această zi, a treia dintre cele trei zile sfinte ale Triduumului Pascal – al patimilor, morții și învierii lui Isus – constituie centrul vieții creștine, celebrându-se într-un evenimentul unic și exclusiv al biruinței lui Cristos asupra morții și păcatului este încoronată de înălțarea sa la dreapta Tatălui și constituie punctul final al Paștelui Domnului împlinit tocmai în Triduumului Pascal ce poartă la realizarea semnificației Paștelui ebraic. Liturgia Cuvântului e caracterizată de relatarea evanghelică a mormântului gol, după sfântul Ioan (cf. In 20,1-9), care este însoțită de fragmentul din Faptele Apostolilor în care Petru mărturisește solemn, în casa lui Corneliu, că Domnul a înviat din morți și că oricine crede în el primește iertarea păcatelor (cf. Fap 10,34.37-43). În a doua lectură, apostolul Paul îi îndeamnă pe creștini să-și îndrepte inimile spre „lucrurile de sus” (cf. Col 3,1-4), fiind înviați cu Cristos și, prin urmare, suntem cetățeni ai cerului. Victoria lui Cristos asupra morții ne vine dăruită prin botez într-o viața nouă pe care ne-o dă Duhul său și ne permite să fim oameni noi, înviați împreună cu Domnul și să umblăm într-o viață nouă.

† Vinerea Sfântă: Crucea Domnului ce dă „viață” lumii [3 aprilie 2026]

 Isus își duce crucea până la Golgota.

Crucea Domnului ce dă „viață” lumii

Lecturi biblice: Isaia 52,13-53,12; Evrei 4,14-16; 5,7-9; Pătimirea după sfântul Ioan 18,1-19,42; lecturi biblice

Omilie

Încă din cele mai vechi timpuri, Biserica nu celebrează Sfânta Litughie astăzi şi mâine. Stă în contemplaţie. În Triduumului pascal creştinii contemplă glorioasa pătimire a Domnului. Trădarea lui Isus, prinderea, condamnarea, execuţia lui pe Golgota ne introduc în centrul misterului suferinţei şi morţii răscumpărătoare a Domnului. Azi Biserica celebrează moartea victorioasă a lui Cristos care comunică oamenilor mântuirea. Viaţa noastră îl costă pe Isus viaţa sa: ne-o oferă pe altarul crucii. Astfel putem face trecerea de la această lume a păcatului şi a morţii la viaţa lui Dumnezeu în Domnul prin Duhul Sfânt.