† Neprihănita Zămislire [A B C]: „Înveselește-te, o plină de har!” [8 decembrie 2025]

 

„Înveselește-te, o plină de har!”

Lecturi biblice: Geneză 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice

Omilia

Lecturile de astăzi ne oferă spre meditație una dintre cele mai profunde texte din întreaga Scriptură. Prima lectură ne conduce la un eveniment care ne duce înapoi, la origine, unde o femeie este anunțată ca imagine a unei vrăjmășii înverșunate: „Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul” (Gen 3,15). Paul,  în Scrisoarea către Efeseni, prezintă planul mântuirii în care toți suntem predestinați să fim imaculați în iubire: în Cristos, suntem „sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!” (Ef 1,4). Evanghelia după Luca relatează fragmentul „Bunei-Vestiri”, unde îngerul Gabriel folosește o expresie foarte importantă care exprimă semnificația „plină de har”: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (Lc 1,28). Ne vom concentra în încercarea de a înțelege sensul „neprihănitei zămisliri” în textele biblice de azi. Sărbătoarea Neprihănitei Zămislirii a Mariei datează încă din Evul Mediu și era celebrată în toată Europa pe 8 decembrie. Definiția dogmei a avut loc pe 8 decembrie 1854, prin bula papală Ineffabilis Deus [„Dumnezeu Cel inefabil”, adică Dumnezeu care nu poate fi exprimat în cuvinte] a papei Pius al IX-lea. Maria a fost răscumpărată de la zămislirea ei, mărturisește papa: „Preafericita Fecioară Maria, încă din primul moment al zămislirii ei, printr-un har şi un privilegiu unic al lui Dumnezeu Atotputernicul, în vederea meritelor lui Isus Cristos, Mântuitorul neamului omenesc, a fost ferită de orice prihană a păcatului originar” [Denzinger H., Schönmetzer A., (=DS) 2803]. Neprihănita zămislire manifestă iubirea gratuită a lui Dumnezeu, deoarece a fost o inițiativă divină și nu un merit al Mariei, ci al lui Cristos. De fapt, „împodobită încă din prima clipă a zămislirii sale cu strălucirea unei sfințenii unice” (Lumen Gentium [=LG] 56), îi vine în întregime de la Cristos. Ea a fost „răscumpărată în mod atât de sublim în vederea meritelor Fiului ei” (LG 53) (cf. Catehismul Bisericii Catolice 491-492). Învățătura afirmă că Maria nu a fost niciodată sub stăpânirea păcatului din primul moment al existenței sale în sânul mamei. E un har derivat din aplicarea cu anticipație [înainte de termenul stabilit] de evenimentului crucii lui Isus, pentru un scop legat de planul maternității divine. Sărbătoarea de astăzi este un act de recunoștință și de mulțumire față de Dumnezeu care a făcut lucrurile mărețe în Fecioara Maria. Solemnitatea Mariei semnifică întoarcerea la creația originară, la promisiunea lui Dumnezeu și la încrederea în om.

† Buna-Vestire: Încredere deplină în iubirea lui Dumnezeu [25 martie 2025]

Buna-Vestire [The Annunciation] de Nicolas Poussin.

Încredere deplină în iubirea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (25 martie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 7,10-14; 8,10c; Evrei 10,4-10; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm sărbătoarea Bunei-Vestiri, adică evenimentul Întrupării divine a Domnului nostru Isus Cristos. În profeția lui Isaia, relatată în prima lectură, regelui Ahaz îi vine profetizat un semn de confirmare a promisiunii dinastice în acești termeni: „iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel», […] căci cu noi este Dumnezeu!” (Is 7,14; 8,10). Scrisoarea către Evrei – din lectura a doua – prezintă un text care poate fi citit în lumina misterului Întrupării, în raport cu trupul pregătit ca instrument la realizarea voinței lui Dumnezeu: „Cristos spune: «Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. Nu ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. Atunci am zis: ‚Iată, vin [...] ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!’»” (Evr 10,5-7). În sărbătoarea Bunei-Vestiri avem încredere deplină cu Maria în iubirea lui Dumnezeu pentru oameni: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (Lc 1,38).

† Neprihănita Zămislire [A B C]: Sensul imaculatei [fără pată] este bunăvoința divină [9 decembrie 2024]

Buna-Vestire de Aurelio Brun.

 

Sensul imaculatei [fără pată] este bunăvoința divină

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (9 decembrie 2024)

Lecturi biblice: Geneză 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice

Omilie

Solemnitatea de astăzi este Neprihănita Zamislire. Ce înseamnă „neprihănita zamislire”? Omul este chemat să se realizeze pe sine în dialogul de iubirie a lui  Dumnezeu. Dar istoria omenirii arată că există ceva întunecat și rebel care îl ia pe om și îl împinge să refuze conversația cu Dumnezeu, făcându-l să se iubească exclusivă pe sine. Este ceea ce Biserica numește păcatul strămoșesc sau originar [de la început, de la origine]. Acestă sărbătoare se celebra în Orient încă din secolul al VIII-lea, apoi s-a răspândit în Occident, iar în anul 1854 la 8 decembrie papa Pius al IX-lea a definit Neprihănita Zamislire a Mariei ca „dogmă” a credinței. A fost formulată cu un limbaj legat de categoriile filosofice și teologice ale timpului, un limbaj greu de înțeles pentru omul secolului al XXI-lea. De veacuri, tradiția bisericiască, trăgând consecințele din evanghelii, afirmă despre Maria că ea este „plină de har” și cinstește sfințenia ei. Astfel, încă din cele mai vechi timpuri, prinsese contur tradiția că Dumnezeu a păstrat-o fără păcat, ca un privilegiu unic. De fapt, ceea ce s-a întâmplat în ea este anticiparea victoriei lui Isus înviat asupra morții și a păcatului.

Textele pe care liturgiștii le oferă astăzi meditației noastre sunt printre cele mai dense din toată Scriptura. Prima lectură ne duce înapoi la un eveniment original: Dumnezeu anunță o femeie: „duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei” (Gen 3,15). Epistola ne prezintă planul mântuirii, în care toți suntem predestinați să fim imaculați în iubire: „ne-a ales în el [nota mea: Isus Cristos] mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!” (Ef 1,4). Evanghelia ne relatează textul bunei vestirii, unde îngerul Gabriel folosește o expresie semnificativă, care exprimă sensul teologic al neprihănitei: „Bucură-te, o, plină de har” (Lc 1,28). Figura Mariei se prezentată astăzi ca o întoarcere la speranța originară, la promisiunea lui Dumnezeu și la încredere în el. Aceasta este ceea ce lecturile de astăzi ne explică. Ne vom concentra asupra lor în încercare de a surprinde sensul imaculatei [fără pată].

† Adormirea Maicii Domnului [A B C]: : „Paştele” Mariei – biruință asupra morții [15 august 2024]

„Paştele” Mariei – biruință asupra morții

pr. Isidor Chinez (15 august 2024) 

Lecturi biblice:  Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a; Evanghelia Luca 1,39-56;  lecturi biblice

Omilie

Solemnitatea de astăzi, Adormirea Maicii Domnului, este sărbătoarea bucuriei, pentru că este „împlinirea” Mariei: e biruință asupra morții; e participarea la învierea Fiului ei, Isus Cristos şi o anticipare a învierii noastre. Este semn de speranţă şi de mângâiere pentru poporul peregrin pe pământ. Maria ridicată la cer este metafora destinului creștinului: ceea ce se întâmplă cu ea ne afectează pe toți. Rugăciunea zilei – „colecta” – este ca o introducere în Liturgia Cuvântului care sintetizează sensul sărbătorii, invitându-ne să-i cerem lui „Dumnezeu atotputernic şi veşnic să ne dea harul, ca, tinzând pururi la cele de sus, să ne învrednicim a fi părtaşi de gloria ei”. Cuvinte care recapitulează atitudinea creștină menită să nu se lase întemnițată de lucrurile acestei lumii și să nu rămână sclavul acestuia. Iubind intens pe toți, dar fără a depinde de nimeni, creștinii sunt locuitori ai cerului. Credința că trupul Mariei nu a suferit corupția mormântului și a fost ridicat la cer datează din primele secole creștine. După un apocrif iudeo-creștin din secolele al II-lea sau al III-lea, Dormitio Mariae, exprimă credința bisericii, destul de densă teologic, în Adormirea Maicii Domnului. Sfântul Ioan Damaschin citea că înălțarea Mariei „lângă tronul regesc al Fiului său” este o binecuvântare a întregului univers: „pentru este bucuria care nu poate fi exprimată în cuvinte; pentru patriarhi e o desfătare nesfârșită; pentru cei drepți, bucurie de nespus; pentru profeți, tresăltare de bucurie care durează veșnic”. Pentru noi toți e o mare sărbătoare: „Paştele” Maicii Domnului!

† Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu (Anul Nou) [A B C]: Binecuvântarea lumii cu pace, prin Maria [1 ianuarie 2024]

Binecuvântarea... 

Binecuvântarea lumii cu pace, prin Maria

pr. Isidor Chinez (1 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice: Numerii 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi biblice

Omilie

Începem un nou an pe care providența divină ni-l oferă în contextul mântuirii inaugurate de Domnul Isus. Odată cu introducerea calendarului gregorian [15 octombrie 1582], octava Nașterii Domnului coincide cu prima zi a anului calendaristic civil. Există multe teme importante în liturgia de astăzi: binecuvântarea, circumcizia în ziua a opta, maternitatea Mariei, Născătoarea lui Dumnezeu – semnul maternității prin care oferă lumii pe Fiul lui Dumnezeu al cărui nume este „principele păcii” (Is 9,5). 1 ianuarie este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace în întreaga lume. Ne limităm la a face o sinteză a acestor teme în jurul conceptului „binecuvântare”, foarte important din punct de vedere biblic. Este binecuvântarea lumii cu pace, prin Maria!

Liturgia de astăzi contemplă diferitele fapte și realități mesianice, dar atenția este concentrată asupra Mariei, Mama lui Dumnezeu și Om. La opt zile de la nașterea lui Isus, ne amintim de sfântă Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu [Theotókos, în greacă] care „l-a născut pe Regele care stăpâneşte cerul şi pământul în veac de veac” (Sedulius, antifonul de la intrare). Reflecția este la Cuvântul făcut om și născut din Maria; apoi este  „tăieria împrejur” a lui Isus, ca ritual al alipirii la comunitatera ebraică; amintește de numele dat lui Mesia și îl ascultă pronunțat cu gingășie de mama sa. Biserica invocă pacea pentru lume, pacea [shalóm, în ebraică] lui Isus  [Yoshuà], și o face prin Maria, mijlocitoarea și colaboratoarea Domnului: „Zămislindu-l pe Cristos, născându-l, hrănindu-l, înfăţișându-l Tatălui în templu, suferind împreună cu Fiul său răstignit pe cruce, ea a cooperat într-un mod cu totul deosebit la opera Mântuitorului, prin ascultare, credinţă, speranţă și iubire aprinsă, pentru a reda sufletelor viaţa supranaturală. De aceea, ea ne este Mamă în ordinea harului” (Lumen gentium, 61).

† Neprihănita Zămislire [A B C]: „Nu te teme!” – chemarea Mariei [8 decembrie 2023]

 

„Nu te teme!” – chemarea Mariei

pr. Isidor Chinez (8 decembrie 2023) 

Lecturi biblice: Geneza 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice

Omilie

În sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri se celebrează Maria care a fost concepută fără păcatul strămoșesc. Învățătura, proclamată în anul 1854 de către papa Pius al IX-lea, se bazează pe imunitatea sau inviolabilitatea Mariei, din primul moment al concepției sale, de orice umbră a păcatului originar având în vedere meritele lui Isus, unicul salvator al omenirii. Astăzi, într-un context cultural nou, este mai greu de imaginat că un copil se naște cu un păcat pe care el nu l-a comis. În realitate lecturile ne determină să reflectăm asupra neprihănitei zămisliri a Mariei și a chemării ei.

† Adormirea Maicii Domnului [A B C]: Înălțată cu trupul și sufletul la cer [15 august 2023]

Assunzione della Vergine (1620), collezione privata.

 Înălțată cu trupul și sufletul la cer

pr. Isidor Chinez (15 august 2023) 

Lecturi biblice: Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a;  Evanghelia Luca 1,39-56; lecturi biblice

Omilie

Rugăciunea zilei [adică „colecta”] pusă ca o introducere la liturgia de astăzi, sintetizează sensul acestei solemnități – Adormirea Maicii Domnului – invitându-ne să-i cerem lui „Dumnezeu atotputernic şi veşnic […] harul, ca, tinzând pururi la cele de sus, să ne învrednicim a fi părtaşi de mărirea ei”. Aceste cuvinte rezumă o atitudine creștină ce tinde să nu ne lase prizoneri ai acestor lucrurile, de aici și de acum, dar să îndrume spre cele de sus. Prima lectură se deschide cu viziunea Arcei  sau Chivotului Alianței care apare în sanctuarul ceresc, însoțit de manifestarea divinițății cu tronuri, sceptre (cf. Ap 11,19). Odată cu Adormirea Maicii Domnului, Fecioara Maria este chemată să se împărtășească de soarta Fiului ei, Isus: e pe deplin glorificată în trup și în suflet și se găsește în „lumea” lui Dumnezeu, a învierii. Este o anticiparea vizibilă a destinului gloriei rezervat tuturor credincioşilor la sfârșitul istoriei. Maica Domnului este slujitoarea credincioasă și disponibilă la planurile lui Dumnezeu pentru sine însăși și pentru lume: „sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Lc 1,46-47). Apostolul Paul evidențiază contrastul între Adam şi Cristos în două sensuri ale originii şi ale modelului: „după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă. Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, după aceea, cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui” (1Cor 15,22-23). Toți sunt chemați la plinătatea vieții în Dumnezeu dincolo de moarte. Maria este prima!

† Întâmpinarea Domnului: Lumina care luminează oamenii [2 februarie 2022]

Lumina care luminează oamenii

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (2 februarie 2022) 

Lecturi biblice: Malahia 3,1-4; Evrei 2,14-18; Evanghelia Luca 2,22-40; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Bisericii ne invită să celebrăm astăzi sărbătoarea Prezentării lui Isus în templu. E o sărbătoare străveche în Orient care poartă numele de „întâlnire” (hypapanti, în greacă). Conform mărturiei lui Egeria (Peregrinatio Aetheriae) [relatează pelerinajele în locurile sfinte ale creștinismului] este sărbătorită deja la Ierusalim la mijlocul secolului al IV-lea: întâlnirea lui Isus în templu cu Simeon și Ana. În epoca romană, era o sărbătoare în cinstea zeului Pan: toată noaptea romanii  cutreierau străzile cetății cu torțe în mână. În anul 494, papa Gelasie I (492-496) a reușit să obțină abolirea acestei sărbători [Lupercalia] și să creștineze această sărbătoare făcând-o să coincidă cu Prezentarea lui Isus la templu. De aici tradiționala binecuvântare a lumânărilor înainte de Liturghie și procesiunea care, într-un fel, anticipează noaptea Paștelui. Lumânările purtate în procesiune amintesc de cuvintele bătrânului Simeon despre Cristos ca „lumină spre luminarea neamurilor”. Până astăzi această sărbătoare este celebrată cu solemnitate nu numai în Biserica Catolică, ci și în cea Ortodoxă și Anglicană. A fost numită până la recenta reformă a calendarului „Purificarea Mariei”, în care Maria, conform legii, a mers la templul din Ierusalim la patruzeci de zile după nașterea lui Isus, pentru a oferi Domnului pe întâiul născut împlinind ritualul purificării [e relatat în Evanghelia după Luca capitolul 2). Reforma liturgică din anul 1960 a readus sărbătorii titlul de „Prezentarea Domnului” pe care a avut-o la origine. Este celebrarea misterului întrupării Fiului lui Dumnezeu; este „sărbătoarea lumânărilor” deoarece lumina din mâinile noastre ne unește nu numai cu Maria și Iosif care urcă la templu, dar și cu Simeon și Ana care îl primesc pe pruncul Isus ca Mântuitor: este „lumină spre luminarea neamurilor”. Este o sărbătoare de credința și bucuria de a-l primi pe Domnul!

Sfânta Fecioară Maria Îndurerată: Lângă crucea lui Isus stătea mama lui, Maria [15 septembrie 2021]

 Maria Addolorata - de Sassoferrato (1609-1685).

Lângă crucea lui Isus stătea mama lui, Maria

„Ți s-a spus: Femeie, iată fiul tău (In 19,26). Ce schimb! Îți este dat Ioan în locul lui Isus, slujitorul în locul Stăpânului, ucenicul în locul Învățătorului, fiul lui Zebedeu în locul Fiului lui Dumnezeu, un simplu om în locul adevăratului Dumnezeu” (Sfântul Bernard, Predici; Sermo in dom. infra oct. Assumptionis, 14-15: Opera omnia, Edit. Cisterc. 5[1968], 274).

Naşterea sfintei Fecioare Maria [8 septembrie] - Imn către sfânta Maria

Nașterea Maicii Domnului de Jusepe Leonardo.

Crăiasă a lumii plăpândă, curată,

Fecioară și mamă tu ești totodată,

Regină în ceruri cu nimb de rubine

Și stea ce-arăți calea spre țărmuri senine.

 

Arată-te lumii suavă copilă,

Comoară preascumpă de har și de milă.

Răsai minunată, regească tulpină,

Menită să poarte o floare divină.

 

De ziua frumoasă a nașterii tale,

Răsună pământul de cânt și urale;

Ferice de mama ce azi te înfașă

Cu mâinile sale, făptură gingașă.

 

Pe lume când vii tu, copilă-minune,

Pământul se schimbă, o lume apune,

Păcatul dispare cu beznele-i hâde,

Iar soarele iarăși de sus ne surâde.

 

Treimii mărire și laudă fie-i

Și recunoștință de ziua Mariei,

Pe care regină în cer o proclamă,

Iar nouă ne-o dă tuturora de mamă. Amin.

 

(sursă: http://www.ercis.ro/liturgie/breviar.asp).

 

† Adormirea Maicii Domnului: Primul rod – biruința asupra morții [15 august 2021]

 Assunzione della Vergine - de Juan Martín Cabezalero (1665-1670), Museo del Prado.

Primul rod – biruința asupra morții

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (15 august 2021) 

Lecturi:  Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a; Evanghelia Luca 1,39-56; lecturi biblice

Omilie

Astăzi Biserica celebrează victoria Mariei, umila fecioară din Nazaret, aleasă dintre toate femeile să dea lumii pe salvatorul promis de Dumnezeu. Maria este prima răscumpărată. În ea vedem realizată misterul pascal al lui Cristos, al cărei prim rod este biruința asupra morții. Situația Mariei, după moartea ei, continuă să se dezvolte de-a lungul secolelor, ducând la credința ridicării la cer, fiind proclamată la 1 noiembrie 1950 de papa Pius al XII-lea: „Neprihănita Zămislire, mama lui Dumnezeu, pururea fecioară, după ce a terminat viața pământească, a fost ridicată în gloria cerească cu sufletul și trupul”. Într-adevăr: se bazează pe convingerea că Maria, fiind locuită de Dumnezeu, nu putea cunoaște corupția cărnii, iar vestea îngerului a fost declarată: toată „plină de har”. Biserica Orientală o venerează „Adormirea Maicii Domnului” [„adormire”, kóimesis în greacă, dormítio în latină]. Nu se vorbește despre moarte, dar de somn. Existată discuții aprinse între Părinții Bisericii cu privire la faptul dacă Maria a murit și apoi a fost ridicată la cer fără să cunoască moartea. Acest schimb de păreri este un semn al cinstirii și iubirii creștinilor față de sfânta Fecioară Maria. Din acest motiv, Conciliul Vatican al II-lea a voit să o lege de viața lui Isus: „Fecioara Neprihănită […], la capătul vieţii sale pământeşti a fost ridicată cu trupul şi cu sufletul în gloria cerească şi a fost înălţată de Domnul ca regină a universului pentru a fi mai pe deplin asemenea Fiului ei, Domnul Domnilor (cf. Ap 19,16) şi învingător asupra păcatului şi a morţii” (Lumen Gentium 59).

În Noul Testament nu se vorbește despre ridicarea Mariei la cer. Această credință își face drum pentru a exprima deplină solidaritate dintre Maria și fiul său, Isus. E un reflex despre istoria omenirii după evenimentul pascal al morții și învierii lui Cristos. E o reflectare de raze asupra lui Israel, asupra Bisericii și întregii omenirii, al cărui simbol este „femeia” care naște pe Mesia. În lectura întâia, într-un limbaj apocaliptic, este lupta interminabilă dintre bine și rău, „Femeia” primește un impuls spre viață, spre plinătatea vieții cu Dumnezeu. Maria apare ca figura omenirii, reprezentată de Israel – „fiica Sionului” – și de Biserica cu credincioșii săi crezând în Domnul. În Evanghelia după Luca sunt două femei ce se întâlnesc spre a sărbători bucuria maternității lor. În lectura a doua se celebrează victoria asupra morții, a cărui ridicare la cer  a Maicii Domnului, este semn și promisiune.

† Neprihănita Zămislire: Fără pată, ca sfânta Maria [8 decembrie 2020]

The Immaculate Conception (1770) de Anton Raphael Mengs. 

Fără pată, ca sfânta Maria

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 decembrie 2020) 

Lecturi: Geneza 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi  

Omilie

Astăzi celebrăm sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri a preasfintei Fecioare Maria. Biserica o laudă pe Maria cea neprihănită, imaculată, fără pată, neatinsă, foarte curată, tota pulcra, în latinește, toată sfântă, panaghia, în greacă [înseamnă pan, tot, toată și ágios, sfânt]. Sfânta Maria nu s-a născut cu păcatul strămoșesc și cu dramaticele sale consecințe, printr-un privilegiu divin, nu prin meritele sale. Prin zămislire este indicat totalitatea existenței. Prin „neprihănita zămislire”, Biserica vrea ca acel păcate primitiv, care împiedică deplina comunicare de viaţă dintre Dumnezeu şi om, să nu apese asupra Mariei. De la prima licărire până la ultima clipă este sub har, semnul Domnului. „Preafericita Fecioară Maria, încă din primul moment al zămislirii ei, printr-un har şi un privilegiu unic al lui Dumnezeu atotputernicul, în vederea meritelor lui Isus Cristos, Mântuitorul neamului omenesc, a fost ferită de orice prihană a păcatului originar”, spunea Pius al IX-lea [la 8 decembrie 1854 prin bula Ineffabilis Deus] când proclama sărbătoarea.