† Duminica a 2-a a Paştelui (B): Duminica Milostivirii Divine [8 aprilie 2018]

Duminica Milostivirii Divine

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 aprilie 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 4,32-35; 1Ioan 5,1-6; Evanghelia Ioan 20,19-31; lecturi

Omilie

Sărbătorim victoria lui Isus asupra morții prin înviere ce durează șapte săptămâni. Este Timpul Pascal. În a doua duminica a Paștelui celebrăm „Duminica milostivirii divine”. Se cheamă așa în urma cererii făcute de Isus sfintei Faustina de a celebra în duminica succesivă celei pascale infinita milostivirii a lui Cristos care ne-a iubit și răscumpărat. Evanghelia de astăzi se armonizează foarte bine cu tema milostivirii. Ioan, în evanghelia sa, arată apariția lui Isus apostolilor și instituie sacramentul Reconcilierii sau al Spovezii.

Cât timp înțelegem că Isus este viu printre noi, totul se schimbă. Este ceea ce se întâmplă în viața primilor creștini. În prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 4,32-35) sfântul Luca descrie în ce constă viața nouă ce se instaurează în prima comunitate creștină; este o comunitate în care se trăiește învierea ca o experiență de comuniune: „mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet. Niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci pe toate le aveau în comun” (v. 32). Credincioșii învierii erau realiști și concreți. Caritatea și mărturia constituie dovada că este autentică credința în învierea lui Isus Cristos care-i face pe oameni liberi de obsesia posesivă de lucruri materiale. Astăzi sunt peste două miliard două sute de milioane de creștini: catolici, ortodocși, protestanți. Mulți creștini nu trăiesc așa cum descrie prima lectură. Și totuși sunt atâția care pun în comun, fără rezerve, ca și călugării. Sunt mulți care ajută cu bani sau altceva; alții fac orfelinate; preoți africani care animă unele parohii din Italia, Franța sau Germania… Se roagă unii pentru alții… Numai stând uniți știu să împărtășească ce au creștinii: cunoașterea și iubirea lui Isus…

Fidelitatea faţă de Biserică...

„Fidelitatea faţă de Biserică echivalează cu acceptarea ei, în toată întregimea ei carismatică şi instituţională, ca «mister» sau expresie a iubirii lui Dumnezeu, care captivează inima prietenilor lui Cristos. Biserica ascultă cuvântul în toată integritatea lui şi este fidelă în a-l dărui oamenilor în orice circumstanţă concretă. Şi preotul trebuie să ofere cu fidelitate cuvântul divin pe care, în prealabil, l-a primit şi l-a asimilat. Nu e vorba de o ideologie sau de o opinie personală, ci de cuvântul revelat de Dumnezeu, predicat de Biserică, celebrat în liturgie, asimilat în contemplaţie, trăit de sfinţi, aprofundat de învăţători. Deci, viitorul preot are nevoie de o solidă formare doctrinală în diferitele ramuri ale ştiinţei teologice şi filozofice”. (Ioan Paul al II-lea, Mesajul adresat seminariștilor din Spania [8.11.1982]).

Emausul

Nu uita, Emausul poate fi pe orice cale,
Domnul e pururi tainicul călător.
Se alătură pe drum mâhnirilor tale
Și seara, la hanul sărac, ţi-e-nsoţitor.
Cunoaşte-l pe Cel ce binecuvântează,
Pâinea Duhului cu tine frângând.
El, surâzându-ţi, te ospătează
Și până la moarte nu vei fi flămând.

Vasile Voiculescu (1884-1963).

Marți din octava Paștelui: Martori ai lui Cristos cel înviat [3 aprilie 2018]

Isus și Maria Magdalena.

Martori ai lui Cristos cel Înviat

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 18:30 (3 aprilie 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 2,36-41; Evanghelia Ioan 20,11-18 ( lecturi).

Omilie

E a treia zi din octava Paștelui. Auzim acest mesaj: Cristos a înviat! Mântuirea este oferită tuturor: veciniilor și celor de departe. Toți sunt chemați de misterul lui Cristos cel înviat care consistă în convertire și botez. Isus a devenit centrul omului, umplând goliciunea noastră de creatură cu plinătatea sa divină.

Prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,36-41) este partea finală din predica apostolului Petru adresat evreilor în ziua de Rusalii. „Să ştie […] toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit”! (v. 36). Este prin înviere că răstignitul devine Domn și Mesia [adică Cristos], Salvatorul nostru. Acesta este mesajul exploziv a lui Petru în dimineața de Rusalii. Răstignitul, refuzat de popor, este constituit ca „Domn” [Kyrios] prin înviere. Anunțul a impresionat puternic pe ascultătorii lui Petru care întreabă: ce trebuie să fac? Sunt invitați la convertire, adică la o schimbare profundă a mentalității și a acțiunii, la o părere de rău pentru faptele săvârșite, mai ales pentru responsabilitate la moartea lui Isus. Motivul acestei responsabilități se datorează faptului că viața creștină nu e constituită de observarea legii, ci de un raport personal cu Isus, care vine să dea năvală în istoria noastră, vorbindu-ne, iubindu-ne. El ne-a cerut dragostea noastră. Suntem invitați la botez prin care Isus ne dă iubirea sa. Iată, un popor nou se naște. Istoria lui Israel este împlinită în Cristos. Este evenimentul care revoluționează viața: o viață adevărată, concretă, nu abstractă, ce presupune credința ca acceptare și ascultare a kerygmei, adică reprezintă predica, atât în conţinut, cât şi în actul predicării [este răspândirea actuală a Cuvântului lui Dumnezeu în Biserică].

Luni din octava Paștelui: „Bucurați-vă” în Domnul [2 aprilie 2018]

Primele vestitoare ale învierii -

de Rose Datoc Dall.

„Bucurați-vă” în Domnul

pr. Isidor Chinez  – Izvoarele [IS] ora 10:00 (2 aprilie 2018)

Lecturi: Faptele Apostolilor 2,14.22-33; Evanghelia Matei 28,8-15 (lecturi).

 

Omilie

Este luni din Octava Paștelui. Biserica vestește și o repetă încă din prima zi: „Cristos a înviat!” Credința în învierea lui Isus sunt darurile cele mai frumoase pe care creștinul le poate oferi fraților.  „Bucurați-vă” în Domnul! 

În prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 2,14.22-33), Petru dă mărturie despre Cristos: este vestirea kerygmei, adică mesajul biblic că Domnul Isus Cristos, mort şi înviat, este mântuitorul lumii; este prima predică din ziua de Rusalii. „Pe Isus Nazarineanul […] voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege”, dar pe care „Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii” (vv. 22; 24). Dacă Cristos a fost dat în mânile răufăcătorilor care l-au ucis, acesta a fost ca un răspuns la planul lui Dumnezeu care „l-a înviat”. Acest Isus, pe care „voi l-ați cunoscut și văzut”, are parte de o  moarte înjositoare, ce nu putea fi înghițită de istorie. Petru mărturisește despre Cristos. Se convertise. În loc de îndoială, el are cuvinte de credință; în loc de teamă, el este fără frică; în loc de vorbe grăbite ca în Evanghelii, el are cuvinte tari despre Mesia: căci cum spune David: „îl vedeam mereu în faţa mea pe Domnul” (v. 25). Dar ca profet „a văzut dinainte şi a vorbit despre învierea lui Cristos” (v. 31). „Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt” (v. 32). Petru, în numele Bisericii, ce se năștea, vestește o profundă noutate: mântuirea se primește doar prin Isus Cristos. Este propunerea lui Dumnezeu făcută omului. Fără înviere apostolii ar fi fost absorbiți de necazurile vieții încheind în grabă paranteza urmării acelui rabbi lui Nazaret. Fără înviere apostolii nu ar fi avut nimic de anunțat. Dar apostolul este definit ca martor al învierii: nu trebuie să raporteze reflecțiile sale, dar ce a văzut – pe cel Înviat.