Refuzul sau credința în profet
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (4 iulie 2021)
Lecturi: Ezechiel 2,2-5; 2Corinteni 12,7-10; Evanghelia Marcu 6,1-6; lecturi biblice
Omilie
Isus a fost trimis de Tatăl că mesager al iubirii: a venit să poarte oamenilor vestea mântuirii și i-a încredințat Bisericii această veste care continuă până la sfârșitul timpurilor. Lecturile biblice înfruntă tema refuzului profetului. Respingerea trimisului lui Dumnezeu înseamnă respingerea Domnului, iar acest lucru se atinge în neînțelegerea misterului. Profetul Ezechel știe că va fi trimis la poporul evreu „cu o inima împietrită”: „sunt niște încăpăținați”. În Evanghelie, Isus cunoaște eșecul: nazarinenii îl văd ca pe fiul lemnarului. Și Paul relatează cum s-a umilit: e „un înger al Satanei care mă pălmuiește ca să nu mă umplu de îngâmfare”. Liturgia Cuvântului ne poate ajuta să acceptăm cu umilință slăbiciunile noastre, căci „atunci când sunt slab, atunci sunt puternic”.
Prima lectură (Ez 2,2-5) este chemarea lui Ezechel. Avea treizeci de ani când a fost deportat în Babilon în anul 597 î.C., împreună cu ultimul rege din dinastia lui David și cu multe alte persoane instruite: lemnari, fierari. Ezechel împărtășește aceeași soartă cu cei deportați. După cucerirea Ierusalimului, Nabucodonosor lăsase în țară numai oamenii săraci, toți ceilalți îi aduseseră cu el (2Rg 24). Acestor exilați, după patru ani, i l-a trimis pe Ezechel. În timp ce se prosternează la pământ, aude o voce care se impune: „stai în picioare, căci vreau să-ți vorbesc!” (Ez 2,1). „Un Duh a intrat în mine în timp ce vorbea cu mine; m-a făcut să stau în picioare şi l-am auzit pe cel care-mi vorbea” (v. 2). Este un mesaj dur: „Fiul omului, eu te trimit la fiii lui Israel, la neamuri răzvrătite care s-au răzvrătit împotriva mea” (v. 3). „Fiu omului” este expresia des întâlnită: de o sută de ori în Ezechiel, și subliniază distanța dintre Dumnezeu și om. Este fiul lui Adam, tras din pământ (cf. Gen 2,7), fragil, firav, slab. În ciuda faptului că starea sa de slăbiciune este extremă, profetul este făcut apt să vorbească în numele lui Dumnezeu: „Eu te trimit la ei şi tu le vei spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu»” (v. 4). Poporul tânjea după întoarcerea în țara, iar profetul este cu o misiune specială: să risipească iluziile și să-i convingă să-și organizeze viața pe pământ străin. Profetul reproșează infidelitățile sale și îndemnă să îndeplinească cu mult curaj toate încercările pe care le va întâlni. Nu trebuie să ezite, nu trebuie să se descurajeze pentru aceasta: „fie că vor asculta, fie că vor refuza – căci ei sunt o casă răzvrătită – să ştie măcar că este un profet în mijlocul lor” (v. 5). Pentru că Domnul este cu el.
În a doua lectură (2Cor 12,7-10), avem mărturia sfântului Paul de neputință, slăbiciune, care însoțește în tot ministerul său de evanghelizare, dar nu îl împiedică deloc în misiunea sa, căci este manifestă clară de origine divină. Descrie condițiile apostolatului său: sunt revelații extraordinare, dar împovărat de dificultăți, umilințe, insulte, slăbiciuni, constrângeri, situații dureroase. Se confruntă cu grave probleme de sănătate. „Ca să nu fiu umplut de îngâmfare din cauza revelaţiilor neobişnuite, mi-a fost dat un ghimpe în trup, un înger al Satanei ca să mă pălmuiască, aşa încât să nu mă umplu de îngâmfare” (v. 7). Prin „slăbiciune” nu se înțelege păcatul. Slăbiciunea este fragilitatea condiției umane, care face parte din ființa noastră supuși tentației. I-a cerut Domnului să-l elibereze. Dar Domnul răspunde: „îţi este suficient harul meu, căci puterea mea se împlineşte în slăbiciune” (v. 9). Paul cunoaște experiența slăbiciunii: e importantă pentru el; va învăța s-o accepte. Apostolul descoperă că Dumnezeu acționează prin slăbiciune. Nu este singur în misiunea sa, căci este lucrarea lui Dumnezeu. Ca și Isus, Paul este convins că Domnul își manifestă voința nu prin marile realizări umane, ci prin dăruirea de sine care se actualizează prin situațiile umile și zilnice ale vieții: „mă bucur în slăbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuţii, în strâmtorări îndurate pentru Cristos” (v. 10). Este tot ceea ce apostolul îi oferă Domnului!
Evanghelia după Marcu continuă chemarea cititorilor care se întrebau: cine este Domnul? Este relatată (Mc 6,1-6) vizita lui Isus la Nazaret și incapacitatea concetățenilor săi de a-l primi într-o nouă haină: de profet. În localitatea sa, Isus nu făcuse nimic extraordinar, încât trecea ca fiul lui Iosif, lemnarul, şi al Mariei. Dintr-o dată dispare. Pe neaşteptate, ajunge la Nazaret ecouri despre minunile pe care le făcea prin împrejurimi. În toată Galileea domnea multă nedumerire cu privire la cele săvârşite de Domnul precum învierea fiicei lui Iair, vindecarea femeii bolnave de hemoragie şi multe altele. Faima se răspândise dincolo de ţinutul său, ajunsese până la Ierusalim. Mulţi au alergat să-l asculte. Cei din Nazaret au auzit vorbindu-se despre învăţătura predicată de consăteanul lor, parabolele pe care le povestea trezind entuziasmul oamenilor de bună credinţă. În aceste împrejurări, Isus se întoarce în localitatea sa, Nazaret. Este intrarea Domnului în sinagoga din Nazaret: „fiind zi de sâmbătă, Isus a început să înveţe în sinagogă şi mulţi dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: „De unde toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste minuni care se fac prin mâinile lui? Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei” (v. 2-3). Vizitatorii erau invitați să interpreteze Scriptura (cf. Fap 13,15). O astfel de invitație a primit-o Isus. Nu predicase aici niciodată. Începe să comenteze Scripturile într-un mod nemaiauzit. Oamenii discută și vorbesc între ei: „nu este el fiul lemnarul Iosif?” Este menţionată Maria, mama lui Isus. Probabil l-au văzut crescând și devenind tâmplar… Ceea ce i se reproșează este cuvântul lui Dumnezeu! Nu a făcut studii de rabin, nici de cărturar. De unde are această putea, atâta înţelepciune, căci nu a studiat! Este un simplu laic. Dar este atât de uman!... L-au judecat după aparenţe numindu-l cu dispreţ: „fiul lemnarului”. Nimic mai mult! „Se scandalizau de el” (v. 3), adică aveau multe dificultăţi în a crede. Scandalul este refuzarea profeției lui Dumnezeu în această persoană! Sunt închiși în tradițiile lor… Se scandalizau pentru că nu-i cunoșteau misterul! Știu totul despre el; rudele pot fi menţionate rând pe rând. Pentru cei din Nazaret, Domnul este un eșec. Este realizarea „slujitorului lui Dumnezeu”, descrisă de profetul Isaia: „disprețuit și refuzat de oameni” (Is 53,3). Decepționat, „nu a putut face acolo nicio minune, decât doar şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat” (v. 5). „Se mira de necredinţa lor” (v. 6).
Refuzat de nazarineni, Domnul va realiza o nouă familie de credincioși. Numai credința poate să ne ajute să-l descoperim pe Isus. Este o problemă spirituală! Întrebarea pe care o găsim în toată Evanghelia după Marcu: cine este Cristos? Răspunsul ne este dat la picioarele crucii de către centurionul roman păgân: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39).
Fericiţi vom fi noi, dacă rupându-ne de mentalitatea celor din sinagoga din Nazaret, ne vom aşeza alături de cei bolnavi cerând ajutor de la tânărul profet care trece printre noi. Fericiți suntem noi dacă îl vom primi pe Isus ca Domnul vieții: Kyrios, în greacă!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu