† Duminica a 34-a de peste an [B]: Domnul este rege pentru a ne da viață [24 noiembrie 2024]

Domnul este rege pentru a ne da viață

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (24 noiembrie 2024)

Lecturi biblice: Daniel 7,13-14; Apocalips 1,5-8; Evanghelia Ioan 18,33b-37; lecturi biblice

Omilie

Sărbătoarea de astăzi –  „Cristos Rege” – a fost instituită de papa Pius al XI-lea în 1925 cu ocazia celebrărilor Anului Sfânt, când în lume se răspândeau noi forme de putere: sunt regimurilor totalitare. Biserica voia să contrapună „împărăția Domnului”. Isus nu este regele universului în felul regilor sau împăraților, adică după logica lumii. Cristos proclamă „stilul” regalității sale, total diferit de cel al lumii. Papa a stabilit această sărbătoare voind să afirme solemn autoritatea lui Cristos asupra întregii umanităţii şi a universului. Iniţial a fost fixată într-o duminică din luna octombrie. După ultima reformă liturgică, ea a fost reaşezată la încheierea anului bisericesc. Lecturile din această duminică au ca temă regalitatea Domnului, cerească și transcendentă [care trece dincolo de orizontul experienței și limitele ei]. Prima lectură constituie textul clasic al mesianismului apocaliptic: un „fiu al omului” care umblă pe nori și primește gloria de la Dumnezeu și autoritate veșnică asupra neamurilor: „cineva ca un fiu al omului venea pe norii cerului!” (Dan 7,13). Evanghelia relatează dialogul dintre Isus și Pilat, care se referă tocmai la natura regalității Domnului. Isus acceptă să fie numit rege în procesul dinaintea lui Pilat, numai că „împărăţia mea nu este din lumea aceasta. […] Dar acum împărăţia mea nu este de aici” (In 18,36). Regatul său nu aparține acestei lumi, chiar dacă începe în istorie devine definitiv în veșnicie. A doua lectură este un imn către Cristos care ne-a eliberat cu sângele său și se va întoarce pe norii cerului: „iată că vine cu norii şi orice ochi îl va vedea, chiar şi cei care l-au străpuns!” (Ap 1,7). Regalitatea lui Isus trece prin toate lecturile ce insistă asupra originii cerești a puterii sale. Domnul este rege pentru a ne da viață.

Maria - regina a României

Spage ziduri

Profetul Ezechiel sparge ziduri.

„Sunt unii care cu profetul Ezechiel au vocația de a spage ziduri, de a ieși de „unde toți stau”, dar o dată ieșiți, rămân nomazi [n. în căutarea unei locuințe statornice] în căutarea unei țări pe care nu o găsesc” (sursă: https://twitter.com/enzobianchi7).

Imitarea deportatului:

¹Cuvântul Domnului a fost către mine: ² „Fiul omului, tu locuiești în mijlocul unei case răzvrătite: au ochi ca să vadă, și nu văd; au urechi ca să asculte, și nu ascultă, pentru că sunt o casă răzvrătită. ³ Fiul omului, fă-ți bagajul ca de deportați și pleacă în exil ziua, în văzul lor. Pleacă în exil din locul tău către un alt loc în văzul lor! Poate vor vedea că sunt o casă răzvrătită. ⁴ Scoate-ţi bagajele ca bagajele deportaților ziua, în văzul lor, iar tu ieși seara, în văzul lor, așa cum ies deportații! ⁵ În văzul lor să sapi în zid și să ieși prin el! ⁶ În văzul lor să porți [bagajele] pe umăr; să ieși în amurg și să-ți acoperi fața ca să nu vezi pământul, pentru că eu te-am pus semn pentru casa lui Israél!”. ⁷ Am făcut așa cum mi-a fost poruncit: mi-am scos bagajele ca bagajele deportaților ziua, iar seara am săpat în zid cu mâna; le-am scos în amurg, purtându-le pe umerii mei, în văzul lor. (Ezechiel 12,1-7).

Ezechiel și-a desfăşurat misiunea profetică între anii 593-571 înainte de Cristos. Mesajul său însă a fost adresat în egală măsură evreilor deportaţi, ca şi celor rămaşi în Regatul lui Iuda. Cea mai mare parte a activităţii sale a desfăşurat-o pe timpul regelui Sedecia şi în timpul căderii definitive a Ierusalimului (587 î.C). Semnificația acțiunii simbolice a celei de a doua deportări va fi transformată în fuga regelui Sedecia: simbolul plecării deportaților prin spărtura zidului. [Fuga regelui nu avut loc prin spărtură, ci prin poartă dintre cele două ziduri, cea din fața grădinii regelui]. (cf. Biblia, notă].

Ziua Regalității [10 mai]

Regele Carol I al României

 

Astăzi, 10 mai, este Ziua Regalității.

Pe 10 mai 1866,

Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen

a fost proclamat domnitor al României.

15 ani mai târziu, în 1881,

Carol devenea rege,

iar România monarhie.

 

Data de 10 mai marchează trei momente importante din istoriografia României: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării. Din aprilie anul acesta, ziua de 10 mai este şi zi de sărbătoare naţională, printr-o decizie a Camerei Deputaţilor.

10 mai, Ziua Regalităţii, a fost ziua naţională a României din 1866 până în 1947, până la venirea comuniştilor la putere. În timpul regimului comunist, sărbătoarea de 10 mai a fost ştearsă din memoria colectivă, iar când se vorbea despre independenţă se invoca discursul lui Mihail Kogălniceanu din Parlament, rostit la 9 mai. Astăzi, 10 mai este Ziua Regelui, fiind sărbătorită în primul rând de familia regală, iar începând de anul acesta, printr-un proiect adoptat de Camera Deputaţilor, data de 10 mai este şi zi de sărbătoare naţională.

 

Regile Mihai și regina Ana
(18 septembrie 2008)

 



Ziua Regalităţii:

10 mai 1881,

încoronarea Principelul Carol.

 

De altfel, proclamarea Independenţei la 10 mai 1877 este argumentul principal pentru care unii istorici susţin că şi astăzi Ziua Naţională a României ar trebui să fie pe 10 Mai. Alţi istorici sunt mai puţin categorici, dar atrag atenţia că ziua de 10 mai trebuie marcată ca una dintre cele mai faste din istoria naţională. Şi asta pentru că, la 10 mai 1881, Parlamentul a votat transformarea ţării din principat în regat, iar Principele Carol a fost încoronat rege al României.

 

Ca zi naţională, 10 mai era sărbătorită de toţi românii, care luau parte la celebra bătaie de flori de la şosea. Celebrarea Zilei de 10 mai a fost interzisă pentru prima dată în 1917 de ocupaţia germană, iar a doua oară de regimul comunist, după abdicarea forţată a regelui Mihai din 1947.

(sursa: http://adevarul.ro/cultura/istorie/ziua-regalitatii-10-mai-ziua-tripla-semnificatie-istorica-1_554e4f3ecfbe376e3505890b/index.html).

Épiphanie (επιφάνια)

Adorarea Regilor Magi

Pe 6 ianuarie sărbătorim Épifanie, adică prezentarea lui Isus Regilor Magi.

Épifanie vine din grecescul Ἐπιφάνια; termenul a fost tradus în latină de apparitio, -onís (= apatiție, aspect).

În greacă modernă, επιφάνια înseamnă suprafaţă (pământ, de exemplu); în acest sens există în greacă veche (tot ceea ce apare la suprafata).

În Grecia, sărbătoarea poartă numele de Θεοφάνια. Théophanie, adică manifestarea lui Dumnezeu (Θέος, Théos) care a devenit omul în Isus.

Cu toate acestea, în Biserica Ortodoxă, se sărbătoreşte în această zi Botezul lui Isus în Iordan. Acest eveniment a avut loc cu treizeci de ani mai târziu. Preotul aruncă o cruce de lemn în apa foarte rece după care sar câțiva flacăi curajoși pentru a o aduce înapoi.

 

Magii din Orient

Naşterea lui Isus a fost făcută cunoscută de doua Evanghelii: sfântul Matei (Mt 1,18-2,12) şi sfântul Luca (Lc 2,1-21). După Luca păstori vin la Isus să-i deie omagiul; după Matei sunt magi care-l adoră pe copilul Isus. Ajunși în fața nou-născutului i-au oferit daruri: aur destinat unui rege, tămâie ca unui Dumnezeu şi smirnă ca unui muritor. „Căzând la pământ, l-au adorat și, deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tămâie și smirnă” (Mt 2,11).  Textul biblic foloseşte termenul de mag (în greacă μάγος). Cunoscuți deja în Vechiul Testament (Ier 39,3), magii sunt membrii unei caste preoțești din Persia și astrologi. Contextul nu ne permite să precizăm cu certitudine nici numarul, nici numele și nici rangul lor. Traditia creștină îi consideră regi, în număr de trei – dupa darurile oferite – și îi numește: Gaspar, Melchior și Baltazar.

Termenul grec a fost utilizat într-un sens peiorativ: magician, magie, magic .

 

 

În Orientul antic, steaua era semnul unui zeu sau al unui rege divinizat. Matei a păstrat tradiția referitoare la o stea pentru a scoate în evidență calitatea regală și divină a lui Mesia. Tradiția rabinică interpretează profeția lui Balaam din Num 24,10 în sens mesianic. Astfel, steaua care apare la nașterea lui Isus este un semn din partea lui Dumnezeu că s-au împlinit timpurile mesianice.

Mesajul Majestății Sale Regelui Mihai I de Crăciun 2014

Regele Mihai I