Speranța „împărăției lui Dumnezeu” pe care o așteptăm
pr. Isidor Chinez (16 iunie 2024)
Lecturi biblice: Ezechiel 17,22-24; 2Corinteni 5,6-10; Evanghelia Marcu 4,26-34; lecturi biblice
Omilie
Liturgia din duminica de astăzi se învârte în jurul speranței. O plantă este semnul adecvat pentru a exprima misterul „împărăției lui Dumnezeu”. Realitatea „împărăției” nu poate fi total descrisă cu limbajul și cuvintele umane, totuși este posibil să spui cu ce se aseamănă. Vorbind despre „împărăție”, Isus preferă limbajul aluziv [aluzia este o figură de stil – cuvânt, expresie sau frază – prin care cineva face referire la o întâmplare sau la o persoană dintr-un context extern; o aluzie este ușor de înțeles doar de cei care o cunosc deja; este un semn al instruirii culturale] decât limbajul direct. Prima lectură ne prezintă una dintre numeroasele imagini biblice ale lui Dumnezeu ca plantator de arbori. Este preferința lui Dumnezeu față de arbori cu scopul de a-i face un refugiu pentru păsări: „vor locui sub el toate păsările de tot felul, la umbra frunzişului său vor locui” (Ez 17,23). Evanghelia după Marcu prezintă două parabole despre „împărăția lui Dumnezeu” cu imagini ale naturii: „un om care aruncă sămânţa în pământ”, fie de grâu sau fie de legume; „sămânţa răsare şi creşte”. Planta face aluzie la „împărăție”, ce începe în modestie, însă este destinat să se extindă foarte mult. În a doua lectură, apostolul Paul se concentrează spre aspectul escatologic al „împărăţiei”, ce se împlineşte definitiv în ceruri. Insistă: mergem spre „împărăție” cu credință și nu în viziune. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu este cu noi în această viață. Este speranța „împărăției lui Dumnezeu” pe care o așteptăm!
