† Duminica a 25-a de peste an [A]: Îndurările Domnului [20 septembrie 2020]

 Lucrătorii de la „ultima oră”.

Îndurările Domnului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 septembrie 2020)         

Lecturi: Isaia 55,6-9; Filipeni 1,20c-24.27a; Evanghelia Matei 20,1-16a; lecturi

Omilie

Lecturile biblice de astăzi ne spun despre iubirea gratuită a lui Dumnezeu oferită tuturor oamenilor fără nici un merit din partea noastră. Este îndurarea lui Dumnezeu! Milostivirea este calitatea de a fi darnic și generos. Cine este mai îndurător ca Dumnezeu? Prima lectură este un îndemn pe care Domnul ne invită să-l auzim: este unul de har și îndurare. Evanghelia conține o parabolă în care „stăpânul”, aplicând o logică diferită de a simțului comun, îi uimește pe angajații viei sale în momentul plății. Este milostivirea Domului față de om. A doua lectură arată chiar și gândul omului mișcat de Duhul Sfânt: „pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig”. Este foarte îndepărtat de gândirea noastră comună, căci dreptatea lui Dumnezeu se bazează în iubire!

Sfânta Maria Îndurerată: Stătea Maica lângă cruce [15 septembrie 2020]

Pietà' de Michelangelo Buonarroti, 

în Basilica „Sfântul Petru”, Vatican.

Martiriul Fecioarei este celebrat atât în profeția lui Simeon, cât și în istoria pătimirii Domnului. El, spune bătrânul sfânt despre copilul Isus, este pus ca semn care va stârni împotrivire și, adresându-se apoi Mariei, o sabie îți va străpunge sufletul (cf. Lc 2,34-35).

Mama noastră sfântă, cu adevărat o sabie a trecut prin sufletul tău! De fapt, nu ar fi ajuns în trupul Fiului decât trecând prin sufletul Mamei. Desigur că, după ce Isus al tău, care era al tuturor, dar în special al tău, a murit, sulița crudă nu a putut să ajungă la sufletul său. Atunci când, nerespectând nici moartea sa, i-a deschis coasta, nu mai putea să aducă nici o daună Fiului tău. Însă ție da. Ție ți-a străpuns sufletul. Sufletul lui nu mai era acolo, dar al tău nu putea nicidecum să se dezlipească de acolo. De aceea, puterea durerii a străpuns sufletul tău, și astfel, te putem numi, nu fără motiv, mai mult decât martiră, pentru că în tine participarea la pătimirea Fiului a depășit cu mult în intensitate suferințele fizice ale martiriului.

Oare nu a fost pentru tine mai mult decât o sabie acel cuvânt care cu adevărat a străpuns sufletul și a ajuns până la despărțitura dintre suflet și duh? Ți s-a spus: Femeie, iată fiul tău (In 19,26). Ce schimb! Îți este dat Ioan în locul lui Isus, slujitorul în locul Stăpânului, ucenicul în locul Învățătorului, fiul lui Zebedeu în locul Fiului lui Dumnezeu, un simplu om în locul adevăratului Dumnezeu. Cum să nu-ți străpungă sufletul sensibil auzirea acestor cuvinte, de vreme ce numai amintirea lor reușește să frângă și inimile noastre, care sunt de piatră și de fier?

Fraților, nu vă minunați atunci când se spune că Maria a fost martiră în spirit. Mai curând sã se minuneze cel care nu-și amintește că l-a auzit pe Paul care include între cele mai mari lovituri ale păgânilor faptul că ei erau lipsiți de iubire. Acest păcat a fost departe de inima Mariei și să fie departe și de inima cinstitorilor ei umili.

Poate că cineva ar putea să obiecteze: „Dar ea nu știa dinainte că Isus va muri?” Bineînțeles. „Oare nu spera că el va învia curând?” Fără îndoială și cu cea mai tare încredere. „Cu toate acestea, a suferit atunci când a fost răstignit?” Desigur, și într-un mod cu adevărat teribil. De altfel, cine ești tu, frate, și ce tip straniu de înțelepciune ai dacă te minunezi de solidaritatea în durere a Mamei cu Fiul, mai mult decât de durerea Fiului Mariei? El a putut să moară și în trup și ea nu a putut să moară împreună cu el în inima sa? În Fiul a acționat iubirea mai mare decât orice altă iubire. În Mamă a acționat iubirea cu care nu se poate compara nici o altă iubire, după cea a lui Cristos.

Din Predicile sfântului Bernard, abate, Sermo in dom. infra oct. Assumptionis, 14-15: Opera omnia, Edit. Cisterc. 5[1968], 273-274.