Ennio Morricone (n. 10 noiembrie 1928 – d. 6 iulie 2020)

 

 Ennio Morricone -  La Misión (2002).

Requiem aeternam dona ei, Domine,

et lux perpetua luceat ei.

Requiescat in pace. Amen.

Odihna ce veșnică dă-i-o lui, Doamne,

Și lumina fără de sfârșit să-i strălucească.

Să se odihnească în pace.

Prin mila lui Dumnezeu. Amin.

Maria - regina a României

Adevărata istorie a sfintei Rita da Cascia

În limba italiană.

Sant' Agostino [film]

Sant' Agostino, part 1 (2009) [în italiană] 

 

Sant'Agostino, part 2 (2009) [în italiană]

 

Camil de Lellis era un om de o mare caritate...

 

„Camil de Lellis era un om de o mare caritate,

care avea milă şi compasiune
nu numai faţă de cei bolnavi şi muribunzi,
dar şi, în general, faţă de ceilalţi săraci şi nenorociţi”.

(Cicatelli S., Vita di P. Camillo de Lellis, Viterbo 1615).

Viața sfântului [14 iulie]:
http://www.calendarcatolic.ro/Sfinti/tabid/66/articleType/ArticleView/articleId/2572/Sf-Camil-de-Lellis-pr-.aspx

San Camillo - Una vita straordinaria

 

Camilo de Lellis, soldado de Cristo (acto 1) 

 

  Camilo de Lellis, soldado de Cristo (acto 2)

  



Fecioara la munte (Apariția sfintei Fecioare Maria la Lourdes - 11 februarie)

 

 

 

Fecioara la munte

 

Fecioara la munte pe stânci apăru,
Ea pleacă-a sa frunte, salut-o şi tu.

Ref: Ave, ave, ave Maria! (bis)

Copilei sfioase, pe când se ruga,
Şi gârlei spumoase, un nume şoptea.

Copila-l pronunţă, cu glas tremurând
Iar gârla-l anunţă, cu vuiet crescând.

Prin ţările toate, minunea se-afla,
Poporul în gloate, la stâncă venea.

A tuturor Mamă, iubeşte-acel loc;
Pe toţi Ea ne cheamă, ne-aşteaptă cu foc.

O, tu, Preacurată, priveşte-ne aici,
Arată-ne-ndată, că Mamă vei fi.

 



 

Life of Bernadette sainte Lourdes 

 (french - english)

  

Bernadette Soubirous réalisé par Jean Delannoy 

(film complet 1988) 

 

Omagiul adus de Céline Dion mamei sale - un avort care nu s-a mai întâmplat



Céline Dion și mama sa Thérèse în 2007.
S-a stins din viață în decembrie 2011 la vârsta de 85 ani.
(sursa: http://www.closermag.fr/people/news-people/celine-dion-sa-maman-a-failli-mourir-136413).

Thérèse mama sa, René Angélil soțul lui Céline Dion
și fiul cel mare René Charles.

(sursa: http://www.voici.fr/news-people/actu-people/celine-dion-a-failli-perdre-sa-maman-473695?page=2).

Cântăreața de talie internațională Céline Dion întoarce fila acum pentru un nou capitol din viața sa, după recentul deces al soțului și managerului său, René Angelil.

Viața ei de poveste nu ar fi existat și cântăreața nu ar fi adus atâta faimă Canadei dacă, în 1967, un preot catolic nu ar fi convins-o pe mama ei să nu o avorteze. Cel mai probabil, Céline a învățat devotamentul total pe care l-a arătat soțului chiar de la mama ei, un exemplu de persoană iubitoare, care și-a sacrificat viața pentru familie. În 2014, câtăreața a impresionat o lume întreagă după ce și-a anulat turneul pentru a fi alături de soțul ei, cu 26 de ani mai în vârstă și suferind de cancer.

Cântăreața canadiană cu cele mai mari vânzări din istorie a fost al 14-lea copil al lui Adhémar-Charles și Thérèse Tanguay Dion.  În 2001, când a dat naștere primului ei copil, cântăreața a dezvăluit cum era să fie ea însăți avortată. Mama ei, Thérèse, a fost descumpănită să se afle din nou gravidă, așa că a alergat la preot. „Acesta i-a spus că nu are niciun drept să se împotrivească naturii. Așa că trebuie să recunosc că, într-un fel, îmi datorez viața unui preot”, a mărturisit cântăreața.

Ea a mai spus că își adoră mama, deoarece aceasta a fost „vedeta” familiei. „Nu voi uita niciodată că ea a fost prima care i-a cerut lui René Angelil să-mi devină manager. Eram un copil pe atunci. Tot ea mi-a scris și primul cântec. Îi datorez totul.

În ediția din 16 ianuarie 2001 a revistei londoneze de vedete Hello!, cântăreața declara: „Mama tocmai își crescuse cei 13 copii. Timp de peste 20 de ani, a stat captivă într-un cerc interminabil de spălat, călcat și muncă în gospodărie, timp de 365 de zile pe an. Credea, pe bună dreptate, că își făcuse datoria. Cei mici, Paul și Pauline, se pregăteau să înceapă școala, iar ea urma să aibă, în fine, ceva timp și pentru ea. Putea, în fine, să iasă în oraș, poate chair să călătorească împreună cu tata în regiunea lor natală. Și apoi s-a pomenit din nou însărcinată. A fost atât de distrusă, încât s-a dus la preotul paroh, să vadă dacă nu cumva putea să facă ceva în legătură cu asta. Dar, odată ce a trecut peste faptul de a nu putea considera avortul ca opțiune, m-a iubit  la fel de mult ca pe toți ceilalți copilași”.

Cântăreața a moștenit această iubire pentru copii și familie, pe care mereu le-a situat deasupra propriei cariere. „Succesul meu este familia mea. Viața mea este să fiu mamă. Asta îmi place cel mai mult. Îmi dă un uluitor sentiment de împlinire. Cu muzica mea îmi permit să-mi asum riscuri, dar nu și cu familia”, a declarat ea, citată de revista People, în 2012.

 

(sursă: http://stiripentruviata.ro/un-avort-care-nu-s-mai-intamplat-omagiul-adus-de-celine-dion-mamei-sale/).

Céline Dion în turneu, cu familia.

Sfânta Rita din Cascia – familia creștină

[în italiană, este subtitrat în limba spaniolă]

 

Sfânta Rita din Cascia (film - Rita de Cascia - 2004).

 

–  Cum se poate iubi un criminal? 

–  Fii alaturi de el. Încearcă să-l înțelegi pe soțul tău înainte de a pretinde ca el să te înteleagă pe tine. Poate tu ești unica lui speranța. Dumnezeu ne învața doar să iubim.


 

 

Rita s-a născut în anul 1381 într-un colţ îndepărtat al Umbriei, la Roccaporena. Crescută în teama faţă de Dumnezeu alături de bătrânii părinţi, le-a respectat în aşa măsură autoritatea, încât a renunţat la hotărârea de a se închide în mănăstire şi a acceptat să se unească în căsătorie cu un tânăr violent şi neastâmpărat, Paolo di Ferdinando. Biografiile sfintei ne prezintă un cadru de familie neobişnuit: o femeie blândă, ascultătoare, atentă să nu trezească susceptibilitatea soţului, ale cărui fapte rele le cunoaşte, dar suferă şi se roagă în tăcere.

Bunătatea sa a reuşit la sfârşit să înmoaie inima lui Paul, care şi-a schimbat viaţa şi obiceiurile fără a reuşi, totuşi, să dea uitării vechile ranchiune ale atâtor duşmani, pe care şi-i făcuse. Într-o seară a fost găsit ucis pe marginea drumului. Cei doi fii, deja mărişori, au jurat să-şi răzbune tatăl. Când Rita şi-a dat seama de inutilitatea eforturilor proprii de a le schimba părerea, a găsit curajul de a-l ruga pe Dumnezeu să-i cheme mai degrabă la sine, decât să permită a se păta prin crimă. Rugăciunea sa, de neînţeles din punct de vedere uman, a fost ascultată. Rămasă fără bărbat şi fără fii, Rita s-a dus să bată la poarta mănăstirii surorilor augustiniene din Cascia. Cererea sa nu a fost acceptată. 

Întoarsă la căminul gol, s-a rugat neîncetat celor trei sfinţi protectori ai săi, sfântul Ioan Botezătorul, sfântul Augustin şi sfântul Nicolae din Tolentino, şi, într-o noapte, s-a întâmplat minunea. Cei trei sfinţi i-au apărut, au invitat-o să-i urmeze, au deschis larg poarta mănăstirii, foarte asigurată cu zăvoare, şi au condus-o în mijlocul corului unde surorile de clauzură recitau rugăciunile utreniei. Rita a putut astfel să îmbrace haina augustinienelor, împlinind vechea dorinţă de dăruire totală lui Dumnezeu, dedicându-se pocăinţei, rugăciunii şi iubirii faţă de Cristos cel răstignit, care a asociat-o chiar în mod vizibil la patima sa, înfigându-i în frunte un spin. 
 

Acest stigmat miraculos, primit în timpul unui extaz, i-a marcat faţa cu o foarte dureroasă rană purulentă până la moarte, adică timp de paisprezece ani. Faima sfinţeniei sale a trecut dincolo de zidurile severului convent din Cascia. Rugăciunile Ritei au obţinut prodigioase vindecări şi convertiri. Pentru sine nu a cerut decât să ia asupra sa durerile, pe care le uşura aproapelui său. A murit în mănăstirea din Cascia în anul 1457 şi a fost canonizată în anul 1900.

Crăciunul în jurul lumii [Christmas around the world] - de André Rieu

Visul meu de Crăciun [Mein Weihnachtstraum] - de Andre Rieu

Un episcop martir - Anton Durcovici, partea I

Memorialul durerii: „Un episcop martir - Anton Durcovici”.

Episod din cunoscutul documentar „Memorialul durerii”

realizat de doamna Lucia Hossu Longin.

Sfântul Anton de Padova (film – tradus în românește) [video]

 

Apocalips - Sfântul Ioan [film] (în românește)



Sfântul Ioan, evanghelist (17th century) -
de Juan Ribalta

Milostivirea Divină - Isuse, am încredere în tine!

Sub ocotirea îndurări tale

 

Sub ocotirea îndurări tale

alerg, o, Doamne,

plin de iubire și bunatate.

Deși sunt mizerabil și păcătos,

mă încred în înduraraea ta,

deoarece tu ești Părintele îndurărilor

și Dumnezeul alinărilor,

de care niciodată nu s-a auzit să se spună

că ai fi părăsit o inima plină de încredere

în îndurarea ta. Amin.

 

Papa Francisc a prezentat bula Anului Sfânt al Milostivirii

(sinteză)

 Sursa: http://ro.radiovaticana.va/news/2015/04/11/anul_sfant_al_milostiviriii_bula_”misericordiae_vultus”/1136167

Papa Francisc, la Poarta Sfânta a bazilicii vaticane,
citind bula de proclamare a Anului Sfânt al Milostivirii
(11 aprilie 2015) - Radio Vatican

 

 

Consacrare

Mântuitorule mult îndurător,

eu mă consacru în mod total
și pentru totdeauna ție.
Transformă-mă într-un bun
supus al milostivirii tale.
O sânge și apa,
care tâșnești din coasta inimii lui Isus,
ca un izvor de îndurare pentru noi,
eu mă încred în tine. Amin.

Inno alla Divina Misericordia

Inno alla Divina Misericordia

Rit. Gesù, io credo in te,
Gesù, io spero in te,
Gesù, io amo te,
Gesù, confido in te.

1. Canterò la tua misericordia,
il più grande attributo di Dio;
in eterno, di fronte a tutto il popolo,
la tua misericordia canterò!

2. Due sorgenti sono scaturite
come raggi dal Cuor di Gesù,
non per gli Angeli né per gli Arcangeli,
ma per i peccatori le donò!

3. Peccatore, no, non dubitare,
ma confida e credi in lui,
che il passato vissuto nel peccato,
in una vita santa cambierà.

4. O Maria, noi siamo tutti tuoi
intercedi con suor Faustina,
e le grazie della misericordia,
il tuo figlio divino elargirà!

 

 Santa Suor Faustina.

La vita di Suor Faustina Kowalska.

(traducere în italiană)

Isus sau Baraba?

 

„Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Isus?... Ei au răspuns: pe Baraba” (Mt 27,17.21). Cine era Baraba? Matei zice că era un „vinovat vestit” (Mt 27,16), Marcu spune că Baraba a fost „închis împreună cu nişte răzvrătiţi, care în răscoală săvârşiseră ucidere” (Mc 15,7), Luca întăreşte spusele celor doi: Baraba era „aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor” (Lc 23,19), iar Ioan, scurt şi cuprinzător, conchide: „Baraba era tâlhar” (In 18,40). În textul original grec, Ioan foloseşte termenul „lestes” în caracterizarea lui Baraba. În contextul politico-social al Palestinei de acum 2000 de ani, „lestes” însemna şi răzvrătit, nu doar tâlhar. În contextul actual, Baraba ar fi caracterizat ca un luptător de gherilă. Rezumând cele spuse până acum, un lucru este clar: Baraba a participat la o răscoală, a ucis soldaţi romani şi se bucura de o foarte mare popularitate în rândul iudeilor.

Cum numele persoanelor întâlnite în Sfânta Scriptură au un sens foarte adânc, aflăm şi mai multe despre Baraba analizând sensul, etimologia acestui nume. Baraba provine din expresia aramaică „bar abbas” care înseamnă „fiul tatălui” deci, implicit şi fiul lui Dumnezeu. Este un nume tipic mesianic. Ştim de exemplu despre conducătorul ultimei mari răscoale a iudeilor (din anul 135 d. Cr.) că s-a numit Barkohba, adică „fiul stelelor.” Chiar Isus folosea un titlu mesianic asemănător: bar enaş, adică Fiul Omului. Conform numelui său, Baraba era de fapt conducătorul răscoalei. De aceea spune Matei, că era foarte vestit. Pe atunci conducătorul unei răscoale era privit ca un Mesia, ca un eliberator, care aduce pace şi bunăstare poporului. Baraba era deci o figură mesianică. Câteva manuscrise vechi ale evangheliilor citate de Origen (sec. 3) îl numesc pe Baraba „Isus Baraba”. Ce coincidenţă! În faţa lui Pilat, mulţimea avea de ales între două figuri mesianice, între două mesii: primul, Baraba, un luptător pentru drepturi, pentru libertate şi bunăstare, care vrea şi promite o ţară liberă, fără cuceritori şi robi. Al doilea mesia, e unul mistic, mai greu de înţeles şi de urmat, care afirmă clar: „cel ce vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze” (Mc 8,34).

De 2000 de ani, zilnic, omenirea se află în faţa aceleiaşi alternative. Pe care dintre cei doi să-l aleagă? Pe fiul tatălui sau pe Fiul Omului? Diavolul nu este atât de nesăbuit să se arate în toată urâţenia lui. [...]. Ca să-şi câştige adepţi, promite raţionalul, libertatea, bunăstarea, viitorul strălucit, frumos, lipsit de griji şi impedimente. Soloviev zicea că dacă Anticristul ar scrie o carte, cel mai probabil i-ar da următorul titlu: Drumul cel mai simplu spre fericire, pace şi bunăstare (Soloviev, L'Antechrist).

 

Suntem puşi, deci, şi azi în faţa aceleiaşi dileme: pe cine îl alegem? Pe Baraba sau pe Isus? Baraba, chiar dacă a fost eliberat, a murit fără să-şi vadă visul împlinit. La fel cei care au cerut eliberarea lui, au rămas robi, ba mai mult, au comis una dintre cele mai mari tragedii ale omenirii. În schimb cei care l-au ales pe Isus trăiesc şi sunt sărbătoriţi şi astăzi, pentru că însuşi Isus trăieşte. Chiar dacă a fost trimis la moarte, el a înviat.

 

Deci, liberi şi nesiliţi de nimeni, pe cine îl alegeţi?

(pr. Ioan Roman, „Isus sau Baraba?”; sursă:
http://www.calvaria.ro/Isus+sau+Baraba%3F.art.htm; Claudiu, „Pe cine vreți să eliberez: pe Isus, numit Baraba sau pe Isus, numit Mesia?” sursă: http://safiisanatos.ro/sanatate-spirituala/credinta-si-religie/pe-cine-vreti-sa-eliberez-pe-isus-numit-baraba-sau-pe-isus-numit-mesia/).

Barrabás [film]



  

Sfânta Fecioară Maria de la Lourdes [film] [sfântul zilei]

Sfânta Fecioară Maria de la Lourdes

Faptele amintite în comemorarea aceasta s-au petrecut într-o mică localitate de la poalele Munţilor Pirinei, localitate numită Lourdes, în anul 1858. În ziua de 11 februarie, tânăra Bernadeta Soubirous, în vârstă de 14 ani, dintr-o familie de oameni săraci, neştiind să citească şi să scrie bine, foarte modestă şi retrasă, împreună cu sora ei şi o vecină de o seamă cu ele, a pornit să adune câteva braţe de crengi uscate, în apropiere de stânca Massabielle. Pentru aceasta, trebuia să treacă cu piciorul apa pârâului Gave. Bernadeta, fiind suferindă de astm, a rămas în urmă, gândindu-se că nu ar fi bine să pună picioarele în apa rece.

 

Tânăra Bernadeta Soubirous

Deodată, aude un vuiet ca de vijelie ce clatină copacii; îşi ridică ochii şi, uimită, observă că, din peştera din faţa ei, „o doamnă” îmbrăcată în alb, încinsă cu o panglică azurie, cu înfăţişare strălucitoare, o priveşte şi îi surâde. Doamna avea în mâini un şir de mătănii pe care le strecura printre degete; Bernadeta scoate şi ea rozariul pe care îl purta întotdeauna la ea şi se roagă împreună a treia parte din Rozariu. Când celelalte două se întorc cu lemnele adunate, o găsesc pe Bernadeta parcă strălucind de mulţumire. Le spune ce s-a întâmplat, şi toate trei se hotărăsc să nu spună nimănui nimic, dar a doua zi să vină din nou şi să controleze mai cu atenţie peştera. Ajunsă acasă, sora Bernadetei le-a destăinuit părinţilor cele întâmplate, aceştia le-au interzis aspru de a mai merge acolo, dar, la rugăminţile Bernadetei, au cedat. Apariţia se repetă în ziua de 18 februarie.

 

Doamna a surâs blând când Bernadeta, învăţată de prietenele ei, a stropit cu apă sfinţită spre locul arătării; apoi a vorbit: „Vreţi să fiţi bună şi să veniţi aici timp de 15 zile? Nu vă promit să vă fac fericită în această lume, ci în cealaltă”. În cursul apariţiilor care au urmat, Doamna i-a cerut Bernadetei să se roage pentru păcătoşi şi să-i îndemne pe cei credincioşi să facă pocăinţă.

 

La 25 februarie a invitat-o să bea apă dintr-un izvor, arătându-i locul unde se află. Nu era nici un strop de apă. Bernadeta răscoleşte cu degetele pământul pietros; un fir subţire de apă îşi face apariţia şi, încet-încet, se adună în gaura săpată. Bernadeta bea o înghiţitură şi se spală pe faţă; era izvorul apei minunate de la Lourdes. În ziua de 2 martie, Doamna i-a spus copilei să comunice preoţilor dorinţa ei ca să se facă procesiune şi să se construiască o capelă în acel loc. Parohul Peyramale s-a arătat cu totul neîncrezător şi a tratat-o foarte aspru pe Bernadeta: „Spune-i acelei Doamne să-şi spună numele”; în ziua de 25 martie, Doamna a dat răspunsul: „Eu sunt Neprihănita Zămislire”.

 

Basilica de la Lourdes

Cu patru ani mai înainte, Papa Pius al IX-lea proclamase dogma Zămislirii fără de păcatul strămoşesc a Preacuratei Fecioare Maria; acum, Maria arată titlul prin care dorea să fie onorată. Mulţimi tot mai numeroase au început să se îndrepte spre locul acestor întâmplări. Autorităţile au interogat-o, au ameninţat-o pe Bernadeta şi au interzis accesul la grotă; după multe cercetări, drumul la grotă a fost lăsat liber, chiar din ordinul împăratului Napoleon al III-lea. Fapte minunate, vindecări miraculoase, transformări sufleteşti neaşteptate, toate verificate cu atenţie, nu numai de Biserică, dar şi de o comisie medicală formată din 30 de persoane, dovedeau că în acel loc Dumnezeu îşi arăta mila şi puterea într-un mod deosebit. Şi astăzi, după mai bine de o sută de ani, mulţimi nenumărate se îndreaptă spre apa firavului izvor pentru a experimenta „miracolul Lourdes-ului”: bucuria împăcării cu viaţa, cu oamenii, cu Creatorul.

 

Cuvântul „Penitenţă”, „pocăinţă”, insistent repetat de „Doamna de la Lourdes”, sună parcă straniu şi neînţeles; în realitate, este, de fapt, lucrul de care avem nevoie mai mult chiar decât de medicamentul contra cancerului. Pentru omul căzut în noroi, dacă doreşte să-şi reia înfăţişarea demnă, cel mai necesar lucru este să se spele pe faţă, pe ochi, pe mâini. Penitenţa sau pocăinţa cuprinde actele, deprinderile prin care ne spălăm sufletul de noroiul egoismului, lăcomiei, aroganţei, senzualismului. Mama noastră ştie bine de ce avem trebuinţă şi, de aceea, nu încetează să ne strige; „Penitenţă, Penitenţă, Penitenţă!”

 

(Sursă: http://www.calendarcatolic.ro/Sfinti/tabid/66/articleType/ArticleView/articleId/318/Sf-Fecioara-Maria-de-la-Lourdes-.aspx).
 

 

  Cântecul Bernadetei  - Lourdes (1943) - film [în italiană]  

Fratello sole, sorella luna (cântă Claudio Baglioni) [film - în italiană]

 

[Scene tratte dall'omonimo film di Franco Zeffirelli, 1972].

Fratello sole, sorella luna

Dolce è sentire come nel mio cuore

ora umilmente sta nascendo amore!
Dolce è capire che non son più solo
ma che son parte di una immensa vita
che generosa risplende intorno a me
dono di lui, del suo immenso amore!

Ci ha dato il cielo e le chiare stelle

fratello sole e sorella luna
La madre terra con frutti, prati e fiori,
il fuoco, il vento, l'aria e l'acqua pura
fonte di vita per le sue creature...
dono di lui, del suo immenso amore
dono di lui, del suo immenso amore!

Sia laudato nostro Signore

che ha creato l’universo intero.
Sia laudato nostro Signore,
noi tutti siamo sue creature:
dono di lui, del suo immenso amore
dono di lui, del suo immenso amore!

Fratello sole, sorella luna (Film completo - în italiană)

 

Concert din noaptea de Crăciun - de Andre Rieu [video]

 

 

 

Aparițile de la Fatima (film - 1991) [în italiană]

 

 

 



Sf. Fecioară Maria de la Fatima

La 5 mai 1917, în timpul Primului Război Mondial, Papa Benedict al XV-lea îi invita pe catolicii din lumea întreagă să se unească într-o cruciadă de rugăciuni, pentru a obţine pacea prin mijlocirea Maicii Domnului. După opt zile, Preacurata Fecioară Maria aducea oamenilor răspunsul său, arătându-se în ziua de 13 mai la trei copii portughezi, care îşi păşteau oile în locul numit Conca di Iria: Lucia, în vârstă de 10 ani, Francisc, de 9 ani, şi Iacinta, de 7 ani. Doamna în haine cernite şi cu faţa întristată le-a cerut să revină în acel loc în ziua de 13 a fiecărei luni. Lucia, cea mai mare dintre ei, le-a recomandat verişorilor să nu spună nimic acasă. Iacinta nu a putut ţine secretul şi, la data de 13 a lunii următoare, 13 iunie, cei trei păstori nu mai erau singuri la întâlnire.

 

La 13 iulie, Lucia nu mai avea curajul să meargă la întâlnirea cu Doamna, deoarece părinţii o mustraseră foarte aspru; s-a lăsat totuşi convinsă de Iacinta; la această arătare, Maica Domnului a promis un miracol extraordinar, care va face ca oamenii să creadă cuvintele celor trei copii. În ziua de 13 august, micuţii vizionari, prinşi şi încarceraţi de autorităţile locale, nu au putut fi prezenţi la Conca di Iria. În schimb, la 13 octombrie, ultima întâlnire, peste 60.000 de persoane erau de faţă la locul arătărilor, fiind martore ale miracolului anunţat: se părea că soarele s-a desprins de pe cer şi, rotindu-se cu o viteză ameţitoare, împrăştia gigantice flăcări multicolore; fenomenul a fost înregistrat pe pelicule fotografice până la distanţe de peste 30 de kilometri. Preacurata Fecioară Maria, întărind mesajul cu o succesiune de miracole din ce în ce mai mari, a dat răspunsul său, care îi angajează pe toţi creştinii: „Recitaţi Rozariul în fiecare zi; rugaţi-vă mult şi faceţi sacrificii pentru sărmanii păcătoşi, deoarece mulţi ajung în infern, pentru că nu este nimeni care să se roage şi să se sacrifice pentru ei... Războiul se va sfârşi peste puţin timp, dar dacă nu se încetează cu ofensele grave la adresa lui Dumnezeu, nu va trece mult timp şi va începe un altul, mult mai greu... Îndepărtaţi păcatul din viaţa voastră personală şi lucraţi pentru eliminarea lui din viaţa altora, colaborând astfel cu Isus la răscumpărarea neamului omenesc”. Împlinirea ameninţării referitoare la cel de Al Doilea Război Mondial a readus mesajul de la Fatima în atenţia lumii creştine.

 

În anul 1946, în prezenţa delegatului Sfântului Părinte Papa şi a unei mulţimi de peste 800.000 de persoane, s-a făcut încoronarea solemnă a statuii de la Fatima; în 1951, Papa Pius al XII-lea a hotărât ca încheierea „Anului Sfânt” să aibă loc la Fatima.

 

Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la prima apariţie a Maicii Domnului, în ziua de 13 mai 1967, Papa Paul al VI-lea a venit personal la Fatima, unde era aşteptat de peste un milion de pelerini care petrecuseră noaptea în rugăciune, avându-o în mijlocul lor şi pe Lucia, singura supravieţuitoare dintre fericiţii vizionari.

 

(Sursă: http://www.calendarcatolic.ro/Sfinti/tabid/66/articleType/ArticleView/articleId/1713/Sf-Fecioara-Maria-de-la-Fatima-.aspx).

Sfinții Îngeri Păzitori

Îngerul Păzitor

Prietenul meu, îngerul (tradus în românește)

 

Sfântul Grigore cel Mare afirmă că aproape fiecare pagină a Sfintei Scripturi dă mărturie despre existenţa îngerilor. Noul Testament aminteşte prezenţa îngerilor în legătură cu întruparea şi naşterea Domnului nostru Isus Cristos, apoi la ispitirea lui Isus şi în Grădina Măslinilor. De asemenea, îngerii sunt arătaţi ca martori ai învierii lui Isus; ei iau parte la primele evenimente din viaţa Bisericii, îi ajută pe apostoli, transmit diferite mesaje din partea lui Dumnezeu. Îngerii vor face ultimele pregătiri pentru Judecata Universală, vor executa sentinţa, despărţindu-i pe cei condamnaţi de cei aleşi, vor forma coroana luminoasă a lui Cristos biruitor. Îngerii sunt menţionaţi în Vechiul şi în Noul Testament de mai mult de trei sute de ori; acest fapt explică şi îndreptăţeşte cinstirea deosebită pe care le-o acordă creştinii, chiar de la începuturile Bisericii. Dar admiraţia şi devoţiunea faţă de ei sunt îndreptăţite şi mai mult, dacă avem în vedere natura lor de „spirite pure”, fiinţe înzestrate cu inteligenţă şi voinţă liberă, întru totul luminate de înţelepciunea şi voinţa divină.

 

Pentru noi, oamenii, îngerii sunt mesagerii prin care Dumnezeu ne comunică deseori adevărul său, comunicând sufletului nostru lumina interioară a cuvântului divin; ei sunt, în acelaşi timp, păzitorii sufletelor noastre şi ne acordă ajutorul pentru desăvârşirea vieţii spirituale şi dobândirea mântuirii veşnice. Îngerii sunt martorii nevăzuţi ai gândurilor noastre, bune sau rele, cunoscute sau necunoscute de oameni. Bossuet, în panegiricul pentru sărbătoarea Îngerilor Păzitori, spunea: „Ei îi oferă lui Dumnezeu faptele noastre bune, adună cu grijă chiar şi dorinţele noastre, îl roagă pe Dumnezeu să ţină seamă chiar şi de gândurile noastre... Să ne simţim fericiţi că avem prieteni atât de plini de grijă faţă de noi, mijlocitori atât de credincioşi, interpreţi care ne iubesc şi ne doresc binele...” Biserica, pe baza afirmaţiilor Domnului nostru Isus Cristos, ne învaţă că orice creştin, în momentul Botezului, este încredinţat de Dumnezeu unui înger căruia i se dă misiunea de a-l păzi şi a-l conduce pe calea binelui, a-i insufla gânduri şi sentimente nobile, a-l sprijini în tot ceea ce întreprinde spre slava lui Dumnezeu şi binele aproapelui.

 

Sfânta Liturghie din ziua de 29 septembrie, când sunt sărbătoriţi sfinţii Arhangheli Mihail, Gabriel şi Rafael, aminteşte de nouă coruri cereşti: îngerii, Arhanghelii, Tronurile, Domniile, Puterile, Cerurile, Tăriile, fericiţii Serafimi şi Heruvimii.

 

În anul 1508, Papa Leon al X-lea a aprobat recitarea de către călugării franciscani a unui oficiu divin în cinstea îngerilor Păzitori, oficiu întocmit de călugărul Giovanni Colombi. Peste un secol, Papa Paul al V-lea a rânduit o sărbătoare în cinstea Îngerilor Păzitori. Această sărbătoare a fost ţinută mai întâi în Peninsula Iberică, apoi a trecut la bisericile din Franţa şi Austria, şi mai pe urmă s-a extins la întreaga lume creştină.

 

Cuvântul înger provine de la termenul grecesc ànghelos, care are înţelesul de: sol, trimis. Deoarece, în traducerea grecească a Vechiului Testament, acest cuvânt a fost folosit pentru a denumi spiritele cereşti trimise de Dumnezeu să aducă oamenilor diferite mesaje, termenul a devenit sinonim cu: trimis al lui Dumnezeu, trimis al cerului. Sub forme împrumutate din limbile greacă şi italiană, cuvântul „înger” este folosit ca nume de persoană în prenumele: Anghel, Anghelina, Angela, Angelica, Angelo, Gelu.

(Sursă: http://www.calendarcatolic.ro/Sfinti/tabid/66/articleType/ArticleView/articleId/3238/Ss-Ingeri-Pazitori.aspx).