vineri, 16 septembrie 2016

† Duminica a 25-a de peste an (C): «Dumnezeu sau banii… Dumnezeu și banii?» [18 septembrie 2016]

Administratorul necinstit...
Evanghelia Luca 16,1-13: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunţat că i-ar risipi averea. El l-a chemat şi i-a spus: «Ce aud despre tine? Dă cont de administraţia ta, căci de acum nu mai poţi fi administrator!» Atunci administratorul şi-a spus în sine: «Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce voi face pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi fi dat afară din administraţie». Şi, chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce eşti dator stăpânului meu?» Acesta i-a spus: «Cu o sută de baţi de untdelemn». El i-a răspuns: «Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci!» După aceea i-a spus altuia: «Tu cât datorezi?» Acesta a răspuns: «O sută de kor de grâu». El i-a spus: «Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci!» Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că a lucrat cu înţelepciune; pentru că fiii veacului acestuia, în generaţia din care fac parte, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. Iar eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veşnice atunci când veţi duce lipsă. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mai mari. Şi cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit şi în cele mai mari. Deci, dacă voi nu aţi fost credincioşi cu mamona nedreaptă, cine vă va încredinţa adevărata bogăţie? Şi dacă nu aţi fost credincioşi cu avuţia străină, cine v-o va da pe a voastră? Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei”.
 
Omilie
 
Liturgia din această duminică începe cu o proclamaţie puternică din profetul Amos. El abordează dur dezordinile, inegalitățile şi exploatările celor săraci. Amos care a fost  crescător de vite, știa bine ce înseamnă îmbogățirea bogat în detrimentul celor săraci. El denunţă înșelătoria asupra mărfurilor. Nu este tolerabil când se profită de dependenţa celui slabi pentru a-i exploata și mai mult. Nu pentru a ajunge aici a făcut Dumnezeu alianță cu poporul său. Printre oprimați și exploatați este lovit Dumnezeu.
 
Amos nu mai este aici, dar mesajul lui este de mai mare de actualitate oricând: în 2016, mai mult de jumătate din patrimoniul mondial este deţinut unul la sută din populaţie. Şi ce să mai spunem despre escrocheriile de toate genurile, înşelăciunile,  fraudă de pe internet? Dacă Amos era aici, ar fi denunțat sclavia actuală: bărbaţi, femei şi chiar copii lucrând timp de ore pentru a câştiga abia suficient pentru a mânca. Când cumpărăm produse astfel fabricate, participăm la această nedreptate. Este urgent ca să ascultăm chemarea lui Amos la construirea unei lumi mai drepte şi mai fraterne.
 
În a doua lectură, avem mărturia sfântul Paul. Amărăciune în câştig, chiar nu este problema sa. Dimpotrivă, s-a pus în slujirea credinţei şi a adevărului. Anunță un Dumnezeu care să vrea mântuirea tuturor oamenilor. Isus a murit pentru toți, inclusiv pentru cei care au responsabilităţi politice. Paul cere să se facă rugăciuni pentru toţi oamenii şi mai ales pentru responsabilii societății: să faciliteze un climat de pace şi demnitate pe care lumea de astăzi are nevoie. Adevărata rugăciune este a vorbi cu Dumnezeu despre proiectul său, este a intra în proiectul său şi de a ne impregna cu el. Cu el, devenim capabili să răspândim vestea cea bună ca o urmă lăsată. Momentul cel mai important este liturghia de duminică. Poate fi comparată cu o mare întâlnire de șantier: șantierul Împărăţiei lui Dumnezeu. Dacă vrem să fim credincioşi Învățătorului, prezenţa noastră este absolut necesară.
 
Ca răspuns la aceste două lecturi, Evanghelia ne arată cum să facem un pas mai departe pe calea convertirii. Avem în vedere cei care se îndepărtează de la lege pentru a le creşte profiturile în detrimentul celor săraci. Ori, iată, că Evanghelia ne vorbeşte despre administratorul necinstit care a înşelat calculul. Este înlăturat pentru o abatere foarte gravă. Mâine, va fi pe străzi, cu buzunare goale. Va trebui să reflecteze foarte repede la cea mai buna soluție. Atunci se decide să reducă din datoriile debitorilor stăpânului său.
 
Istoricii ne învață că acest lucru nu este decât o înşelătorie în plus. Reducând  datoriile, administratorul nu a scos din resursele stăpânului său, dar a scos din propriul câștig. Stăpânul l-a lăudat pentru că acest administrator a înţeles că este mai bine să piardă banii săi decât să-și piardă prietenii. Cristos vrea ca „fiii luminii” să fie la fel de abili astfel încât banii să servească spre binele tuturor. Multe lucruri se vor schimba în ziua în care vom dedica cât mai multă inteligență pentru a inventa soluţii de pace, dreptate şi fraternitate decât cei care se gândesc numai banii lor.
 
„Faceţi-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veşnice atunci când veţi duce lipsă”. Sfânta Tereza de Calcutta a înţeles acest mesaj: acești prieteni sunt cei mai săraci dintre săraci, nevoiaşi, marginalizați. Prin ei, Isus este aici. De fiecare dată când noi ne punem în slujirea lor, pe el îl servim. Principala prietenie pe care trebuie să o căutăm este aceea a lui Dumnezeu. Este bogăţia noastră supremă, care ne va permite să fim primiți „în corturile veşnice”.
 
Într-o zi, ne va pune întrebarea: ce ai făcut din bunurile tale? Este o întrebare înspăimântătoare, dar și o veste bună pentru cei care vor înţelege totul. În ochii lui Dumnezeu, există doar un singur mod de a pune banii şi bunurile noastre spirituale: acela de a le împărți din iubire pentru el. Atunci când va trebui să cont de vieţile noastre, vom avea mulţi prieteni, săraci, bolnavi, excluși... Ei sunt acolo pentru a ne primi în lăcașurile veșnice.
 
În această zi, să-l implorăm pe Domnul: „Tu care ești Lumina, tu care ești Iubirea, pune în întuneric nostru Duhul tău de iubire”. Amin.

 

 
(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:


joi, 15 septembrie 2016

Mâna mamei noastre, sfânta fecioară Maria îndurerată [15 septembrie]



Pieta' (1515) - by Sebastiano del Piombo,
Musi civici Viterbo.
 
„Cunosc un evreu care, în timpul războiului mondial, s-a ascuns împreună cu alţi patru soldaţi austrieci în craterul produs de o bombă. Bucăţi de mitralieră zburau în toate părţile. Dintr-o dată, o bombă i-a ucis pe cei patru tovarăşi.
 
 

Evreul luă rozariul unuia dintre ei şi începu să se roage. Îl ştia din memorie, pentru că l-a auzit recitându-se de nenumărate ori. Terminând primul mister, i se păru că trebuie să părăsească acea groapă. Se târâi prin noroi şi se ascunse într-o altă gaură. În momentul acela o nouă bombă explodă tocmai în locul pe care abia îl părăsise evreul.
 
La sfârşitul fiecărui mister s-a mutat în alt refugiu. Patru explozii s-au succedat în gropile pe care le părăsise.
 
Şi-a salvat viaţa şi, drept recunoştinţă, şi-a propus să şi-o dedice Domnului nostru şi Preasfintei sale Maici.
 
Odată încheiat războiul, a trebuit să treacă prin noi suferinţe: familia sa a pierit fiind exterminată de către Hitler. Totuşi evreul şi-a menţinut promisiunea. L-am botezat anul trecut. Acum se află într-un seminar şi studiază pentru a deveni preot”.
 
(Episcopul Fulton J. Sheen, într-un mesaj radiofonic din 11 februarie 1951).

miercuri, 14 septembrie 2016

Strălucește falnic crucea



 
Strălucește falnic crucea, semn statornic peste vremuri;
Azi, pământule, privind-o, să te-nchini, să te cutremuri,
Căci pe dânsa atârnat-a cel ce este fără pată,
Ca să vadă omenirea de păcatul ei salvată.

Cu pădurile-i de cedri s-ar putea mândri Libanul,
Dar mai mândru-i pomul crucii care rod ne dă tot anul;
Face roade minunate, dulci și pline de savoare,
Cine-odată ia din ele și mănâncă nu mai moare.

Rege veșnic, pentru tine, inima în piept ne arde;
Crucea-n luptă să ne fie cel mai scump dintre stindarde.
Ea ne fie totdeauna scut de apărare dacă,
Vrând dușmanul să ne piardă, fără milă ne atacă.

Știm c-odată vei apare sus pe nori cu slavă mare;
Pentru ziua de pe urmă, stând mereu în așteptare,
După-ndemnul ce primit-am, mințile ne fie treze,
Și de sfântă bucurie inima să ne vibreze.

Tatălui mărire fie-i, veșnic Fiului onoare,
Duhul Sfânt și el primească laudă nepieritoare.
Sărbătoare facă astăzi chiar și morții din morminte;
Să se bucure, să cânte biruința crucii sfinte. Amin.

Sau:

    Signum crucis mirábile
    Totum per orbem prænitet,
    In qua pepéndit ínnocens
    Christus, redémptor ómnium.

    Hæc arbor est sublímior
    Cedris, habet quas Líbanus,
    Quæ poma nescit nóxia,
    Sed ferre vitæ præmia.

    Te, Christe, rex piíssime,
    Huius crucis signáculo
    Horis, moméntis ómnibus
    Muníre nos non ábnuas,

    Ut ore tibi cónsono
    Et corde devotíssimo
    Possímus omni témpore
    Laudes reférre débitas.

    Patri, tibi, Paráclito
    Sit æqua, Iesu, glória,
    Qui nos crucis victória
    Concédis usque pérfrui. Amen.


(sursă: http://www.ercis.ro/liturgie/breviar.asp).

marți, 13 septembrie 2016

La fe de Maria [Credința Mariei]

 
La fe de Maria
 
Que hubiese pasado
Si ella hubiese dicho que no, o ignorado
O dilatado, el anuncio de tu ángel de amor
En cambio creyó, en tu palabra
Y se hizo tu esclava, en un acto perfecto y de fe
Y hoy, quiero ser como ella
Y amarte aunque duelan, las espinas y el camino de la cruz.
 
Dame la fe señor, La fe de María
Para decirte sí, un sí sin medidas
Dame la fe señor, la fe de María
Para renunciar a mí y entregarte mi vida mi vida.
 
Aunque traspasaron con una espada su corazón
Y su alma lloro, el dolor de tus heridas
A los pies del madero se quedó
Y por creer, ella es reina y señora
Y tú nos incorporas a tu eterna familia de amor
Y yo en tu amor quiero permanecer Postrado a tus pies
Es lo único que un día Llevaré.
 
Dame la fe señor, La fe de María
Para decirte sí, un sí sin medidas
Dame la fe señor, la fe de María
Para renunciar a mí y entregarte mi vida.
 
Cosa sarebbe successo
Se lei avesse detto di no, o avesse ignorato
O rimandato l'annuncio del tuo angelo d'amore?
E invece ha creduto nella tua parola,
Ed è diventata tua serva, in un atto perfetto e di fede,
E oggi voglio essere come lei
E amarti anche se le spine e il cammino della croce fanno male.
 
Dammi la fede, Signore, la fede di Maria
Per dirti di sì, un sì senza misure
Dammi la fede, Signore, la fede di Maria
Per annunciarti e donarti la mia vita, la mia vita.
 
Anche se hanno trafitto con una spada il suo cuore
E la sua anima ha pianto, il dolore delle tue ferite
È rimasto ai piedi della croce.
E per il fatto di aver creduto ella è regina e signora
E tu ci inserisci nella tua eterna famiglia d'amore
Ed io voglio rimanere nel tuo amore, prostrato ai tuoi piedi.
È l'unica cosa che un giorno porterò.
 
Dammi la fede, Signore, la fede di Maria
Per dirti di sì, un sì senza misure
Dammi la fede, Signore, la fede di Maria
Per rinunciare a me stessa e donarti la mia vita.
 
 
Itala Rodriguez
 
Nume: Itala Mishelle Rodriguez Gerardini.

Născută în Perù.
 
Trăiește la Lima, Perù.
 
A început să cânte de la cinci ani în parohia ei. Acum studiaza jurnalistica și învață canto. Nu a publicat nici un album, dar are colaborări cu artiști peruviani.

 

luni, 12 septembrie 2016

Prima căsătorie este în deplină conformitate cu legea Bisericii



Prima căsătorie
este în deplină conformitate cu legea Bisericii,
o a doua căsătorie este tolerată prin indulgență,
o a treia este nefastă.
O căsătorie ulterioară este cu caracter josnic
(Sfântul Grigore Nazianzenul, Oratio in Mt. 19, 1-12; PG. 36, 292).