|
Sfânta Tereza Benedicta a Crucii [Edith Stein] (1891-1942) |
„Au
luptat o luptă dură împotriva naturii proprii, pentru ca viaţa păcatului în ei
să moară şi să dea spaţiu vieţii Duhului. În această luptă se cere cea mai mare
tărie. Însă crucea nu este scop; crucea este înălţată ca să arate cerul. Nu
numai că este semn, dar este chiar armura nebiruită a lui Cristos” [1].
Edith Stein [2] s-a născut la
Wrocaw (Breslau), capitala Sileziei prusace, la 12 octombrie 1891, într-o
familie de evrei rezidenţi în Germania. Educată în valorile religiei izraelite,
la 14 ani abandonează religia părinţilor şi devine atee. Studiază filozofia la
Göttingen, devenind discipolă a lui Edmund Husserl, fondatorul Şcolii
fenomenologice. Dobândeşte faima unui filozof strălucit. În 1921, se
converteşte la catolicism şi primeşte Botezul în 1922. Timp de opt ani, predă
la Speyer (1923-1931). În 1932, este chemată să predea la Institutul Pedagogic
din Münster, în Westfalia, dar activitatea sa este suspendată după un an din
cauza legilor rasiale. În 1933, urmând o dorinţă pe care a îmbrăţişat-o de mult
timp, intră ca postulantă la Carmelul din Köln. Îşi ia numele de sora
Tereza-Benedicta a Crucii. La 2 august 1942, este luată de Gestapo şi dusă în
câmpul de exterminare de al Auschwitz-Birkenau, unde, la 9 august, moare în
camera de gazare. În 1987, este proclamată fericită şi apoi canonizată de Ioan
Paul al II-lea, la 11 octombrie 1998. Împreună cu sfânta Brigitta a Suediei şi
sfânta Ecaterina de Siena, este declarată, în 1999, co-patroană a Europei.