 |
| Isus cheamă discipoli. |
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (duminică, 21 ianuarie 2018)
Lecturi: Iona 3,1-5.10; 1Corinteni
7,29-31; Evanghelia Marcu
1,14-20.
Evanghelia Marcu 1,14-20: În acel timp, după ce
Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu şi spunând: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui
Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” Trecând pe
lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon,
aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. Isus le-a spus: „Veniţi
după mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni!” Lăsând
îndată năvoadele, l-au urmat. Şi, mergând puţin mai departe, i-a
văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, reparându-şi
năvoadele în barcă. El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe
tatăl lor, Zebedeu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.
Omilie
În lecturile biblice din această
duminică firul conductor este timpul și convertirea, adică primirea invitației
divine de reînnoire a vieții în timpul mântuirii – acum.
În prima lectură luată din Cartea lui Iona (Iona 3,1-5.10), se relatează istoria unui om trimis la Ninive pentru a-i anunța că răutatea sa va antrena distrugerea. Profetul a experimentat pe propria piele ce înseamnă să te convertești. Nu voia să meargă la Ninive, o metropolă mare din acel timp, acum în Irak, pe atunci era capitata imperiului Asirian, cu un popor de războinici din Mesopotamia. Acest imperiu era marele dușman al Israelului cu care avea granița de la răsărit. „Cuvântul Domnului a fost către Iona […]. «Ridică-te și mergi la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea lor s-a ridicat înaintea mea!»” (1,1-2). Nu se specifică despre ce fel de răutate este vorba. Iona s-a ridicat ca să fugă departe de Domnul. Niciodată un profet nu se gândea să nu asculte de porunca divină. După aventurile lui Iona – a fost înghițit de un pește mare – „cuvântul Domnului a fost [...] a doua oară. «Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!»” (3,1-2). Profetul omite posibilitatea lăsată deschisă de Dumnezeu și anunță că Ninive va fi masacrată. „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus” (v. 4). Vedeți plăcerea lui sadică. Este ultimatum… Dar lucrurile nu se întâmplă cum a prevăzut profetul. Oamenii s-au convertit la vocea profetului. Singurul care nu s-a convertit a fost chiar el, Iona. El nu a înțeles că Domnul iubea pe toți oamenii, indiferent că sunt evrei sau dintr-un popor oarecare, dintr-o țară și nici dintr-o anumită religie și anumită rasă. Cei pe care îi considerăm păgâni sunt câteodată mai pregătiți pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu. Misiunea lui Iona este incredibilă pentru un evreu: a predica convertirea chiar și la lumea păgână – care până atunci era considerată sub semnul blestemului – nu era în obiceiul evreilor. Cartea lui Iona ridiculariza pe acei israeliți cu mentalitate limitată: sunt geloși de milostivirea Domnului față de alte popoare voind să limiteze libertatea lui Dumnezeu. Este celebrată îndurarea universală a Domnului care vrea convertirea tuturor oamenilor, chiar și a dușmanilor lui Israel, cei din Asiria, din Ninive. Într-adevăr, îndurarea lui Dumnezeu este mare! Depășește orizontul limitat și schematic al teologiei profetului tocmai prin îndurare care transformă și renaște.
În prima lectură luată din Cartea lui Iona (Iona 3,1-5.10), se relatează istoria unui om trimis la Ninive pentru a-i anunța că răutatea sa va antrena distrugerea. Profetul a experimentat pe propria piele ce înseamnă să te convertești. Nu voia să meargă la Ninive, o metropolă mare din acel timp, acum în Irak, pe atunci era capitata imperiului Asirian, cu un popor de războinici din Mesopotamia. Acest imperiu era marele dușman al Israelului cu care avea granița de la răsărit. „Cuvântul Domnului a fost către Iona […]. «Ridică-te și mergi la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea lor s-a ridicat înaintea mea!»” (1,1-2). Nu se specifică despre ce fel de răutate este vorba. Iona s-a ridicat ca să fugă departe de Domnul. Niciodată un profet nu se gândea să nu asculte de porunca divină. După aventurile lui Iona – a fost înghițit de un pește mare – „cuvântul Domnului a fost [...] a doua oară. «Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!»” (3,1-2). Profetul omite posibilitatea lăsată deschisă de Dumnezeu și anunță că Ninive va fi masacrată. „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus” (v. 4). Vedeți plăcerea lui sadică. Este ultimatum… Dar lucrurile nu se întâmplă cum a prevăzut profetul. Oamenii s-au convertit la vocea profetului. Singurul care nu s-a convertit a fost chiar el, Iona. El nu a înțeles că Domnul iubea pe toți oamenii, indiferent că sunt evrei sau dintr-un popor oarecare, dintr-o țară și nici dintr-o anumită religie și anumită rasă. Cei pe care îi considerăm păgâni sunt câteodată mai pregătiți pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu. Misiunea lui Iona este incredibilă pentru un evreu: a predica convertirea chiar și la lumea păgână – care până atunci era considerată sub semnul blestemului – nu era în obiceiul evreilor. Cartea lui Iona ridiculariza pe acei israeliți cu mentalitate limitată: sunt geloși de milostivirea Domnului față de alte popoare voind să limiteze libertatea lui Dumnezeu. Este celebrată îndurarea universală a Domnului care vrea convertirea tuturor oamenilor, chiar și a dușmanilor lui Israel, cei din Asiria, din Ninive. Într-adevăr, îndurarea lui Dumnezeu este mare! Depășește orizontul limitat și schematic al teologiei profetului tocmai prin îndurare care transformă și renaște.
