 |
| Adorația păstorilor - de Antonio Balestra. |
Evanghelia Luca 2,1-14: În zilele acelea, a venit un decret din partea lui Cezar August ca să se facă
recensământ pe tot pământul. Acest recensământ a fost primul, pe
când Quirinius era guvernator al Siriei. Toţi mergeau să fie înscrişi,
fiecare în cetatea sa. Şi Iosif a urcat din Galileea, din cetatea
Nazaret, către Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem – întrucât
era din casa şi din familia lui David – pentru a se înscrie împreună
cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru
că nu era loc de găzduire pentru ei. În acelaşi ţinut erau unii
păstori care trăiau pe câmp şi păzeau turmele pe timpul nopţii. Şi
le-a apărut un înger al Domnului şi gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar
ei au fost cuprinşi de o mare spaimă. Îngerul le-a spus: „Nu vă
temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos
Domnul. Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle”. Dintr-o dată, s-a
unit cu îngerul o mulţime din oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu şi
spunând: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ
pace oamenilor pe care el îi iubeşte!”
Omilie
În această sărbătoare de Crăciun,
bisericile noastre primesc persoane de originii diferite, din diverse grupuri, de
orice vârstă și chiar oameni care nu au aceeași credință. Unii merg la biserică
în mod regulat, alții întâmplător, alții foarte rar; nimeni aici să nu se simtă
străin. Nici unul dintre noi să nu se simtă judecat pentru trecutul sau prezentul
său. Mesajul de Crăciun este pe drept aceasta: Dumnezeu ne iubește pe toți cum suntem.
Pe tot parcursul vieţii sale pământeşti, Isus, cel pe care îl sărbătorim
astăzi, arătă că el îi primește pe toţi cei care vin la el, pe cei care se
roagă mult, în toate zilele, ca și pe cei care se întorc la dânsul în ultimul
moment. Pruncul pe care îl sărbătorim astăzi s-a născut într-un staul. Primii
care l-au văzut au fost păstorii. În timpul lui Isus păstorii nu erau bine văzuți.
Asta, din cauza ocupației lor: nu frecventau deloc ceremoniile religioase. Cu
toate acestea ei sunt primii locuitori ai cetății din Evanghelia care au mers
la Isus.
Acela pe care îl sărbătorim astăzi
ca Dumnezeul nostru a luat condiția noastră umană. A trăit cea mai mare parte
din viaţa sa nu ca un prinţ dar ca un umil meșteșugar într-un sat mic. A lucrat
cu mâinile sale. Naşterea sa este ca a un sărac. Ca toţi oamenii din timpului
lor, părinții s-au deplasat pentru a asculta de ordinele împăratului. Pe
parcursul vieţii sale publice, vom vedea că Isus primește pe prunci, pe cei
dispreţuiți, pe cei nefericiți. Vom vorbi chiar despre el. I se reproșează că
mănâncă cu vameşii, cu păgânii care nu practică Legea în toate rigoare sa.
