 |
Buna-Vestire (1785) -
de Francisco de Goya.
|
Evanghelia Luca 1,26-38: În
acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din
Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un
bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era
Maria. Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har,
Domnul este cu tine!” Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta
în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. Însă îngerul i-a
spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei
zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi
mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui
David, tatăl său; şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar
domnia lui nu va avea sfârşit”. Maria a spus către înger: „Cum va
fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” Răspunzând, îngerul
i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va
umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe, şi aceasta este
luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, pentru că la
Dumnezeu nimic nu este imposibil”. Atunci, Maria a spus: „Iată
slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.
Omilie
În această dimineaţă celebrăm a
patra duminică din Advent. În toată această perioadă am auzit un cuvânt
important: este verbul „a veni”. Timpul
Adventului ne aminteşte că Isus a venit atunci la primul Crăciun. Isus este cel
care vine tocmai în viaţa noastră de zi cu zi. El însuşi ne-a promis: „Eu sunt
cu voi în fiecare zi până la sfârşitul lumii”. Este și cel care va reveni; aşteptăm
cu nerăbdare să se întoarcă la sfârşitul timpului.
Această venire a Domnului a fost
deja anunţată în cartea a doua a lui Samuel (din prima lectură). În timp acela, Arca
Alianței era simbolul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporul său. Atunci regele
David vine să-l caute pe profetul Natan: „Iată! Eu locuiesc într-o casă de
cedru şi Arca lui Dumnezeu locuiește sub un adăpost de pânza!” Pentru el, acest
lucru nu este normal; vrea pentru Dumnezeul său un templu măreț. Dar prin intermediul
profetul, Dumnezeu face să se înțeleagă că nu este nevoie de un templu făcut de
pietre. În lumina Evangheliilor, creştinii înţeleg că singurul templul adevărat
este Isus. În el, Dumnezeu se face cunoscut lumii.
În a doua lectură, apostolul Paul
mulţumește lui Dumnezeu care în cele din urmă ne-a revelat secretul său.
Această venire a Mântuitorului era prevăzută din totdeauna. Credincioşii au
trebuit să înveţe să aibă încredere. Astfel a făcut să pătrunde în inima secretul
său: însuşi Dumnezeu s-a făcut om. Această veste bună a fost „purtată la
cunoștința popoarelor păgâne pentru ca să-i conducă la ascultarea credinţei”.
În Isus, Dumnezeu vine la ei spre a ieși din viaţă fără scop care le-a fost dată
până aici. Urmându-l pe Paul și toată Biserica, să-i aducem mulţumire lui
Dumnezeu pentru aceasta minune.
În Evanghelia acestei zile, am
auzit relatarea Bunei-Vestiri sau mai degrabă a vocaţiei Mariei. Îngerul
Gabriel merge la ea pentru a o anunţa că a fost aleasă de Dumnezeu ca să fie
mama Fiului său. Şi Maria răspunde liber: „Eu sunt slujitoarea Domnului, fie
mie după cuvântul tău”. Această Evanghelie este răspunsul la prima lectură.
Dumnezeu nu vrea să locuiască într-o casă frumoasă. Dorinţa sa cea mai mare
este de a trăi în inimile oamenilor. Este „Emanuel”, Dumnezeu-cu-noi. Vrea ca
noi să devenim familiari de prezenţa sa şi să umblăm împreună spre Împărăția
veșnică.
Crăciun este Isus care vine la
noi: el bate discret la poarta noastră şi aşteptă răspunsul nostru. Trebuie
spus şi repetat pentru cei care nu ştiu: cel mai frumos cadou de Crăciun este ca
Isus să locuiască între noi. Primindu-l pe Dumnezeu şi dându-l lumii este ceva
extraordinar. Găsim bucuria pe care nimeni nu ne-o poate lua.
Acest cadou pe care Dumnezeu ni
l-a făcut, nu poate fi păstrat pentru noi. Ca și Maria, suntem aleși și chemați
de Dumnezeu pentru a încarna bunătatea, tandrețea şi dreptatea sa. Are nevoie
de mâinile noastre ca să continue pe a sa. Are nevoie de ochii noștri pentru a
vedea suferinţa umană şi a-i ajuta. Oricare ar fi întrebarea pusă de noi, el ne
invită să spunem „da”.
Dumnezeu ne încredințează o
misiune ca și Fecioara Maria. Sinodul din dieceza noastră ne-a reamintit: „Fiecare
persoană, indiferent de vârstă, poate să pună întrebări despre viitorul său
înaintea lui Dumnezeu... şi de rolul său în serviciul comunităţii parohiale”.
Domnul se bazează pe noi toţi pentru a mărturisi despre prezenţa sa şi despre
iubirea sa pentru toţi cei pe care nu îi cunoaștem.
Cât privește Biserica, am răspuns
la chemarea Domnului. În fiecare duminică, s-a alăturat comunităţii reunite în
numele său. Hrănindu-ne cu Cuvântul său şi cu Trupul său, el vine să locuiască
între noi. Vrea să fie cu noi şi în noi pentru a ne conduce în Împărăția din
care a venit să ne anunțe. În această zi, putem adresa această rugăciune: „Dumnezeu
care voiești să locuiești în inimi drepte şi sincere, dă-ne să trăim potrivit
harul tău. Astfel, tu poți veni la noi ca să-ți faci locuința”. Amin.
(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr.
Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/7261-7261/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu