Evanghelia Luca 10,1-12.17-20: În acel timp,
Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în
toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el şi le-a spus:
„Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul
secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! Mergeţi! Iată,
vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! Nu luaţi nici
pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum. În casa în care intraţi spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!» Şi
dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu,
se va întoarce la voi. Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi
ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din
casă în casă! Când intraţi într-o cetate şi vă primesc mâncaţi
ceea ce este pus înaintea voastră, vindecaţi bolnavii din ea şi
spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!» Dar,
dacă intraţi într-o cetate şi nu vă primesc, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi:
«Chiar şi praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl
scuturăm împotriva voastră. Dar să ştiţi aceasta: împărăţia lui Dumnezeu este
aproape!» Vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodoma,
decât pentru cetatea aceea”. Întorcându-se cei şaptezeci şi doi,
i-au spus cu bucurie: „Doamne, chiar şi diavolii ni se supun în numele tău”.
El le-a spus: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni şi peste toată
puterea duşmanului şi nimic nu vă va dăuna! Totuşi nu vă bucuraţi
pentru aceasta – că vi se supun duhurile –, ci bucuraţi-vă pentru că numele
voastre sunt scrise în ceruri!”
„Bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi
cei care îl iubiţi! Tresăltaţi de bucurie cu el toţi cei care aţi jelit pentru
el!” Aceste cuvintele sunt ale lui Isaia profetul; le-am ascultat la
începutul primei lecturi. Este vorba despre o invitaţie la bucurie dată de
Dumnezeu. Ne dăm seama: el creează „ceruri noi, un pământ nou, un nou Ierusalim”.
Suntem invitaţi la bucurie
deoarece acest Ierusalim este o mamă pentru noi toți. Isaia ne spune că vom fi
hrăniți şi sătui de laptele mângâierilor sale. Acest lapte mângâietor, se pune problema,
este „lapte nu alterat al cuvântul” (cf. 1Pt
2,2). Isaia vorbeşte despre pacea „care se revarsă ca un torent”. Această pace
nu este doar absența conflictelor; mai presus de toate este plinătatea
prezenţei lui Dumnezeu, gloria neamurilor convertite la Domnul.
Acest Ierusalim despre care este
vorba nu este Ierusalimul pământesc cel care este foarte frumos. Acest text din
Isaia este o profeţie care nu este realizată încă. Noi creştinii, am înţeles că
este vorba de Biserică. Ea este într-adevăr o mamă pentru noi toți: ne naște
pentru botez, ne hrăneşte cu Cuvântul lui Dumnezeu şi ne dă Euharistia; ne anunță
ceva despre Ierusalimului ceresc. Spre această bucurie veşnică ne îndreptăm.
Avem gust pentru acest pământ; va fi dat în plinătate în Ierusalim ceresc. „Cetatea
noastră se află în ceruri” (Fil 3,20).
Sfântul Ciril al Alexandriei ne spune: „În Biserica lui Cristos, nu este loc pentru
tristețe; Biserica este bogată în speranţa vieţii fără de sfârşit şi gloria
fără de asfințit”.
Această „bucurie a Evangheliei”
trebuie anunţată tuturor. Sfântul Luca ne relatează trimiterea celor şaptezeci
şi doi de ucenici. Această cifră simbolizează toate naţiunile cunoscute în
timpul lui Isus. Este un mod de a spune că Vestea cea Bună este proclamată în
lumea întreagă. Aceasta este pentru toţi, pentru creştinii care nu mai merg la
Biserica, pentru adolescenţii în situațiile de criză, pentru cei care râd de
credinţa creştinilor. Toţi oamenii din lume trebuie să poată asculta și primi vestea
cea bună.
Iată, deci, o vastă misiune care
depăşeşte posibilităţile noastre umane. Dar este un lucru pe care nu-l vom uita
niciodată: Isus trimite şaptezeci şi doi „în toate oraşele şi localităţile pe
unde avea el să treacă”. Misiunea nu este afacerea lor ci a Domnului. Principala
lui munca este faptul că în inima bărbaţilor, femeilor, copiilor și a tuturor îi
pune pe calea nostră. Bernadeta de la Lourdes a spus: „Eu nu sunt responsabilă ca
să vă fac să credeți, dar să vă spun”. În afară de Domnul, orice este posibil.
În momentul în care a fost scrisă
Evanghelia sa, sfântul Luca se gândea la cei care sunt misionarii comunității.
Domnul înviat este cel care îi desemnează şi îi trimite să poarte buna vestire până la
marginile pământului. Această misiune este o provocare extraordinară. Astăzi,
mai mult ca în trecut, creștinii se confruntă cu persecuţile. Mulţi au fost
ucişi pentru că au vestit Evanghelia oamenilor. Dar nimic nu poate opri Cuvântul
lui Dumnezeu nici să împiedici producerea roadelor. Tocmai văzând curajul creștinilor
persecutaţi, bărbaţi şi femei se convertesc la Cristos. Avem mai multe mărturii
în lumea de astăzi.
Apostolul Paul [din lectură a
doua] ne arată realizarea profeţiei lui Isaia. Cu Isus mort și înviat,
mântuirea este oferită tuturor. Nu este rezultatul strângeri de fapte bune şi de
merite. Este un dar gratuit din partea lui Dumnezeu. Singura mândrie a lui Paul,
este crucea lui Cristos: ea este cheia care ne introduce în noua creaţie; ea ne
scoate din toată greutatea păcatelor. În ziua botezului nostru, am devenit
copiii ai lui Dumnezeu.
Adunându-ne aici în această
biserică, ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu Euharistia. Apoi ca și cei
şaptezeci şi doi de ucenici suntem trimiși să anunţăm: „Împărăția lui Dumnezeu s-a
apropiat de voi”. Într-o lume unde multe lucruri merg rău, Dumnezeu vine să ne
umple cu prezenţa şi gloria sa. Evanghelia insistă asupra urgenţei acestei
misiuni. Ca și Cristos şi profeţii, suntem confruntați cu respingerea sau cu
indiferenţa. Dar nimic nu poate opri sosirea împărăției lui Dumnezeu. Dacă întâlnim
răutate, vom învinge răul cu binele.
Cu profetul Isaia, înţelegem că
prezenţa Domnului trebui să tresalte de bucurie chiar şi atunci când totul
merge prost. Da, ne bazam pe tine, Doamne: tu care ne trimiți ca „pe niște miei
în mijlocul lupilor”, fă-ne puternici în încercări și păstrează-ne fideli ai
misiunii pe care ne-o încredinţezi nouă.
(pr. Jean Compazieu
[2016]; traducător pr.
Isidor Chinez; sursă:
