† Duminica a 28-a de peste an (A): Dacă invitatul nu are haina de nuntă (omilie)



Isus se căsătorește cu omenirea - de Patxi Velasco Fano

Evanghelia – Matei 22,1-14: În acel timp, ¹ Isus a spus arhiereilor şi bătrânilor poporului această parabolă: ² "Împărăţia cerurilor este asemenea unui rege care a pregătit un ospăţ de nuntă pentru fiul său. ³ A trimis pe servitori să-i cheme la nuntă pe cei invitaţi, însă aceştia n-au voit să vină. ⁴ A trimis apoi pe alţi servitori să le spună invitaţilor: «Iată, ospăţul meu este gata, taurii şi viţeii îngrăşaţi au fost înjunghiaţi; toate sunt gata: Veniţi la nuntă!». ⁵ Dar ei, fără să le pese de aceasta, s-au dus, care la ogorul său, care la negoţul său; ⁶ ceilalţi au pus mâna pe servitori, i-au batjocorit şi i-au ucis. ⁷ Atunci regele s-a aprins de mânie, a trimis armata sa, a nimicit pe ucigaşi şi a dat foc cetăţii lor. ⁸ Apoi a spus servitorilor săi: «Ospăţul de nuntă este gata, însă cei invitaţi s-au dovedit nevrednici. ⁹ Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care îi veţi întâlni!». ¹⁰ Servitorii s-au dus pe străzi şi i-au adunat pe toţi cei pe care i-au întâlnit, răi şi buni, şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi. ¹¹ Când a intrat regele ca să-i vadă pe oaspeţi, a zărit un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă, ¹² şi i-a zis: «Prietene, cum ai intrat aici fără haina de nuntă?». Omul însă nu a scos nici un cuvânt. ¹³ Atunci regele le-a spus servitorilor: «Legaţi-i mâinile şi picioarele şi aruncaţi-l afară în întuneric: acolo va plânge şi va scrâşni din dinţi». ¹⁴ Desigur, mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi".

 

 

OMILIE

 

În prima lectură de la liturghia de astăzi, luată din cartea profetului Isaia (25,6-10), profetul visează la o mare adunare a tuturor popoarelor. Imaginea este aceea a ospăţului: „un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese”. Este subliniată cel mai mult caracteristica universalităţii: „pentru toate popoarele”. Nu mai este oprimare şi aroganţă, dar pace şi libertate: „Cântecul tiranilor încetează”.

 

Această grandioasă speranţă a profetului nu se bazează pe om, dar numai pe Dumnezeu. Soliditatea Cuvântului său („o stâncă veşnică” [Is 26,4]) autorizează la a spera chiar şi în timpuri de disperare. Iar aceste pagini au fost scrise de fapt chiar într-un timp de disperare.

 

După diferiţi comentatori Isus ar fi relatat parabola ospăţului pentru a explica faptul cum predica sa este refuzată de credincioşii practicanţi şi în schimb era primită de vameşi şi de păcătoşi. După aceea, Matei a reluat parabola pentru a explica faptul că Împărăţia a trecut de la iudei la păgâni: voi aţi refuzat, astfel mântuirea a trecut la păgâni. Este acelaşi paradox: poporul lui Dumnezeu îl refuză pe Mesia şi evanghelia sa, în timp ce alţii, cei de departe, îl caută şi îl primesc. Acest paradox cuprinde (şi aşa trebuie să-l citim noi astăzi) un avertisment sever şi presant pentru noi creştinii: apartenenţa la Biserică nu ne pune în siguranţă. Se poate întâmpla şi astăzi ca cei de aproape să-l refuze pe Cristos şi cei de departe să-l caute.

 

Dacă însă citim parabola alături de fragmentul din Isaia (prima lectură) atunci ceea ce trebuie subliniat este universalitatea.

 

Servitorii trimit la ospăţ toţi oamenii, buni şi răi, pe care-i întâlnesc la răspântiile drumurilor. Chemarea este adresată tuturor şi sala trebuie să fie, oricum, plină. Corespondentul ecleziologic al acestei unversalităţi este că Biserica trebuie să adreseze tuturor, fără deosebire, invitaţia sa la mântuire.

 

Dar mai sunt şi alte aspecte. De exemplu avertismentul că este ceasul decisiv: nu se poate amâna, totul este gata, sala trebuie să se umple imediat. În faţa chemării evangheliei nu-ţi este permis să fii distrat nici să eziţi.

 

Sau şi tema judecăţii. Regele nu pedepseşte numai pe invitaţii care l-au refuzat, dar judecă şi invitatul care nu are haina de nuntă. Judecata nu priveşte numai primii invitaţi, îi priveşte şi pe cei care au fost invitaţi după aceea, cei care au acceptat invitaţia şi pot să-şi facă iluzia că stau bine. Judecata ne priveşte şi pe noi. A intra în sală încă nu este o garanţie.

 

(pr. Bruno Maggioni [09.10.2005]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă: http://www.qumran2.net/parolenuove/commenti.php?mostra_id=5270).

Aparițile de la Fatima (film - 1991) [în italiană]

 

 

 



Sf. Fecioară Maria de la Fatima

La 5 mai 1917, în timpul Primului Război Mondial, Papa Benedict al XV-lea îi invita pe catolicii din lumea întreagă să se unească într-o cruciadă de rugăciuni, pentru a obţine pacea prin mijlocirea Maicii Domnului. După opt zile, Preacurata Fecioară Maria aducea oamenilor răspunsul său, arătându-se în ziua de 13 mai la trei copii portughezi, care îşi păşteau oile în locul numit Conca di Iria: Lucia, în vârstă de 10 ani, Francisc, de 9 ani, şi Iacinta, de 7 ani. Doamna în haine cernite şi cu faţa întristată le-a cerut să revină în acel loc în ziua de 13 a fiecărei luni. Lucia, cea mai mare dintre ei, le-a recomandat verişorilor să nu spună nimic acasă. Iacinta nu a putut ţine secretul şi, la data de 13 a lunii următoare, 13 iunie, cei trei păstori nu mai erau singuri la întâlnire.

 

La 13 iulie, Lucia nu mai avea curajul să meargă la întâlnirea cu Doamna, deoarece părinţii o mustraseră foarte aspru; s-a lăsat totuşi convinsă de Iacinta; la această arătare, Maica Domnului a promis un miracol extraordinar, care va face ca oamenii să creadă cuvintele celor trei copii. În ziua de 13 august, micuţii vizionari, prinşi şi încarceraţi de autorităţile locale, nu au putut fi prezenţi la Conca di Iria. În schimb, la 13 octombrie, ultima întâlnire, peste 60.000 de persoane erau de faţă la locul arătărilor, fiind martore ale miracolului anunţat: se părea că soarele s-a desprins de pe cer şi, rotindu-se cu o viteză ameţitoare, împrăştia gigantice flăcări multicolore; fenomenul a fost înregistrat pe pelicule fotografice până la distanţe de peste 30 de kilometri. Preacurata Fecioară Maria, întărind mesajul cu o succesiune de miracole din ce în ce mai mari, a dat răspunsul său, care îi angajează pe toţi creştinii: „Recitaţi Rozariul în fiecare zi; rugaţi-vă mult şi faceţi sacrificii pentru sărmanii păcătoşi, deoarece mulţi ajung în infern, pentru că nu este nimeni care să se roage şi să se sacrifice pentru ei... Războiul se va sfârşi peste puţin timp, dar dacă nu se încetează cu ofensele grave la adresa lui Dumnezeu, nu va trece mult timp şi va începe un altul, mult mai greu... Îndepărtaţi păcatul din viaţa voastră personală şi lucraţi pentru eliminarea lui din viaţa altora, colaborând astfel cu Isus la răscumpărarea neamului omenesc”. Împlinirea ameninţării referitoare la cel de Al Doilea Război Mondial a readus mesajul de la Fatima în atenţia lumii creştine.

 

În anul 1946, în prezenţa delegatului Sfântului Părinte Papa şi a unei mulţimi de peste 800.000 de persoane, s-a făcut încoronarea solemnă a statuii de la Fatima; în 1951, Papa Pius al XII-lea a hotărât ca încheierea „Anului Sfânt” să aibă loc la Fatima.

 

Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la prima apariţie a Maicii Domnului, în ziua de 13 mai 1967, Papa Paul al VI-lea a venit personal la Fatima, unde era aşteptat de peste un milion de pelerini care petrecuseră noaptea în rugăciune, avându-o în mijlocul lor şi pe Lucia, singura supravieţuitoare dintre fericiţii vizionari.

 

(Sursă: http://www.calendarcatolic.ro/Sfinti/tabid/66/articleType/ArticleView/articleId/1713/Sf-Fecioara-Maria-de-la-Fatima-.aspx).

Gândul zilei [căsătoria]

Sfânta Familie protejând Biserica

„Cu binecuvântarea căsătoriei

se primește forța de a iubi

şi de a fi credincios unul altuia şi,

întrucât este sacrament,

harul de a purta în sine limitele

şi eşecurile altuia cum ar fi proprii”

(Gilbert Keith Chesterton [1874-1936]).

Gândul zilei [creștinism]

 

„Creştinătatea s-a lepădat de creştinism,

fără să-şi fi dat ea singură seama.

Trebuie, din cauza aceasta,

să se întâmple ceva pentru

a se încerca readucerea creştinătăţii

la creştinism”

(Søren Kierkegaard, Şcoala creştinismului,
 Ed. Adonai, Bucuresti, 1997).

Sfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului (7 oct.)

 

Rugăciunea Rozariului este izvorâtă din dragostea creştinilor faţa de Maica Domnului. Ea constă în împletirea unei coroane de roze spirituale, prin recitarea a 15 decade formate din câte un „Tatăl Nostru”, zece „Bucură-te, Marie” şi, în încheiere, „Slavă Tatălui”. Aceste 15 decade sunt împărţite în trei grupe de câte cinci, fiecare grupă fiind dedicată comemorării anumitor fapte şi mistere din viaţa Domnului nostru Isus Cristos şi a Preacuratei Fecioare Maria: cinci mistere de bucurie, cinci de durere, cinci de slavă. În mod obişnuit, se recită zilnic numai câte o serie de mistere şi în decurs de trei zile se realizează un Rozariu complet, minunată împletire de rugăciune vocală şi contemplare interioară, participare vie la bucuriile, durerile şi slava Mântuitorului Isus, a Maicii sale Sfinte şi a Bisericii sale.

Obiectul care este folosit pentru numărarea rugăciunilor rostite, şiragul de mătănii, este de origine foarte veche. Pustnicii din părţile Răsăritului foloseau pietricele pentru a ţine seamă de numărul rugăciunilor vocale pe care îşi propuneau să le rostească. În mănăstirile medievale, fraţii laici, scutiţi de recitarea oficiului divin al preoţilor, deoarece nu cunoşteau limba latină, îşi împlineau datoriile de pietate repetând de un anumit număr de ori rugăciunea Pater Noster; în acest scop, urmând sfatul Sfântului Beda Venerabilul, au folosit coliere formate din boabe înşirate pe o sfoară. O tradiţie venerabilă afirmă că însăşi Maica Domnului s-a arătat Sfântului Dominic şi i-a propus să adauge la rugăciunea „Tatăl nostru” şi „Salutarea Îngerească”, formând Rozariul de astăzi. Ea a promis că recitarea cu pietate a Sfântului Rozariu va fi o armă puternică pentru îndepărtarea ereziei albigenze, care cuprinsese o mare parte din Italia şi Franţa.

 

Călugării dominicani au devenit susţinători înflăcăraţi ai acestei rugăciuni şi au întemeiat confraternităţile Rozariului, ai căror membri se obligau să recite zilnic, în întregime sau în parte, Sfântul Rozariu. Papa Pius al V-lea, fost membru al Ordinului Sfântului Dominic, a încurajat şi a recomandat oficial recitarea lui. În curând, Rozariul a devenit o rugăciune universală a creştinătăţii catolice, un fel de „breviar al credincioşilor”, considerat la fel de valoros ca şi breviarul pe care preoţii îl recită zilnic. Sfântul Rozariu a devenit un izvor de înălţare şi de orientare spirituală, atât în viaţa individuală, cât şi în viaţa de familie.

 

„În cadenţa dulce şi odihnitoare a cuvintelor rugăciunii «Ave Maria», tatăl şi mama se gândesc la grijile familiei, la copilul pe care îl aşteaptă, la problemele pe care le pun copiii mai mari. Peste toate aspectele vieţii familiale se revarsă lumina operei de mântuire înfăptuită de Cristos şi, în mod cu totul firesc, familia se încredinţează Aceleia care a intervenit în favoarea soţilor din Cana Galileii, mamei iubitoare a Răscumpărătorului” (Schillebeeckx).

 

Comemorarea de astăzi a fost instituită de Sfântul Papa Pius al V-lea pentru a aminti victoria obţinută în 1571, la Lepanto, asupra flotei turceşti, în ziua de 7 octombrie, care în acel an era o zi de duminică. La început, se numea „Sfânta Maria a Biruinţei” şi se sărbătorea numai la Roma şi în împrejurimi, în prima duminică din octombrie. În 1716, sărbătoarea a fost extinsă la întreaga Biserică, iar Sfântul Pius al X-lea, în 1913, a stabilit ca zi definitivă a comemorării ziua de 7 octombrie, sub titlul de „Sărbătoarea Preasfântului Rozariu”. Calendarul nou, din 1960, a reţinut numele de „Sfânta Maria a Rozariului”. Într-un anumit sens, această comemorare cuprinde toate sărbătorile închinate Mântuitorului şi Preacuratei, deoarece, prin rugăciunea Rozariului, participăm zilnic la misterele de bucurie, de durere şi de slavă ale Domnului nostru Isus Cristos, fiul Fecioarei Maria.

 

(Sursă: http://www.calendarcatolic.ro/Sfinti/tabid/66/articleType/ArticleView/articleId/3248/Sf-Fecioara-Maria-Regina-Rozariului-.aspx).

Pasărea sfântă

Pasăre în vâzduh -
de Constantin Brâncusi

Întruchipată în aur de sculptarul C. Brâncusi

În vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvântă,
lăcrimându-şi deasupra ta
geometria înaltă şi sfântă.

Ai trăit cândva în funduri de mare
şi focul solar l-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.

Pasăre eşti? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptură ţi-am zice, potir fără toarte,
cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte.

Dăinuind în tenebre ca în poveşti
cu fluier părelnic de vânt
cânţi celor ce somnul şi-l beau
din macii negri de subt pământ.

Fosfor cojit de pe vechi oseminte
ne pare lumina din ochii tăi verzi.
Ascultând revelaţii fără cuvinte
subt iarba cerului zborul ţi-l pierzi.

Din văzduhul boltitelor tale amiezi
ghiceşti în adâncuri toate misterele.
Înalţă-te fără sfârşit,
dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi.

Lucian Blaga, Laudă somnului (1929).

 

Sinodul Episcopilor – a III-a adunare generală extraordinară [bibliografie]

„Provocările pastorale despre familie în contextul evanghelizării”

(Vatican, 5-19 octombrie 2014)

 

 – bibliografie –

 

Papa Francisc

 

[Scrisoare a lui Papa Francisc familiilor]

Lettera di Papa Francesco alle famiglie – Papa Francisc: http://w2.vatican.va/content/francesco/it/letters/2014/documents/papa-francesco_20140202_lettera-alle-famiglie.pdf; http://w2.vatican.va/content/francesco/it/letters/2014/documents/papa-francesco_20140202_lettera-alle-famiglie.html.

 

[Separați, divorțați, recăsătoriți – Un contribut pentru Sinod]

Separati, divorziati, risposti. Un contributo per il Sinodo (sep. 2014).
(http://www.viandanti.org/?p=9112)



cardinalul
Walter Kasper

[Împotriva adevărului? Răspunsul lui Kasper] Contro la verità? La risposta di Kasper (sep. 2014) - cardinalul Walter Kasper: http://sperarepertutti.typepad.com/sperare_per_tutti/2014/09/contro-la-verit%C3%A0-la-risposta-di-kasper.html

 

A spune din nou tinerilor adevărul căsătoriei – car. Walter Kasper – interviu Avvenire (02.10.2014):

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20141007

[Sinodul versiunia lui Kasper]
Sinodo, la versione di Kasper – car. Walter Kasper – interviu Avvenire (02.10 2014): http://sperarepertutti.typepad.com/sperare_per_tutti/2014/10/sinodo-la-versione-di-kasper.html

 

[Bisericile ortodoxe cu privire la divort - Tradițiile și viața bisericească]

Chiese ortodosse circa il divorzio – Tradizione e vita ecllesiale - de Basilio Petra (sep. 2014):  http://www.viandanti.org/wp-content/uploads/2014/09/PETRA_Ortodossi_Def-Sito.pdf

 

[Euharistia: aliment generos pentru cei slabi]

„Eucarestia: generoso alimento per i deboli” – de Andrea Grillo (sep. 2014): http://www.viandanti.org/wp-content/uploads/2014/04/Grillo_Eucarestia_Def-Sito.pdf

 

[La început nu era așa]

In principio non era così – de Giannino Piana (sep. 2014): http://www.viandanti.org/wp-content/uploads/2014/09/Piana_In-principio-indissolubilità_Def-Sito.pdf

ep. Bruno Forte

 [«Sinodul»? Nici închideri nici fugă] – interviu cu Bruno Forte
«Il Sinodo? Né chiusure né fughe» - ep. Bruno Forte (30.09.2014):
http://www.avvenire.it/Dossier/Sinodo%20sulla%20famiglia%202014/Interviste/Pagine/forte-sinodo-intervista.aspx

 „Milă, rugăciune şi reflecţie.

Acestea sunt cele trei puncte

esenţiale indicate de Bruno Forte,

Secretarul special al Sinod,

arhiepiscop de Chieti-Vasto,

teolog original şi apreciat,

cu câteva zile înainte de începerea

marii adunări despre familie dorit

de Papa Francisc”…

Despre aceasta http://www.avvenire.it/Chiesa/Pagine/forte-sinodo-intervista.aspx.

Spre Sinod - „Vom vorbi despre familie fără temeri şi suspiciuni. Vom căuta adevărul” – cardinalul Lorenzo Baldisseri (2014):

http://www.itrc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=4289:spre-sinod-vom-vorbi-despre-familie-fr-temeri-i-suspiciuni-vom-cuta-adevrul&catid=53:informatii

Despre indisolubilitatea căsătoriei şi dezbaterea despre divorţaţii recăsătoriţi şi sacramentele – arhep. Gerhard Ludwig Müller (2013): http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201310108

 

Divorţaţii recăsătoriţi în Biserica antică – de pr. Antonio Grappone (2014):

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20140229

 [Indisolubilita și milostivirea în Biserica Antică]

Indissolubilità e misericordia nella chiesa antica - "Civiltà Cattolica"  (02.10.2014):http://sperarepertutti.typepad.com/sperare_per_tutti/2014/10/indissolubilit%C3%A0-e-misericordia-nella-chiesa-antica.html

 

[Accesul la împărtășanie a celor divorțați-recăsătoriți este încă deschisă]

La question de l'accès à la communion des divorcés-remariés est encore ouverte – cardinalul Walter Kasper (2005): http://www.cardinalrating.com/cardinal_45__article_2354.htm

Dominique, nique-nique - de Orietta Berti [cântec]

 

Orietta Berti în timp ce cânta
cântecele sorei Sorriso

 

Dominique di Orietta Berti

 

(Etrusco - Soeur Sourire)

 

Dominique, nique-nique,

con la sua semplicità,

lavora in povertà.

Va dovunque col suo amor,

per parlare del Signor,

per parlare del Signor.

 

Attraverso mari e monti,

predicando se ne va,

Attraverso mari e monti,

predicando la bontà.

Dominique, nique-nique,

con la sua semplicità,

lavora in povertà.

 

Va dovunque col suo amor,

per parlare del Signor,

per parlare del Signor.

La mattina di buon’ora,

si raccoglie per pregar.

Con le luci dell’aurora,

incomincia a camminar…

Dominique, nique-nique,

con la sua semplicità,

lavora in povertà.

 

Va dovunque col suo amor,

per parlare del Signor,

per parlare del Signor.

Testa bassa, piedi scalzi,

per omaggio all’umiltà.

Prima ancor che il sol si alzi,

giunge fino alla città.

Dominique, nique-nique,

con la sua semplicità,

lavora in povertà.

 

Va dovunque col suo amor,

per parlare del Signor,

per parlare del Signor.

La davanti alla sua gente,

le sue mani alza al ciel.

Prega Dio onnipotente,

prega Dio con tutto il cuor.

Dominique, nique-nique,

con la sua semplicità,

lavora in povertà.

 

Va dovunque col suo amor,

per parlare del Signor,

per parlare del Signor.

E la gente che l’ascolta,

s’inginocchia con pietà.

Piange, spera, si converte

alla Santa carità.

 

Dominique, nique-nique,

con la sua semplicità,

lavora in povertà.

Va dovunque col suo amor,

per parlare del Signor,

per parlare del Signor.