† Duminica a 22-a de peste an [A]: Înțelepciunea crucii [30 august 2020]

Mergi în urma mea, Satană! (1886-1984) - de Jacques Joseph Tissot (1830-1902); Brooklyn Museum of Art. New York, USA.

 Înțelepciunea crucii

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (30 august 2020)         

Lecturi: Ieremia 20,7-9; Romani 12,1-2; Evanghelia Matei 16,21-27; lecturi

Omilie 

 

Liturgia Cuvântului ne pune la noi alegeri curajoase. După ce Isus la Cezarea lui Filip își dezvăluie identitatea sa mesianică, cere înțelepciunea crucii. Prima lectură este un fragment autobiografic din profetul Ieremia unde chemarea profetică este prezentată în aspectele sale de conflict și persecuție. Credința este a ne lăsa seduși de Domnul. Evanghelia ne invită să învățăm să luăm locul ce ne așteaptă, adică să mergem „în spatele” lui Isus, nu în fața lui. Dacă ajungi în spatele Domnului poți observa unde își pune Cristos picioarele, familiarizându-te cu modul de a merge, și urmându-i chiar și atunci când el ia căi de tine neștiute, care nu se poate proba. Este darul de sine iubirii lui Dumnezeu. A doua lectură reprezintă înțelepciunea crucii în aspectul său de cult: Domnul așteaptă oferirea zilnică a credincioșilor. 

† Duminica a 20-a de peste an [A]: Credința elimină distanțele: nu există străini [16 august 2020]

Isus și femeia canaaneană.

Credința elimină distanțele: nu există străini

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (16 august 2020)         

Lecturi: Isaia 56,1.6-7; Romani 11,13-15.29-32; Evanghelia Matei 15,21-28; lecturi

Omilie

 

Cele trei lecturi propuse de Liturgia Cuvântului dezvoltă tema credinței universale la toate popoarele. Este răspunsul dat de Domnul în fața excluderii: Dumnezeu, în iubirea sa, este milostiv și nu îndepărtează pe nimeni; oferă oamenilor salvarea. Credința este universală, nu se reduce la un popor, nu ar putea fi închisă în interiorul hotarelor naționale. Prima lectură relatează oracolul profetic că străinii care au aderat la alianță sunt acceptați de Dumnezeu ca și israeliți. Evanghelia povestește o minune de eliberare a unei fiice săvârșite de Isus în favoarea unei femei „străine” – deci nu din poporul evreu – în virtutea credinței avută de ea. Vestea cea bună este anunțată tuturor. Isus ne cere să iubim, să acceptăm, să slujim pe toți. Pentru Dumnezeu niciunul nu este „străin”. A doua lectură face referință la faptul că toate popoarele străine sunt chemate să participe la beneficiile „alianței” cu Dumnezeu. Pentru Dumnezeu toți oamenii sunt fii. Deci, este necesar să devenim frați! Nu e suficient să purtăm numele de „catolic” pentru a fi pătruns de sensul creștin de „universal”. Suntem catolici în mentalitate, în inimă, în conduită!  

† Schimbarea la fața a Domnului [A]: Isus în lumină divină [6 august 2020]

Schimbarea la față a Domnului de Lodovico Carracci.

Isus în lumină divină

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (9 august 2020)      

Lecturi: Daniel 7,9-10.13-14; 2Petru 1,16-19; Evanghelia Matei 17,1b-9; lecturi

Omilie

Astăzi este sărbătoarea lui Cristos schimbat la față. Datează din secolul al IV-lea în istoria Bisericii în liturgia orientală dar se răspândește rapid și la Biserica Romei deja din timpul papei Leon cel Mare (440-461). Sărbătoarea este introdusă oficial de papa Calist al II-lea [1456] când armatele creştinilor sub conducerea lui Ioan Huniade [cunoscut ca Iancu de Hunedoara (1407-1456)] au obținut victoria împotriva turcilor la Belgrad ajungând la papa pe 6 august [1456].

Sunt trei apostoli „privilegiați” – Petru, Iacob și Ioan, găsiți și în timpul agoniei lui Isus în Grădina Ghetsimani – ce au trăit experiența vieții lor: o „adevărată încântare”. El nu pot să uite această viziune. Suntem în fața unei „cristofanii”, adică manifestarea lui Isus „transfigurat” – „s-a schimbat înfățișarea” (Mt 17,2); în greacă a suferit o „metamorfoză” [métamorphosis], cum spune sfântul Matei, prin iubirea Tatălui.

† Duminica a 18-a de peste an [A]: Omul – ființă flămândă. Domnul satură foamea persoanei umane! [2 august 2020]

(foto: https://incammino.blog).

Omul – ființă flămândă. Domnul satură foamea persoanei umane!

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (2 august 2020)      

Lecturi: Isaia 55,1-3; Romani 8,35.37-39; Matei 14,13-21; lecturi

Omilia

Liturgia Cuvântului se concentrează asupra nevoii umane de hrană, care vine transferată de la planul fizic la cel spiritual. Omenirea nu este întotdeauna capabilă să mănânce ceea ce hrănește și satură! Omul este o ființă flămândă! Este Domnul care satură foamea omului. În prima lectură este prezentată invitația lui Dumnezeu de a se hrăni cu ceea ce oferă el; Evanghelia povestește despre înmulțirea pâinilor, adică hrana oferită de Cristos celor care sunt fascinați după cuvântul divin. Lectura a doua afirmă unirea noastră vitală cu Isus în iubirea sa. 

† Duminica a 17-a de peste an [A]: Ce câștig eu cu credința mea? „Împărăția” lui Dumnezeu! [26 iulie 2020]

Comoara - de James Tissot.

Ce câștig eu cu credința mea? „Împărăția” lui Dumnezeu!

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (26 iulie 2020)      

Lecturi: 1Regi 3,5-12; Romani 8,28-30; Evanghelia Matei 13,44-52; lecturi

Omilie

În această duminică Cuvântul lui Dumnezeu ne invită să cerem darul înțelepciunii pentru a pătrunde fiecare clipă a vieții noastre reale. În Evanghelie sunt ultimele parabole despre „împărăția cerurilor”. Domnul insistă ca ascultătorii să-și sacrifice totul, fără ezitare, pentru a intra în „împărăția” lui Dumnezeu: e cea mai mare comoară dăruită de Domnul. Astăzi cel mai urgent lucru este să mărturisim că credința e un „dar” care trebuie căutat, nu ratat sau risipit; e un câștig. În a doua lectură apostolul ne conduce la bogăția ascunsă a credinței: înălțarea umanității în gloria lui Cristos, primul născut al noii creații.

† Duminica a 16-a de peste an [A]: Iubirea răbdătoare și milostivă a lui Dumnezeu [19 iulie 2020]

Cum se strânge grâul și cum se dă foc neghinei

Iubirea răbdătoare și milostivă a lui Dumnezeu

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (19 iulie 2020)      

Lecturi: Înţelepciunii 12,13.16-19; Romani 8,26-27; Evanghelia Matei 13,24-43 sau
forma prescurtată: Evanghelia Matei 13,24-30; lecturi

Omilie

Cuvântul Domnului de astăzi gravitează în jurul îndurării lui Dumnezeu, care nu îi lovește imediat pe cei vinovați, ci le acordă totdeauna oportunitatea de reflecție și părere de rău. Domnul este mult răbdător. Prima lectură  arată dispoziția lui Dumnezeu de indulgență în tot ce guvernează creația. Evanghelia dezvăluie inima lui Isus față de lume, de istorie și de Dumnezeu. Compară Împărăția Domnului cu un câmp de grâu în care dușmanul a semănat neghină: separarea plantelor va fi numai la seceriș. Dumnezeu lasă să crească alături de grâu și neghina. Cristos invită să imităm răbdarea Domnului, căci alături de grâul sfințeniei se mai află neghina păcatului și Dumnezeu vrea să le tolereze pe amândouă până la sfârșit. A doua lectură prezintă activitatea Duhului Sfânt când vine în rugăciune în ajutorul slăbiciunii umane.

† Duminică a 15-a de peste an [A]: Ascultă, înțelege și dă rod [12 iulie 2020]

Semănat pe drum, pe petriș, în spini sau pe pământ bun...
(sursă: foto: https://www.paoline.it).

 Ascultă, înțelege și dă rod

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (12 iulie 2020)      

Lecturi: Isaia 55,10-11; Romani 8,18-23; Evanghelia Matei 13,1-23; forma prescurtată: Evanghelia Matei 13,1-9; lecturi

Omilie

Dumnezeu a angajat un dialog cu oamenii pentru a descoperi iubirea sa și a le indica pe ce drum vor putea ajunge la el pentru a se bucura și a împărtăși de bunătatea sa. Isus, Fiul său, devenind om ca și noi, le vorbi în numele său. Pentru a fi înțeles mai bine, el folosește imagini, comparații, luate din viața zilnică: sunt parabolele evanghelice. Prima este parabola semănătorului… În ciuda eșecurilor, sămânța semănată de Cristos în lume se va ridica înlăturând obstacolele [evanghelia]. Ploaia căzând pe pământ determină un proces de transformare: aduce roade [prima lectură]. Însuși Universul trece prin durerile nașterii, merge spre „libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu” [lectura a doua].

† Duminica a 14-a de peste an [A]: Blândețea și umilința lui Isus se face rugăciune [5 iulie 2020]

„Luaţi asupra voastră jugul meu!” (Mt 11,29).

Blândețea și umilința lui Isus se face rugăciune

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (5 iulie 2020)      

Lecturi: Zaharia 9,9-10; Romani 8,9.11-13; Evanghelia Matei 11,25-30; lecturi

Omilie

Blândețea lui Isus este centrul liturgiei de astăzi. Este descoperită umilința lui Cristos: un Mesia cu totul diferit de cum își închipuiau contemporani. Prima lectură descrie intrarea în Ierusalim a unui regelui pașnic, fără triumf; Evanghelia aduce un moment extrem de sentimental, în care Isus rostește o rugăciune de laudă către Tatăl ducând la o învățătură de blândețe. A doua lectură exprimă imaginea unei vieți trăite conform Duhului: „dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, [Duhul] va învia şi trupurile voastre muritoare”. Este extraordinară această veste!…

† Duminica a 13-a de peste an [A]: Viața nouă primită de la Domnul [28 iunie 2020]

 Viața nouă primită de la Domnul

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (28 iunie 2020)    

Lecturi: 2Regi 4,8-11.14-16a; Romani 6,3-4.8-11; Evanghelia Matei 10,37-42; lecturi

Omilie

Astăzi Cuvântului Domnului se mișcă în a recunoaște „trecerea lui Dumnezeu” în trimișii săi, fie profeți, fie apostoli, fie unul fiecare ce vrea să-și ducă crucea împreună cu Domnul. Prima lectură povestește despre profetul Elizeu văzut și primit de o femeie drept omul lui Dumnezeu; Evanghelia vorbește ucenicilor pe care Isus îi trimite în lume, dar în realitate exprimă condițiile pentru oricine vrea să-l urmeze pe Domnul. Sunt cuvinte exigente și răscolitoare. Cristos cere de la cel care vrea să-l urmeze să se angajeze fără măsură, până la sfârșit, să fie liber, dispus să înfrunte crucea. Lectura a doua descrie viața creștină ca o identificare deplină în viața lui Cristos.

† Duminică a 12-a de peste an [A]: Nu vă temeți! [21 iunie 2020]

Nu vă temeți!

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (21 iunie 2020)  

Lecturi: Ieremia 20,10-13; Romani 5,12-15; Evanghelia Matei 10,26-33; lecturi

Omilie

Lecturile biblice de această duminica au ca temă eliberarea omului de frică. Lectura întâia descrie slujirea profetului Ieremia și încrederea sa că poate conta pe ajutorul lui Dumnezeu care „îl eliberează din mâna răufăcătorilor”. Evanghelia propune îndemnul lui Cristos adresat discipolilor tocmai pe seama fricii: „nu vă temeți!” A doua lectură prezintă rădăcina ultimă și necesară a oricărei eliberări: darul harului revărsat peste noi de noul Adam, Isus Cristos, în care nu este frică, care a învins moartea și ne-a salvat de stricăciunea păcatului.

† Duminica a 11-a de peste an [A]: Iubirea infinită a lui Dumnezeu [14 iunie 2020]

„Secerişul este mare!”

Iubirea infinită a lui Dumnezeu

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (14 iunie 2020)

Lecturi: Exod 19,2-6a; Romani 5,6-11; Evanghelia Matei 9,36-10,8; lecturi

Omilie

Lecturile biblice de astăzi ne aminteşte de misiunea noastră de la început: chemarea la sfințenie într-un „popor sfânt”. Suntem introduşi în planul de mântuire care  împlineşte istoria. Suntem chemați să formăm Biserica – noua comunitate – cu o misiune specială pentru lume. Isus ne trimite și ne dă noi puteri pentru a vindeca omenirea în mod gratuit! Este iubirea infinită a lui Dumnezeu!

† Sfânta Treime [A]: Într-o relație de iubire cu cele trei persoane divine [7 iunie 2020]

Într-o relație de iubire cu cele trei persoane divine

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 18:30 (7 iunie 2020)   

Lecturi: Exodul 34,4b-6.8-9; 2Corinteni 13,11-13; Evanghelia Ioan 3,16-18; lecturi

Omilie

Astăzi este sărbătoarea lui Dumnezeu – Sfânta Treime. Creştinii din Occident celebrează misterul lui Dumnezeu unul şi întreit, de trei ori sfânt. Dumnezeu este comuniune de iubire – Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – o comuniune care nu rămâne închisă în sine ci deschisă tuturor oamenilor chemaţi să-i răspundem la iubirea sa. Dumnezeu este pentru noi iubire! Așa ne-a iubit pe noi Domnul, trimițându-l pe Isus. Este misterul iubirii și milostivirii pe care oamenii nu reușesc să-l dezlege; nici chiar profeții…

† Duminica a 7-a de peste an (A): A ierta, a iubi [23 februarie 2020]

„Predica de pe Munte” de Carl Bloch.

A ierta, a iubi

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (23 februarie 2020)              

Lecturi: Leviticului 19,1-2.17-18; 1Corinteni 3,16-23; Evanghelia Matei 5,38-48; lecturi

Omilie 

Isus ne spune în evanghelia de astăzi: „așa cum Dumnezeu a acționat față de voi, la fel să vă purtați față de alții”. Este etica sau morala teologică. Iubește-ți dușmanii. Iubirea este capabilă să transforme pe un dușman într-un prieten.

În lectura întâia luată din cartea Leviticului (Lev 19,1-2.17-18) sunt norme și legi ieșite dintr-un ambient ebraic preoțesc: se numește „legea sfințeniei”. Moise invită poporul să-l imite pe Dumnezeu în sfințenie: „Domnul i-a zis lui Moise: «Fiți sfinți, căci sfânt sunt eu, Domnul Dumnezeul vostru»” (v. 1-2). Nu este un imperativ, ci o promisiune. Este invitația la a se lăsa orientați de către Domnul să trăiască existența ca participare la viața de sfințenie. Este vorba de apartenența creaturilor la gloria Domnului. În ce mod omul păcătos îl poate întâlni pe Dumnezeul cel sfânt? În limbajul curent, „sfânt” se înțelege cel care a dus o viață exemplară și acum este în paradis. Însă semnificația acestui termen este mult mai amplă: indică „cel separat”, „consacrat” lui Dumnezeu. În liturgia ebraică sunt diferite separări. Kaddish este „sfânt” în ebraică. Dar a fi sfânt înseamnă a recunoaște că Dumnezeu a făcut să iasă poporul din sclavia egipteană pentru ca să asculte de legea sa. Ce pretindea Domnul atunci când a poruncit poporului său să fie „sfânt”, să trăiască separat de alte popoare ca să nu-l poarte la idolatrie? „Sfințenia” este înțeleasă în mod diferit: nimic din separările materiale de la ceilalți oameni, nimic din prescripțiile rituale. Cere să refuze ura și răzbunarea. „Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta. […] Să nu te răzbuni şi să nu ţii ură pe fiii poporului tău! Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (vv. 17-18). Cere să se lase conduși de iubire: iubește aproapele, „imită-mă pe mine”, spune Domnul. Din vechea lege, descoperim că iubirea e mai bună decât toate ritualurile: e semnul prezenţei lui Dumnezeu printre oameni. Are o limită: iubirea nu este universală. De fapt, interpretarea rabinică se restrânge la poporul lui Israel; se limitează la legăturile de sânge, familiare. Orizontul legii nu depășea încă limitele poporului evreu.

† Duminica a 6-a de peste an [A]: Iubirea împlinește legea [16 februarie 2020]

Eu însă vă spun... – cu Marcello Cerrato.

Iubirea împlinește legea

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (16 februarie 2020)              

 Lecturi: Ben Sirah 15,15-20; 1Corinteni 2,6-10; Evanghelia Matei 5,17-37; lecturi

Omilie

În duminica de astăzi, lecturile biblice amintesc că toată creația, ființele umane, sunt făcute după „chipul lui Dumnezeu”, capabile să aleagă și să invoce înțelepciunea și încercând să intre în relație cu Domnul. Ben Sirah face o declarație asupra libertății omului de a alege și responsabilitatea sa personală. Apostolul Paul scrie că în Isus s-a revelat noua înțelepciune, noua lege, un nou mod de a trăi așa cum ne-a învățat Cristos și ne-a relatat sfântul Matei. Alegerea binelui este alegerea fericirii. Iubirea împlinește legea.

† Duminică a 5-a de peste an [A]: Suntem lumină și sare a lumii oferind savoarea realității [9 februarie 2020]

Suntem lumină și sare a lumii oferind savoarea realității

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (9 februarie 2020)             

Lecturi: Isaia 58,7-10; 1Corinteni 2,1-5; Evanghelia Matei 5,13-16; lecturi

Omilie

Lumină și sare a lumii. În Isaia faptele bune ale poporului manifestă lumina lui Dumnezeu, în timp ce în evanghelie discipolii sunt lumina și sarea lumii: ei o posedă și sunt chemați să o împărtășească omenirii. A doua lectură este considerată ca o ilustrare concretă a evangheliei: apostolul Paul – discipolul fidel a lui Cristos – este lumină pentru păgâni.

† Duminica a 3-a de peste an [A]: Să nu lăsăm Biblia pradă pulberii rafturilor unei bibliotecii... [26 ianuarie 2020]

„Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” (Mt 4,19).

Să nu lăsăm Biblia pradă pulberii rafturilor unei bibliotecii

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (26 ianuarie 2020)           

Lecturi: Isaia 8,23b-9,3; 1Corinteni 1,10-13.17; Evanghelia Matei 4,12-23; lecturi 

Omilie

Să nu lăsăm Biblia pradă pulberii rafturilor unei bibliotecii, căci Domnul este „lumină” pentru pașii noștri, dă sens vieții noastre, pentru că oriunde există lumină viața omului nu este spre moarte, ci spre înviere. Mesajul lui Cristos este că Dumnezeu se face vecin cu oamenii, nu în templul somptuos din Ierusalim, dar acolo unde cineva primește anunțul nemaiauzit a Domnului – Dumnezeu-cu-noi. În duminica de astăzi, totul începe de la marginea Galileei: punct de frontieră geografic și teologic. Populația era amestecată, aproape păgână; era considerată ca periferie a țării promise și locuitorii săi sunt la limita poporului lui Dumnezeu. Dar Isus își începe misiunea chiar din locul acesta: vine să șteargă frontierele.

Sunt evocate două triburi, din cele douăsprezece ale lui Israel, cel a lui Zabulon și Neftali. Dar este pomenit și drumul mării și Galileea neamurilor, de profetul Isaia și de evanghelie. O regiune devastată de războaie. Sunt locuite de oameni afundați în întuneric. Profetul face aluzie la cucerirea în anul 732 î. C. de către imperiul asirian [de Tiglat-Pileser al III-ale (745-727 î. C.)] a celor trei provincii ale lui Israel: Galileea (cu orașul antic Meghido, pe drumul comercial Via Maris [„Drumul Mării” care lega Siria de Egipt, fiind situat în depresiunea Jesreel, în Palestina de Nord]), Galaad (din Transiordania) și Dor (coasta palestiniană). Atunci au început „întunericul”, durerea, suferința și rușinea. Câmpia fertilă a Galileei, ţara lui Zabulon şi Neftali, a fost ocupată de asirieni.

† Duminica a 2-a de peste an [A]: Isus iartă păcatul lumii [19 ianuarie 2020]

Isus iartă păcatul lumii

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (19 ianuarie 2020)          

Lecturi: Isaia 49,3.5-6; 1Corinteni 1,1-3; Evanghelia Ioan 1,29-34; lecturi

Omilie

De o săptămână am intrat într-o nouă perioadă liturgică: „timpul de peste an”. Culoarea hainelor liturgice este verde. Înainte era alb sau auriu: în „timpul Crăciunului” exprimau bucuria naşterii Domnului. Acum, verdele este simbolul speranţei. În „timpul de peste an” medităm învățăturile și exemplele luminoase din viața și activitatea publică a lui Isus. În duminicile de „peste an” îl ascultăm pe evanghelistul Matei, în principal. Începem prin a ne întreba: pentru noi cine este Isus? Vom asculta răspunsul lui Ioan Botezătorul: este „Mielul lui Dumnezeu” care ridică păcatul lumii. Isus iartă păcatul omenirii.

† Cristos, regele universului [C]: Regele iubirii milostive [24 noiembrie 2019]

„Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!” (Lc 24,42).

Regele iubirii milostive

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 noiembrie 2019)      

Lecturi: 2Samuel 5,1-3; Coloseni 1,12-20; Evanghelia Luca 23,35-43; lecturi

Omilie

Astăzi îl sărbătorim pe Cristos, regele universului. Este o sărbătoare recentă. A fost stabilită de papa Pius al XI-lea în anul 1925 [printr-o scrisoarea apostolică Quas primas (11 decembrie 1925)] pentru a afirma competența religioasă a Bisericii în domeniul profan de unde mentalitatea modernă voia s-o excludă. În faţa răspândirii ateismului şi a secularizării, papa a voit să susțină domnia spirituală a lui Cristos asupra întregii umanităţii şi a instituţiilor sociale. Biserica are dreptul și obligația să le reamintească puterilor lumii că sunt în serviciul omului. În reforma liturgică a Conciliu Vatican al II-lea Isus este rege pentru că domnit pe cruce: un rege care-i salvează pe alții și nu se salvează pe sine; un rege de neînțeles. Astăzi este înălțarea lui Isus din partea Tatălui în ziua învierii: este Kýrios, Domnul viu pentru totdeauna. Cristos, regele universului, este chemat să conducă poporul lui Dumnezeu.

† Duminica a 33-a de peste an [C]: Ultimele realități [17 noiembrie 2019]

Judecata de apoi de Michelangelo - Capela sixtina.

  Ultimele realități

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (17 noiembrie 2019)      

Lecturi: Malahia 3,19-20a; 2Tesaloniceni 3,7-12; Evanghelia Luca 21,5-19; lecturi

Omilie

Anul liturgic se sfârșește! Ultimele realități se apropie (în greacă eskhaton, în latină novissimi): este situația omului după moarte, sfârșitul lumii, judecata finală, iadul și paradisul. Noi așteptăm venirea în glorie a Domnului! Isus folosește un limbaj apocaliptic pentru a ne invita să găsim sensul istoriei, descoperind în evenimente zilnice urmele veșniciei. Astăzi ni se cere să credem că binele este mai puternic decât răul și că binele va triumfa. Introducerea de la Liturghie este o reflecție plină de optimism: „Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire” (Ier 29,11). Sunt cuvinte de încurajare! Lecturile biblice vestesc că: „prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele” (Lc 21,19) – din evanghelia de azi.

† Duminica a 32-a de peste an [C]: Viața nouă în plinătatea lui Dumnezeu [10 noiembrie 2019]

Împinge viața spre plinătatea Domnului (by pxhere.com).

Viața nouă în plinătatea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 noiembrie 2019)      

Lecturi: 2Macabeilor 7,1-2.9-14; 2Tesaloniceni 2,16-3,5; Evanghelia Luca 20,27-38; lecturi

Omilie

Lecturile liturgice din această duminică ne pun în față adevărul despre învierea morților, ultima speranță în viața viitoare: trecând frontiera morții, ne deschide spre orizontul comuniunii cu Dumnezeu. Moartea martirică a celor șapte frați din perioada macabeică dă mărturie despre credința în Domnul capabil să învie morții [lectura întâia]. Cazul, construit cu multă abilitate de saducei, a celor șapte frați care au murit fără să lase vreun copil, după ce s-au căsătorit, unul după altul, cu aceleași femeie, lasă un gust amar și ridicularizează credința în învierea morților [evanghelia]. În centru lecturilor stă învierea morților. Această învățătură face parte din credinţa noastră, chiar cea mai importantă, pentru că ne arată scopul vieții noastre. Învierea morților este în inima Torei, a Scripturii: este viața cea nouă în plinătatea lui Dumnezeu.