 |
| „Secerişul este mare!” |
Iubirea
infinită a lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (14 iunie 2020)
Lecturi: Exod 19,2-6a; Romani 5,6-11; Evanghelia Matei
9,36-10,8; lecturiOmilie
Lecturile biblice de astăzi ne
aminteşte de misiunea noastră de la început: chemarea la sfințenie într-un
„popor sfânt”. Suntem introduşi în planul de mântuire care împlineşte istoria. Suntem chemați să formăm
Biserica – noua comunitate – cu o misiune specială pentru lume. Isus ne trimite
și ne dă noi puteri pentru a vindeca omenirea în mod gratuit! Este iubirea
infinită a lui Dumnezeu!
În prima lectură (Ex 19,2-6a) Moise s-a suit pe Sinai și „Domnul
l-a chemat de pe munte” pentru a-i aminti ce a făcut pentru popor: „Voi aţi
văzut ce am făcut Egiptului, cum v-am purtat pe voi pe aripi de vultur şi v-am
adus la mine” (v. 4). I-a eliberat din sclavia egipteană ca un vultur cu aripile
sale puternice care îşi poartă puii și-i conduce spre munţii deşertului pentru
a-i da libertate: „acum, dacă
veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi alianţa mea, veţi fi partea mea
dintre toate popoarele” (v. 5). Israelul,
dintr-un trib risipit, ajunge un popor, „o împărăţie de preoţi şi o
națiune sfântă” (v. 6). Poporul este „sfânt”, adică „separat” de celelalte
popoare şi păstrat – consacrat – pentru Dumnezeu cu o viaţa religioasă şi
morală. Este alegerea lui Dumnezeu ca „națiune sfântă”, chemată să spună oamenilor
care îl caută pe Domnul: Dumnezeu vă iubește! Este gentilețe, bunătate,
compasiunea [în ebraică ḥesed]. Este
misterul prezenței lui Dumnezeu printre oameni!
În a doua lectură (Rom 5,6-11) sfântul Paul face o reflecție asupra
milostivirii lui Dumnezeu pentru că Domnul ne-a iubit pe când eram încă păcătoși.
Este împăcarea lui Dumnezeu cu lumea. Reconcilierea face posibilă constituirea unui
„popor sfânt”. Apostolul aminteşte creştinilor de transformarea pe care
Isus o realizează în inimile celor care primesc cuvântul său: trecerea de la păcat
la pacea cu Dumnezeu într-o viaţă plină de iubire și speranță. Dovada că
Dumnezeu ne iubeşte stă: „pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit […]
pentru cei nelegiuiţi” (v. 6). Experimentăm iubirea lui Isus și a prezenței
sale: e ca o armonie a lui Dumnezeu învăluit de dragoste infinită. Paul insistă
în mod obsedant: suntem îndreptățiți prin credință, suntem în pace cu Dumnezeu,
„suntem justificaţi prin sângele lui” Cristos (v. 9). Subliniază aspectele
acestei iubiri divine actualizând-o în darul Tatălui pe care îl face oamenilor
prin Fiul său Isus când aceștia erau încă păcătoși. Suntem în prietenie cu
Dumnezeu prin botezul nostru. Suntem uimiți, ca și sfântul Paul, de incredibila
iubire a Domnului și rămânem cu gura căscată de această dragoste total
dezinteresată: „dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe
când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (v. 8). Sunt primii împăcați
cu Dumnezeu: „reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui” Cristos. Este
extraordinar! Am fost salvați! Realitatea
aleasă de Dumnezeu este pentru noi un motiv de speranță bucuroasă!
Evanghelia de azi (Mt 9,36-10,8) ne vorbeşte despre o
nouă alegere, aceea a apostolilor, de a anunța vestea cea bună prin care se demonstrează
că în Isus s-au împlinit toate promisiunile făcute de Dumnezeu poporului său. Cuvintele lui Cristos
exprimă compasiune la vederea mulțimii, dar ele nu se reduc la sentiment, ci
trec la acțiune. „Văzând mulţimile, lui Isus i s-a făcut milă de
ele, căci erau istovite şi părăsite, ca nişte oi care nu au păstor” (v. 36).
Iubirea dacă este sinceră nu poate să rămână privind. Se simte compătimire, adică
Dumnezeu este sensibil, are o inimă. Domnul este tandru: are capacitate
infinită de a se milostivi. Tocmai în momentul de compasiune, Isus își cheamă apostolii.
„Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi” i-a făcut părtași de aceeași
iubire a lui Dumnezeu. Chemându-i pe nume, Cristos le-a dat o misiune: „mergând,
predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». Vindecaţi-i pe cei
bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe
diavoli!” (Mt 10,7-8). Le-a dat
puterea de a vindeca. Suntem vindecaţi de puterea Domnului. Invenţia iubirii
lui Dumnezeu este consecinţă dragostei Domnului faţă de om. Aceasta este vestea
bună capabilă să mângâie inima de tristețe și oboseală!
Isus exclamă nu fără suferinţă:
„Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l pe stăpânul secerişului
să trimită lucrători la secerişul său” (Mt
9,37-38). Secerișul este mult! Ne surprinde Isus: recolta este îmbelșugată! Sămânța
purtată de el, lumea o face să crească. Terenul este bun, recolta este bogată… Din
compasiunea lui Dumnezeu se nasc păstorii… Rugăciunea este necesară pentru a
crea condiţiile ascultării chemării… Este necesar pentru că numai o comunitate
care se roagă poate deveni glasul Domnului…
„S-a apropiat împărăţia
cerurilor!” Proclamarea împărăției! Expresia este mai vastă: cuprinde pe
Dumnezeu și tot harul său. Dumnezeu este vecin, este cu noi, cu harul său! S-a
apropiat! Timpul s-a terminat! Mesia este prezent! Invitația este pentru noi!
Dumnezeu este la poartă! El vrea să intre la noi, numaidecât!
„În dar aţi primit, în dar să daţi!” Nu cercetați interesul vostru personal! Mai presus de toate nu întrebați:
de ce? Dați! Înseamnă că este un dar imens! Isus vine cu puterea sa: vindecaţi,
înviaţi, curăţaţi, alungaţi diavolii! Gratuit!
Fără să plătiți nimic!
Să rămânem un moment în tăcere să ne gândim la darurile pe care le-am
primit de la Dumnezeu care ne fac fericiți!
În credinţa noastră să-i cerem Domnului ca noi să fim chipuri și imagini
care răspândesc iubirea infinită a lui Dumnezeu!
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets
liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Doglio C. (https://www.qumran2.net);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Manicardi L. (https://www.monasterodibose.it); Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu