† Sfânta Familie – Isus, Maria şi Iosif [C]: Suntem fii ai lui Dumnezeu [29 decembrie 2024]

Cristos învață între scribi [Christ teaching-among the Scribes] – de Serodine Giovanni [from Musée du Louvre].

Suntem fii ai lui Dumnezeu

 pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (29 decembrie 2024)

Lecturi biblice: 1Samuel 1,20-22.24-28; 1Ioan 3,1-2.21-24; Evanghelia Luca 2,41-52; lecturi biblice 

Omilie

Lecturile din această duminică ne vorbesc despre două familii, îndepărtate în timp, dar apropiate în mister și se concentrează asupra familiei ca loc de împlinire a planurilor lui Dumnezeu. Prima este alcătuită din Elcana, soția sa, Ana și micul Samuel, care locuia în Rama, 10 km nord de Ierusalim, într-o cetate din regiunea muntoasă din Efraim, unde Rahela [→ mormântul Rahelei (cf. 1Sam 10,2] – mama poporului evreu – își plânga fii plecați în exil în Babilon (cf. Ier 31,15). Se duc la Sanctuarul din Șilo: (1Sam 1,28). Cealaltă familie era formată din Iosif, Maria și fiul lor, Isus, în vârstă de doisprezece ani, care locuia în Nazaret, un sat puțin cunoscut și apreciat din Galileea. Sunt două familii, ca multe altele, cu probleme lor, când deodată văd un mister care dă năvală sau izbucnește brusc, cu putere în destinul lor. Evanghelia relateaza vizita lui Isus, în vârstă de doisprezece ani, la templu, pentru a se ocupa de „interesele” Tatălui său, Dumnezeu: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” (Lc 2,49). A doua lectură reprezintă anunțul plin de uimire că Dumnezeu Tatăl a voit să ne primească la sine ca ai săi fii adevărați: „vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem” (1In 3,1).

Sfântul Ștefan, primul martir: Ca învățătorul său [26 decembrie 2024]

 

Ca învățătorul său

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (26 decembrie 2024)

Lecturi biblice: Fap 6,8-10; 7,54-59;  Evanghelia Matei 10,17-22; lecturi biblice

Omilie

Sfântul Ștefan vine să ne trezească și ne obligă să privim viața și istoria mântuirii din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Albul Crăciunului capătă astăzi culoarea roșie a sângelui. Viața discipolului este mărturie până la moarte. De la moarte la viață. Pruncul ce se naște nu vine în vacanță pe pământ, nici să facă o plimbare pentru ca apoi să se întoarcă la binecuvântată divinitate, abandonând oamenii în tragica lor viață. De Crăciun, Fiul lui Dumnezeu devine Fiu al Omului pentru a rămâne om printre noi și pentru a merge „decis spre Ierusalim”: „când s-au împlinit zilele înălţării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim” (Lc 9,51). Expresia literară: „şi-a întărit faţa” și scoate în evidenţă faptul că Isus, pe deplin conştient de destinul său şi cu toată hotărârea, porneşte spre Ierusalim, voind să înfrunte toate evenimentele care vor urma. Este cetatea crucii și a mormântului; este orașul judecății; este cetatea voinței lui Dumnezeu. Darului de sine și al vieții sale este iubirea tuturor. Pruncul care se naște devine om: este crucifixul care ne mântuiește pentru a ne întoarce la Dumnezeu.

† Nașterea Domnului [Ziua Crăciunului] (A B C): Să ne lăsăm iluminați de Domnul făcut trup [25 decembrie 2024]

Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi!

Birth of Jesus scene from 'Jesus of Nazareth' (1977).
 Să ne lăsăm iluminați de Domnul făcut trup

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (25 decembrie 2024)

Lecturi biblice: Isaia 52,7-10; Evrei 1,1-6; forma prescurtată: Evanghelia Ioan 1,1-5.9-14; lecturi biblice

Omilie

În ziua Nașterii Domnului, Liturghia Cuvântului ne propune trei celebrări euharistice – noaptea, zorii zilei și ziua – câte trei lecturi. Noaptea este relatată nașterea lui Isus din Maria la Betleem: un eveniment arătat de un înger păstorilor, care reprezintă „săracii Domnului” sau „restul lui Israel”. În zorii zilei este vizita păstorilor la iesle și contemplarea salvatorului lumii. Evanghelistul Luca amintește că „Maria păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19). La Liturghia Zilei ascultăm prologul sfântului Ioan, evanghelist: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu […] Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi!” (In 1,1.14). Text ne descoperă că acel Prunc venit în lume este într-adevăr „Cuvântul lui Dumnezeu”. El este Fiul care trăiește în Dumnezeu din veșnicie, așa cum mărturisim în Crez: „Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”. Evanghelistul ne spune cine este Cuvântul [Logos-ul, în greacă] care s-a făcut trup sau carne și a locuit între noi. O, ce mare mister! Da, Dumnezeu s-a făcut om, și a locuit între noi, pământenii! Nu e departe de noi; este aproape, e „Emanuelul”, „Dumnezeu-cu-noi”. Nu e străin: are o față, aceea a lui Isus. Să ne lăsăm iluminați de „Cuvântul făcut trup!”

† Nașterea Domnului – Noapte Crăciunului [A B C]: Vi s-a născut salvatorul [24 decembrie 2024]

Adorația păstorilor.

 Vi s-a născut salvatorul

 pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (24 decembrie 2024)

Lecturi biblice: Isaia 9,1-6; Tit 2,11-14; Evanghelia Luca 2,1-14.

Omilie

Întunericul și lumina, dușmănia și pacea, moartea și viața... și un copil cu farmecul și fragilitatea sa sunt astăzi misterul lecturilor biblice de la Nașterea Domnului. O abundență de simboluri descriind ceea ce este încă de nespus: Dumnezeu care devine om! Suntem adunați aici, în această noapte sfântă, pentru a-l primi pe pruncul Isus, adevărata lumină care strălucește asupra fiecărui om. O noapte binecuvântată! Maria și Iosif, îngerii și păstorii s-au bucurat. De ce este atât de multă bucurie pentru acest copil? Cine este pruncul? În prima lectură, profetul Isaia ne spune: „un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui şi va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veşnic, principe al păcii” (Is 9,5). Evanghelistul Luca zice că îngerul Domnului dă această veste fericită păstorilor care veghează noaptea păzind turma: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul” (Lc 2,10-11). Acest copil este Isus, Mesia sau Cristos [Unsul]: este deci Domnul [în greacă, Kyrios]! El este Emanuel, adica „Dumnezeu-cu-noi”! Apostolul Paul, scriind lui Tit – în a doua lectura – amintește sensul nașterii Domnului: „arătarea gloriei marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru, Isus Cristos” (Tit 2,13). Este respect profund și evlavie: e spiritul religios! „Vi s-a născut salvatorul!”