Suntem fii ai lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (29 decembrie 2024)
Lecturi biblice: 1Samuel 1,20-22.24-28; 1Ioan 3,1-2.21-24; Evanghelia Luca 2,41-52; lecturi biblice
Omilie
Lecturile din această duminică ne vorbesc despre două familii, îndepărtate în timp, dar apropiate în mister și se concentrează asupra familiei ca loc de împlinire a planurilor lui Dumnezeu. Prima este alcătuită din Elcana, soția sa, Ana și micul Samuel, care locuia în Rama, 10 km nord de Ierusalim, într-o cetate din regiunea muntoasă din Efraim, unde Rahela [→ mormântul Rahelei (cf. 1Sam 10,2] – mama poporului evreu – își plânga fii plecați în exil în Babilon (cf. Ier 31,15). Se duc la Sanctuarul din Șilo: (1Sam 1,28). Cealaltă familie era formată din Iosif, Maria și fiul lor, Isus, în vârstă de doisprezece ani, care locuia în Nazaret, un sat puțin cunoscut și apreciat din Galileea. Sunt două familii, ca multe altele, cu probleme lor, când deodată văd un mister care dă năvală sau izbucnește brusc, cu putere în destinul lor. Evanghelia relateaza vizita lui Isus, în vârstă de doisprezece ani, la templu, pentru a se ocupa de „interesele” Tatălui său, Dumnezeu: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” (Lc 2,49). A doua lectură reprezintă anunțul plin de uimire că Dumnezeu Tatăl a voit să ne primească la sine ca ai săi fii adevărați: „vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem” (1In 3,1).
În prima lectură (1Sam 1,20-22.24-28) apare figura Anei, o mamă sterilă care, după ce a primit harul unui fiu care este Samuel – cel mai mare dintre profeții ne-scriitori – îl oferă lui Dumnezeu, ducându-l la templu după încetarea alăptării. Vine în lumină familia poligamă, în care femeia contează pentru fertilitatea sa; soțiile se ceartă și concurează pentru soț. În această situație dezastruoasă se naște un copil care este consacrat lui Dumnezeu: „de aceea şi eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul” (v. 28). În relatare Ana oferă pe copilul Samuel în templul din Șilo, conform votului pe care ea îl făcuse înainte de nașterea sa. Acesta crește în sanctuar departe de familia sa sub îndrumarea preotului Eli. În acest context, lectura lui Samuel pare să contribuie la evidențierea a două teme: aceea a templului și a consacrarii lui Dumnezeu din sânul mamei sale. Faptul că, în cazul lui Samuel, consacrarea lui Dumnezeu este făcută de mamă și are loc în templul din Silo, face ca acest text din Vechiul Testament să fie deosebit de potrivit pentru a conduce în lectura Evangheliei după Luca.
În prima scrisoare a sfântului Ioan (1In 3,1-2.21-24) pune accentul pe identitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu: „vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (v. 1); „iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu” (v. 2). Credinciosul este chemat să fie copilul lui Dumnezeu, pe linia relației lui Isus cu Tatăl. Se afirmă că suntem copii ai lui Dumnezeu: asta înseamnă că purtăm în noi o filiațiune diversă, care depăşeşte cea care ne vine de la părinţii noştri. Toți sunt frați și surori. Predomină lexicul iubirii: apare verbul, „a iubi” [agapan, în greacă] și substantivul „iubire” [agape]. Este verbul a iubi pe „frații” [adelphoi, în greacă sau familiar teknia, „copii”, sau agapetoi, „dragi”]. În partea finală apare substantivul „poruncă” sau „porunci” [entola/ai] (cf. v. 23.24) date de Dumnezeu: a crede în numele Fiului său Isus Cristos și a vă iubi unii pe alții (v. 23). Este darul lui Dumnezeu Duhului Sfânt , care confirmă prezența sa permanentă între credincioși: „prin aceasta cunoaştem că rămâne în noi, după Duhul pe care ni l-a dat” (v. 24). În prima parte este dominat de exemplul dăruirii de sine a lui Isus, în a doua parte este ocupat aproape în întregime de Dumnezeu, cel care dă „porunca ”și pe Duhul Sfânt.
În Evanghelia după Luca (Lc 2,41-52) se relatează găsirea lui Isus, la vârstă de doisprezece ani, în templu, unde se subliniază pe de o parte ascultarea lui Isus de voința Tatălui și pe de altă parte capacitatea Mariei de a se opri asupra evenimentelor care se petrec sub ochii ei.
Din motive neclare, părinții îl pierd pe Isus, ce s-a oprit în templu, în mod deliberat, pentru a discuta cu învățătorii Legii: „După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui.” (v. 46-47). La întrebarea mamei sale: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” (v. 48), el lasă să se înțeleagă că are un alt tată la care să se refere: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” (v. 49). Iar Iosif în această discuție nu are nimic de reproșat. Domnul acceptă să se întoarcă acasă: „apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. […] Isus creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor” (v. 51.52). În familia sa Isus crește până când o părăsește pentru totdeauna.
După împlinirea vârstei de doisprezece ani, fiecare bărbat israelit era obligat de Lege să meargă la templu de trei ori pe an: la Paşti, la Rusalii şi la sărbătoarea Corturilor (cf. Ex 23,14-17). Domnul la vârsta de doisprezece ani este major, pentru legea ebraică. Isus, cu familia sa, merge la Ierusalim, la templu, pentru a face ritul ce se cheamă bar mitswàh, adică „fiul poruncii”, „fiul ascultării”. Acestui rit este simplu: tatăl încetează a avea autoritate directă asupra fiului pentru că el, fiul, este major, intră în ascultarea personală a Torei, adică a „Legii lui Dumnezeu”. E evreul care devine responsabil de porunci, de Cuvântul lui Dumnezeu: viața lui este condusă, însuflețită și judecată de Domnul [Adonai sau acel „Nume” – Jahweh – care nu se pronunță de către evrei niciodată]. E „fiul ascultării!” Este preocupat de „interesele” Tatălui său, Dumnezeu.
Sărbătoarea de astăzi – Sfânta Familie – ne oferă ocazia să reflectăm asupra familiei. Este realitate în care suntem crescuți cu toții și la bine și la rău. Este loc de împlinire a planurilor lui Dumnezeu. În istoria umanității, familia a preluat sau a asumat cele mai disparate modalități, așa cum ne indică însăși liturgia de astăzi. În timp ce relatează prima existență a lui Isus – „fiul major” – sfântul Luca privește cu optimism la viitorul mântuirii creștine, mai ales la relația acestuia cu vechiul Israel… Iar noi să descoperim voința lui Dumnezeu în noi, în propria familie, în Biserica, cu Statul și cu toată omenirea. Suntem „fii ai ascultării”,… noi toți!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu