Binecuvântare de la Domnul este prin Maria
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 ianuarie 2025)
Lecturi biblice: Numerii 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca 2,16-21;
Omilie
În ziua de Anul Nou, Biserica sărbătorește maternitatea Mariei și ziua este dedicată rugăciunii pentru pace în lume. Această solemnitate este introdusă de papa Paul al VI-lea cu intenția explicită de a începe noul an sub semnul Fecioarei Maria, iar lecturile biblice pe care liturgia ni le prezintă astăzi își propun să ne ofere cheia maternității Mariei. Acest titlu este strâns legat de maternitatea divină, în sensul că nu există har, nici dar de la Dumnezeu care să poată ajunge la noi fără mijlocirea lui Cristos; și întrucât Isus s-a născut din Maria, rezultă, prin deducție logică, că toate harurile au trecut prin Maria înainte de a ajunge la noi, Domnul însuși fiind sinteza tuturor darurilor lui Dumnezeu pentru omenire. Această idee este deja cuprinsă în rugăciunea zilei [colecta]: „Dumnezeule, care, prin fecioria roditoare a Mariei, ai dăruit neamului omenesc bunurile mântuirii veșnice [toate darurile], dă-ne, te rugăm, harul să simţim şi noi mijlocirea aceleia prin care l-am primit pe Dătătorul vieţii, pe Isus Cristos, Fiul tău”. Este formula „toate darurile”, la plural, în timp ce din Fecioria Maria l-am primit pe Isus, singur. Acest plural exprimă clar ideea că toate darurile mântuirii pe care omul le poate spera de la Dumnezeu sunt sintetizate în Cristos. Biserica participă la misterul Domnului prin care fiecare har și orice binecuvântare a lui Dumnezeu ajunge la noi prin Isus. Lecturile de astăzi insistă pe tema binecuvântării. Binecuvântare de la Domnul este prin Maria!
În prima lectură (Num 6,22-27) se relatează rugăciunea pe care preoții o rostesc în templul din Ierusalim la sfârșitul slujbei religioase: „Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească. Domnul să-şi lumineze faţa asupra ta şi să se îndure de tine. Domnul să-şi îndrepte faţa către tine şi să-ţi dăruiască pacea” (v. (25-26). Cu alte cuvinte, i se cere lui Dumnezeu să surâdă sau să zâmbească poporului său, adică să binecuvânteze cu toate bogățiile sale. Când Domnul binecuvântează, el este cel care dăruieștie și cel care păstrează. Acesta este un semn de iubire și milostivire ce aduce cu sine darul păcii. Această binecuvântare ne face să înțelegem că adevărata pace nu este rezultatul efortului uman, ci darul gratuit pe care trebuie să știm să-l primim cu credință. Este strălucirea Feței Domnului: e o față zâmbitoare și strălucitoare! În viziunea biblică, pacea nu este pur și simplu absența războiului, ci se identifică cu noile relații care se stabilesc între oameni. Să-și întoarcă fața senină și să-și înăbușe mânia!
„Să chemaţi numele meu asupra fiilor lui Israel şi eu Domnul îi voi binecuvânta” (v. 27). Deci: vor chema „Numele meu”, Adonai, acel „Nume” – Jahweh – care nu se pronunță de către un evreu niciodată. Îi vor binecuvânta cu „Numele meu” inefabil: înseamnă că voi da consimțământul la binecuvântarea preoților. „Îi voi binecuvânta” – se referă la preoți și la tot poporul.
În a doua lectură (Gal 4,4-7), Maria este prezentată ca „femeia” care i-a dat lui Isus posibilitatea de a fi un om, ca și noi, introducându-l pe deplin în istoria poporului său. De la naștere este prezentat de apostolul Paul ca fiind părtaș la planul divin de a-i mântui pe cei care erau sub Lege: „când a venit plinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie, supus Legii, pentru ca să-i răscumpere pe cei supuşi Legii şi pentru ca să dobândim înfierea” (v. 4-5). Aici „legea” este înțeleasă ca regulă impusă din afară, din extern, cu respectarea lor se obține bunăvoință divină în timp ce călcarea lor aduce cu sine o pedeapsă. Concepută astfel, observarea legii nu creează o relație de iubire cu Dumnezeu și cu aproapele, ci doar teama de a-l ofensa și de a fi pedepsit. Răscumpărarea adusă de Isus constă în libertatea de a face ceea ce este drept, nu din constrângere, ci din iubire. Ne dezvăluie că Dumnezeu este tatăl tuturor și noi suntem fiii săi și deci frați: „Iată după ce puteţi cunoaşte că sunteţi fii: Dumnezeu l-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului său, care strigă: «Abba, Tată!»” (v. 6).
Paul anunțase evanghelia încercând să se adapteze la mentalitatea lor și cu mare dificultate a reușit să îmbrățișeze credința. După plecarea lui Paul, sunt alți predicatori care i-au convins să adopte obiceiuri iudaice – respectarea Legii, tăierea împrejur – împreună cu „vestea cea bună”. Au trădat „noutatea” pe care Isus o desăvârșise depășind legea veche, demonstrând că mântuirea vine numai de la Cristos și nu de la Legea lui Moise. Reîntoarcerea la „Lege” înseamnă a deveni sclavi și nu a trăi libertatea fiilor lui Dumnezeu pe care le-o dă Duhul lui Cristos: „aşadar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin harul lui Dumnezeu” (v. 7). Este clarificarea poziţiei creştinului faţă de legea mozaică. Textul pe care l-am citit astăzi a fost aleși pentru a afirmă că Isus, Fiul lui Dumnezeu, s-a născut dintr-o femeie, adică din Maria, însă ne amintește de situația noastră de fii – deci liberi de lege și nu puși sub ea, ca niște sclavi. Creștinul strigă „Abba”, adică „Tată” lui Dumnezeu! Este un cuvânt aramaic cu care copilul îl cheamă pe tata. Acesta este elementul nou al creștinismului. Evreii nu au îndrăznit niciodată să se adreseze lui Dumnezeu în acești termeni. Isus este primul care a introdus „Tatăl nostru”.
În Evanghelia după Luca (Lc 2,16-21) este aceeași de la Crăciun la Liturghia Zorilor (Lc 2,15-20). Acest text a fost ales astăzi pentru că vorbește despre prezentarea lui Isus la templu în ziua a opta, pentru circumcizia și impunerea numelui. Astăzi Fiul lui Dumnezeu devine evreu, în toate privințele, determinând astfel rădăcinile iudaice ale credinţei noastre creştine. Ascultând Cuvântul ca Maria – tot evreică – și trăind Euharistia, păstrăm în inimile noastre „ființa” creștină autentică care este de fiu sau fiică a lui Dumnezeu.
Există patru teme importante astăzi: binecuvântarea, circumcizia din ziua a opta, pacea și femeia – semnul maternității care îi oferă lumii pe Fiul său al cărui nume este Isus: „i-au pus copilului numele Isus, nume pe care i-l dăduse îngerul înainte de a fi fost zămislit” (v. 21).
Acum „Chipul” sau „Fața” sau „Numele lui Dumnezeu”, în Cristos, sunt vizibile și accesibile (cf. Col 1,15-20). Putem vedea „Fața lui Dumnezeu” fără a muri (cf. Ex 3,6; 33.20.23) și putem pronunța „Numele” fără teamă pentru că Dumnezeu „binecuvântează” cu „pace” poporul și neamurile creștine.
Inițiem un nou an calendaristic. Intrăm în binecuvântarea lui Dumnezeu, devenind noi înșine un nume care aduce binecuvântare și rodnicie în semnul Maicii Domnului care ne învaţă cum să fim mereu rodnici prin Cuvântul lui Dumnezeu care transformă viața, de-a lungul căilor existenței noastre, trăită ca martori înviați ai acelui Dumnezeu-Prunc care astăzi devine o binecuvântare!
Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru viață și pentru toate darurile primite!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu